Editorial

Nu încape nici o îndoială, sfîrşitul războiului rece este departe de a-şi fi epuizat consecinţele în planul marii politici internaţionale.

Omul a fost eliberat după 44 de ani petrecuţi în puşcărie.

În România, "a face stânga-mprejur" este mai mult decât o simplă rotaţie completă în jurul propriei axe pe partea stângă, este o întoarcere de jur-împrejur, o înconjurare a unui spaţiu mai degrabă virtual pentru a-l însuşi: este o...

E=mc5 a împlinit o sută de ani!!!

Un avion aparţinînd forţelor militare ale Rusiei, de tip SU-24M, a fost doborît în apropierea granţiei Turciei cu Siria.

A reînceput discuţia despre sistemul de vot.

Pentru cei ce vizitează Parcul Cişmigiu, şi care folosesc intrarea dinspre strada Ştirbei Vodă, cea de lângă Conservator, sau pentru cei ce se plimbă prin acea parte a Grădinii, lebedele negre sunt ceva firesc.

Europa este tot mai năucită de ceea ce i se întîmplă, iar oamenii de la vîrful politicii ei tot mai puţin capabili să articuleze silabe cu sens, nu mai vorbim de cuvinte, fraze şi soluţii.

Sunt aproape sigur că MAKE, aşa cum este cunoscut în breasla jurnaliştilor, Florian Goldstein, fondatorul ziarul financiar "Bursa", este singurul rămas în picioare, la post, dintr-o întreagă generaţie de jurnalişti care au întemeiat...

Oastea celor care, în România, mai cred încă în "omul salvator" se împarte în două cete: cea a naivilor, abia dacă mai sunt o mînă-două de rătăciţi!, şi aceea a celor care vor cu tot dinadinsul să creadă în feţi frumoşi ce dintr-o singură...

Masacrele din Paris au adus din nou în atenţie - dacă mai era nevoie - Islamul radical.

Încet, dar sigur, domnia fricii ia locul domniei legii. După atentatele teroriste de la Paris, de vineri 13 noiembrie, politica fricii a (re)intrat în arenă.

Cariera Angelei Merkel se apropie rapid de sfîrşit.

"Corupţia este o problemă în România, care, în final, va fi rezolvată, dar numai atunci când va exista un sistem juridic şi o administraţie publică eficientă. România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai...

Metafora e pîinea cea de toate zilele a poeziei, cozonacul românului şi nici publicisticii nu i-a dăunat, vreodată. S-a umplut presa României de resetări, restartări, Ctrl+Alt+Del şi alte trimiteri la comenzile banale ale bietului calculator!

Cel mai trist moment a fost acela când au înecat câinii.

În criza guvernamentală ce a urmat tragediei de la Clubul Ccolectiv şi mobilizării indignaţilor, Preşedintele Iohannis a făcut un pas spre prezidenţialism. Sigur, un alt tip de prezidenţialism decât al predecesorilor săi, dar tot un prezidenţialism.

Un sentiment de jubilaţie străbate România. Cu excepţia lui Ponta şi a celor atîrnaţi de anteriul funcţiilor sale, aproape toată scena politică a răsuflat cu uşurare şi aşteaptă următoarele mutări pe tabla de şah a puterii, cu speranţă.

Scurta conferinţă de presă prin care Victor Ponta şi-a anunţat "depunerea mandatului" (demisia formală nu şi-o trimisese către preşedinte nici spre sfârşitul după-amiezii) s-a centrat pe ideea asumării răspunderii politice.

Pentru cine este curios, s.r.z. înseamnă "societate cu răspundere zero".

Multă lume.

Ar fi putut mass media să nu transforme o tragedie precum cea de la Clubul Colectiv într-un spectacol media?

Dacă nu ştiaţi, definiţia pariului este foarte simplă: un contract între un fraier şi un hoţ în care, atunci cînd fac prinsoarea, fiecare este convins că el e hoţul! Strălucitoare ilustrări literare pot fi găsite mai peste tot, dar, Gogol, schiţa...

Prima fază a preşedinţiei sale a fost marcată de joaca pe reţelele de comunicare socială, unde, din cînd în cînd, a postat mesaje scrise de alţii. Mai avea puţin şi ţinea şi şedinţele CSAT pe facebook, linkedin şi twitter!

Teroarea a început dis-de-dimineaţă. Am avut noroc că eram acasă. Seara precedentă discutasem până târziu politică, în noapte, cu un coleg de la facultate. Era în jurul orei 7 dimineaţa, când m-a trezit mama mea. Mi-a spus să nu cumva să ies...

Dacă criza refugiaţilor, ca şi fenomenul mai general al migraţiei, sunt efecte perverse ale globalizării care nu pot fi combătute, amploarea crizei actuale are cauze specifice care au contribuit la acutizarea fenomenului. Războiul civil din...

S-a redeschis balul pentru numele mari din dosarul minieriadei!

"Ce împle cupele cu vin, mesenilor la masă..." spune Eminescu, fără să ştie că pune lumina geniului său şi asupra parvenirii în politică, nu doar în viaţa tulbure a simţămintelor.

Tartu este un frumos oraş din sudul Estoniei. Numit pe vremuri Dorpat, cam la fel de mare ca Râmnicu Vâlcea (în termeni de populaţie), are o universitate faimoasă, întemeiată în 1632, de regele Suediei.

Că PSD nu are nicio busolă ideologică nu mai e o noutate. Oricum, nici social-democraţia europeană nu-şi mai găseşte cadenţa. Dar când, profitând de congresul partidului chiar preşedintele de onoare şi liderul fondator, Ion Iliescu, foloseşte...

Cine pe cine alege şi de ce? Iată forma canonică a ecuaţiei care domină spaţiul modernităţii politice de mai bine de două secole, de cînd sistemele democratice au furnizat lumii occidentale un repertoriu complet nou de mijloace şi soluţii pentru...

Schimbare de gardă la palat, Out Ponta In Dragnea!

Era un banc odată. Tocmai murise Brejnev.

Acum, când stânga europeană pare să se afle într-un moment de răscruce, alegerile din PSD - dacă alegere s-ar putea numi o competiţie cu un singur candidat? - apar ca o ocazie ratată.

Ba, bine că nu! Cine poate spune astăzi ceva despre realitatea politică înconjurătoare, fără să se refere la Europa, la potenţialul ei, dar şi la pericolele care o ameninţă, la reacţia ei faţă de criza şi tensiunile create (aparent!) de procese...

Aţi observat? Nici n-a plecat, încă, de la Palatul Victoria şi lumea a început să îl regrete, pe "Ponta".

Recunosc, nu mi se pare chiar estetic, dar o fac. Subliniez pe cărţi. Majoritatea cărţilor din bibliotecă sunt tărcate cu diferite culori. Au semne de exclamare sau de întrebare în marginea paginilor şi diferite alte repere mnemotehnice. Uneori...

Rusia pare să fi ajuns într-o situaţie limită.

La Radio Erevan, un ascultător întreabă: Este adevărat că în viitorul luminos al omenirii nu vor mai fi războaie?

De la şoferul de taxi care, după prima curbă, mă ia automat drept reper conversaţional, la prietenul meu Nicolae, care... om e şi el!.. trebuie să îşi verse năduful pe cineva (şi dacă nu pe mine... atunci pe cine?), ba încă şi florăreasa din colţ...