Editorial

Politica înseamnă competiţie. Este un clişeu, nu-i aşa? Ni se pare normal ca politicienii să fie în competiţie, iar partidele să se considere unul pe celălalt ca adversari. Însă nu tot ce este "normal" este şi adevărat.

Cei 26, căci Anglia lui David Cameron pare să fi luat decizia de a se despărţi în viitorul previzibil de UE, par să fi condamnat Europa la austeritate pentru o lungă perioadă de timp.

Ştiu, abia aşteptaţi să se termine tevatura euro ca să vă mai relaxaţi.

La cîţi pari s-au năpustit asupra bietei căruţe cu oale a Uniunii Europene, este un gest lipsit de rost să mai scrie cineva despre eşecul lamentabil al marelui su-mmit care trebuia să reinventeze Europa şi instituţiile ei fundamentale.

Vânzarea participaţiei SIF-urilor la BCR este cea mai mare tranzacţie pe care acestea o vor încheia în acest an.

Am observat anomalia atunci când am apăsat pe buton. De obicei, acesta ar fi trebuit doar să pornească şi să oprească drăcia. Acum însă aveam de-a face, cum susţinea manualul, cu o periuţă de dinţi "inteligentă". Aceasta ţine socoteala...

Se pare că ne întoarcem, mai mult sau mai puţin simbolic, spre evul mediu. Iar acesta nu mai apare atât de întunecat pe cât îl prezentau istoricii mai anii trecuţi.

Dacă nu ştiţi răspunsul la această întrebare, nu este cazul să vă îngrijoraţi prea tare.

Acum mai bine de douăzeci de ani, student fiind, umblam prin oraş cu unul dintre colegii mei de facultate, o minte remarcabilă.

Poate fi UE sau, mai exact, zona euro, salvată de o Constituţie? Se poate construi sau reforma o economie prin reguli cu caracter constituţional? Sau, pentru a contextualiza dezbaterea privind viitorul zonei euro şi al UE în termenii lui Joseph...

Ce e drept, e drept... ce mai, cu încălzirea asta globală nu-i de glumit! Iaca, ne-a apucat luna lui decembrie şi n-am văzut fulg de zăpadă, decît local, cum spun în limba lor de lemn, meteorologii. Există însă o soluţie! Avem zăpadă artificială!

Ştiu, ştiu... Unele lucruri ne par atât de limpezi, atât de bine stabilite, atât de evidente, încât ni se pare că doar cineva care şi-a pierdut uzul raţiunii ar putea să le pună sub semnul întrebării.

Se pare că băncile, afectate de îndelungata criză a euro, nu mai au suficiente lichidităţi.

În ordine istorică, prima întrebare a fost: "Se poate face război cu rachete?"

PSD calcă hotărît în era excluderilor, a rupturii şi a fracţionării. Mircea Geoană este în centrul imaginii, dar, (cu regret, trebuie să-l contrazicem pe Horaţiu!):

De ceva vreme primesc mesaje electronice de la facultate. Au organizat alegeri pentru Consiliu şi pentru a trimite reprezentanţi în Senatul Universităţii. Problema e că există un regulament care cere un număr minim de voturi exprimate în favoarea...

Fără depăşirea actualului blocaj politic şi ideologic, degringolada UE riscă să se adânceas­că.

Nu ştiu de ce, dar toată lumea este supărată pe politica noastră! De la tuşele îngroşate, de sorginte hiper-naturalistă, la supra-supra realis-mul întîmplărilor cotidiene, trecînd desigur prin furcile caudine ale realis-mului capitalist, toţi...

A ajuns cuţitul la os! A venit vremea tehnocraţilor, tocmai acolo unde scena politică era mai aglomerată cu politicieni sadea! Grecia şi Italia au instalat în fruntea guvernelor reprezentanţii unei elite pe cît de necesare, pe atît de puţin...

Avem de-a face cu o adevărată inflaţie a explicaţiilor. Unul crede că Guvernul e responsabil. Pentru altul, Preşedintele. Alţii arată spre "clasa politică", în ansamblul său. Pentru unii este de vină un fost Ministru de Finanţe dintr-un...

