Editorial

Istoria noastră începe aşa: un ambasador se prezintă într-o audienţă. Este foarte supărat.

Controversatul vot al Senatului în privinţa cererii DNA de reţinere şi arestare a lui Dan Şova a aprins spiritele.

Senatorii României nu sunt muţi, sunt posesori de grai articulat! Muţi am rămas noi, după ce am văzut filmul votului prin care şi-au exprimat marile lor crezuri politice.

În realitatea dură a politicii internaţionale şi în cancelariile unde se face agenda acestei politici, "chestiunea românească" a redevenit subiect de actualitate.

Un banc sec de pe vremea comunismului suna cam aşa. Bulă şi fiul său stăteau în sufragerie.

Este politica - în special politica aşa cum o practică partidele politice - coruptă?

În timp ce, pe pluta noastră politică, nebunii îşi iau în serios joaca de-a hoţii şi vardiştii, în jurul nostru, marea devine tot mai învolburată. Nu că ar fi careva în stare să facă ceva, dar poate e bine de ştiut!

"În faţa legii, toţi suntem egali! Tocmai egalitatea dă atîta poezie justiţiei!"

S-a întâmplat acum 30 de ani. Atunci mi-am luat ultimul bilet la o partidă de fotbal. Cred că era Cupa României, pe "23 August", nici nu mai ştiu exact...

Pentru cei ce au putut să-şi explice cauzele înfrângerii lui Victor Ponta în alegeri prezidenţiale din noiembrie 2014, teoria conspiraţiei a reprezentat o redută pentru a-şi menaja confortul intelectual şi a se replia ideologic.

Ce ne spun primele 100 de zile de mandat despre profilul Preşedintelui Iohannis?

Două instantanee aparent fără nici o legătură, intersectate de pura întîmplare, au explodat într-o lumină orbitoare. Abia aşa, orbi, începem să vedem!

Într-o secvenţă memorabilă din Rebel fără cauză (1955), James Dean este angajat într-o cursă dementă împotriva lui Corey Allen.

Pentru prima dată de la începutul aşa numitei crize greceşti, un oficial al FMI - şi nu unul oarecare, ci chiar un membru ales al Consiliului director al acestei instituţii, brazilianul Paolo Nogueira Batista - a spus public că "banii (pentru...

S-au luat americanii de gînduri! Ce e prea mult strică, şi-au zis ei! Despre dosarele de corupţie ale DNA-ului din România era vorba, dacă nu ştiaţi!

Specia: asasinat politic. Întrebările cheie: cine a ordonat crima?

În 1951, sociologul american David Riesman publica o scurtă povestire intitulată "Războiul nylon-ului".

Cunoaşterea realităţii pune serioase probleme de percepţie. Când vorbim despre o realitate economică, socială sau politică, despre ce vorbim? Lucrurile au devenit cu atât mai complicate cu cât atât noţiunea "realitate", cât şi cuvântul...

Speriat de lanţul fără de sfîrşit al denunţătorilor şi de consecinţele incalculabile ale dezvăluirilor care se revarsă ca un potop peste lumea corupt-păcătoasă a României, Dumnezeu şi-a sunat şi el avocatul... aşa... preventiv!

Cînd nu visează la "guvernul său", Preşedintele Iohannis caută, şi chiar găseşte, cîte un prilej să iasă în public şi să dea cu bîta în prima baltă care-i iese în cale.

Recent, am văzut o statistică care arată că, luând în calcul licenţiaţii facultăţilor de medicină, pensionările şi plecările în străinătate, România pierde anual în jur de 500 de medici.

Conducătorul local era o marionetă a Moscovei, pe al cărei sprijin se bazase pentru a reprima o rebeliune.

Între acţiuni militare tot mai violente şi reuniuni politice la vîrf, încheiate cu semnături puse pe diferite înţelegeri, Ucraina se destramă de la o zi la alta.

Încotro împinge Rusia căruţa destinului? Spre ruperea, supunerea sau distrugerea Ucrainei? Spre un conflict, globalizat, cu Occidentul? Spre propria ei distrugere?

Când o bătălie este câştigată? Când un stat este victorios asupra altuia? Întrebările acestea par elementare.

S-a întâmplat încă odată!

Oricum şi de oriunde ai privi, de aproape sau de departe, de pe baricadă, ori din turnul de fildeş, este imposibil să nu fi exclamat zilele acestea: Ceva se întîmplă în România!

Preşedintele Johannis a avut o revelaţie: este război în Europa şi n-ar fi deloc exclus să fim şi noi atraşi în vîltoare.

Criza creditelor în franci elveţieni este reluarea unei "piese" care s-a mai jucat în România, cu câţiva ani în urmă.

Săptămâna trecută am semnalat o dificultate în calea alocării mandatelor din cele două Camere.

Din ce în ce mai des se vorbeşte despre un nou "război rece", iar situaţia tensionată din estul Ucrainei, provocată de intervenţia indirectă, dar efectivă, a Rusiei, întăreşte această percepţie.

"Emanuel părea un om, ca toţi oamenii. Puţin deosebit de ceilalţi, poate, doar prin micile sale ciudăţenii.

Cine a făcut lumea aceasta, în care trăim, aici, în România, aşa cum trăim?, se întreabă tot românul privind cu uluială şi nesaţ la căderea popicelor unei puteri care, pînă mai ieri, părea şi chiar s-a crezut indestructibilă?!

Gâtul ţeapăn, privirea fixă. Interlocutorul vorbeşte fără să se oprească.

Se spune că, la începutul anului 2004, Adrian Năstase ar fi primit un mesaj: nu candida, căci, dacă vei candida, vei pierde alegerile, iar dacă le vei pierde, vei fi marginalizat din punct de vedere politic şi vei avea probleme cu justiţia.

Efectele colaterale ale alternanţei prezidenţiale din România au provocat un şir de evenimente judiciaro-politice foarte mediatizate.

Jocuri de lumini şi umbre între perdele de fum şi pereţi nesfîrşiţi de oglinzi paralele.

Locul acţiunii: Grecia zilelor noastre.

Toată lumea îl invidia. Era fratele mai mare al unuia dintre colegii mei de şcoală primară.

Zilele trecute, toate mediile anunţau că "Băsescu a scăpat de dosarul Flota".