George Bernard Shaw spunea că "democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm".

Pentru că "pieţele" au cerut-o, primii miniştri grec şi italian au fost obligaţi să-şi dea demisia!

În sfîrşit, mai marii lumii au reuşit să facă o fotografie de grup, cu zîmbete. Cam acre, cam scrîşnite, dar... totuşi, zîmbete. "Criza are soluţii şi încă mai sunt speranţe să evităm cea mai rea variantă, dintre toate variantele cele mai...

Există un loc comun în concepţia politicienilor de azi, care este cu deosebire păgubitor. Mă refer la teza conform căreia inegalităţile sociale sunt limitate şi combătute, în esenţă, prin sis-temul "protecţiei sociale".

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au încercat să preia de la predecesorii lor (Adenauer şi de Gaulle, Mitterand şi Kohl, Chirac şi Schroeder) ideea cuplului franco-german.

Copiii au primit tema practică la dirigenţie: În fiecare zi, o faptă bună! Tu ce-ai făcut ieri, Bulă?, întreabă învăţătoarea.

Pentru ca să existe, orice societate modernă are nevoie ca balanţa întreită a puterii dintre stat-comunitate şi individ să se afle într-un echilibru dinamic; într-o plajă de valori care definesc, cu plus şi minus, un optim.

Aşa sunt unii, strâmbi din firea lor, nu ai ce le face. Un împiedicat se consideră inteligent. Altul, un mitocan, are impresia că e un personaj manierat. Altcineva crede că totul i se cuvine, fără să facă nimic pentru ceilalţi. Mai sunt şi acele...

Miercuri 26 octombrie, la Bruxelles, liderii UE, întruniţi într-unul din cele mai originale summituri organizate vreodată în cadrul Consiliului european, au mai salvat încă odată lumea.

Oamenii sunt cei care creează instituţiile guvernării. Nu încape nicio îndoială! Dar, viceversa?

De regulă, lucrurile se petrec astfel. Un grup de politicieni descoperă că există o problemă gravă a Naţiunii.

Anul 2011 a bulversat lumea arabă, dar şi întreaga planetă: în 14 ianuarie, după o lună de la începutul tulburărilor de la Sidi Buzid, a căzut Ben Ali, pe 11 februarie a venit rândul lui Mubarak în Egipt, cam în acelaşi timp începând şi...

Ştirea zilei ne obligă la acest titlu! Gaddafi a căzut în mîinile forţelor care asediau ultimul bastion al rezis-tenţei sale, oraşul Sirta. A căzut, fără să aibă (ne)şansa de a supravieţui, prăbuşirii propriului mit.

Dacă ar fi să numesc o calitate a celor care ajung să conducă în lumea mare a politicii, una fără de care nu pot să reuşească, indiferent de condiţii sau de alte componente ale succesului, atunci aş spune fără ezitare: capacitatea de conectare.

De ce guma de mestecat este de obicei colorată roz? Explicaţia este dezarmant de simplă: pentru că în 1928, atunci când a fost inventată formula gumei de mestecat moderne de tip "bubble gum", inventatorul nu avea alt colorant la îndemână....

Incredibila perseverenţă întru eroa­re a celor ce conduc pare să fi atins un punct critic. Pe măsură ce criza se adânceşte, iar situaţia economică şi socială se degradează, indignarea publică creşte. Faţă de incapacitatea cronică a politicienilor...

De mai multă vreme, adun date, argumente şi ilustraţii pentru ideea că societatea românească, care în mod vădit nu se simte deloc bine în hainele capitalismului democratic care i-au fost puse pe urmeri de evenimentele lui Decembrie 1989, caută un...

De ce albastră şi nu neagră?

I se spunea "Harry". Era profesor plin de economie politică în primul meu an de studenţie la Universitatea Bucureşti. Unii îl considerau "simpatic", ceea ce era, de regulă, un eufemism pentru "trăznit". Ameninţa că ne duce...

Putem privi criza mondială ca pe un fel de criză religioasă care se încadrează în tendinţele milenariste care domină tranziţia între al doilea şi al treilea mileniu al erei noastre.