Follow The Money: Finanţarea podului peste strâmtoarea Messina, vulnerabilă la infiltrarea Mafiei

Proiectul colosal al podului peste Strâmtoarea Messina, prezentat de guvernul de la Roma drept o investiţie strategică istorică menită să lege Sicilia de Italia continentală şi să scoată sudul ţării din subdezvoltare, a devenit în realitate unul dintre cele mai controversate şi explozive dosare publice ale Italiei contemporane, un simbol al modului în care politica, interesele economice şi puterea instituţională pot prevala asupra oamenilor, mediului şi statului de drept, se arată într-o investigaţie jurnalistică publicată astăzi de site-ul Follow The Money.

Sursa citată arată că obiectivul de infrastructură, estimat la 13,5 miliarde euro, ar urma să fie cel mai lung pod suspendat cu o singură deschidere din lume, o structură de 3,3 kilometri care să unească Calabria de Sicilia, însă drumul până la acest obiectiv este presărat cu opoziţie publică masivă, blocaje judiciare, avertismente ale organismelor de control, riscuri seismice majore, temeri legate de infiltrarea mafiei şi acuzaţii grave de deturnare a regulilor europene privind achiziţiile publice şi protecţia mediului.

Pentru vicepremierul şi ministrul italian al infrastructurii, Matteo Salvini, anul 2025 trebuia să fie momentul simbolic al începerii lucrărilor. În loc de inaugurarea şantierului, Salvini s-a ales însă cu o machetă din carton, realizată de propria fiică şi oferită drept cadou de Crăciun, însoţită de un mesaj ironic: „Tată, până când vei construi podul adevărat, ţi-am făcut eu unul pe care să-l iei la birou”. Episodul, distribuit chiar de Salvini pe reţelele sociale, a devenit o metaforă involuntară pentru un proiect care, de peste jumătate de secol, oscilează între promisiuni grandioase şi eşecuri răsunătoare.

Investigaţia citată precizează că ideea podului datează din anul 1969 şi, de atunci, a trecut printr-o succesiune de aprobări, anulări şi relansări. Contractul principal a fost atribuit în 2006 consorţiului Eurolink, dar a expirat în 2012, fără ca proiectul să fie realizat. În martie 2023, guvernul condus de Giorgia Meloni a reactivat compania de stat Stretto di Messina S.p.A., însărcinată cu implementarea proiectului, şi a decis să continue pe baza contractului vechi, fără organizarea unei noi licitaţii, potrivit sursei citate. În iunie 2024, Executivul italian a mers şi mai departe, adoptând un decret de urgenţă care permite fragmentarea proiectului în etape şi deschiderea şantierelor chiar şi în absenţa unui plan executiv complet aprobat, o decizie care a stârnit reacţii dure din partea juriştilor, activiştilor de mediu şi experţilor tehnici.

În august 2024, comitetul interministerial de planificare economică CIPESS a aprobat proiectul, moment în care Salvini a declarat triumfător: „Misiunea noastră este îndeplinită”, se arată în investigaţia citată. Bucuria a fost însă de scurtă durată. La câteva luni distanţă, Curtea de Conturi a Italiei a refuzat să autorizeze proiectul, invocând încălcări ale normelor europene privind achiziţiile publice şi protecţia mediului. Deşi hotărârea nu reprezintă un veto definitiv, ea a blocat procedura administrativă şi a readus în prim-plan toate criticile istorice legate de impactul asupra habitatelor fragile de coastă, asupra comunităţilor supuse exproprierilor şi asupra vulnerabilităţii proiectului în faţa cutremurelor şi criminalităţii organizate.

• Finanţare infimă de la bugetul UE

Guvernul italian are posibilitatea de a trece peste obiecţiile Curţii de Conturi prin declararea proiectului drept unul de „interes public superior” sau strategic esenţial, o opţiune care alimentează temerile locuitorilor din Messina şi Calabria că Salvini îşi va respecta promisiunea de a începe lucrările cu orice preţ.

Sociologul de mediu Aurelio Angelini, fost şef al autorităţii regionale de evaluare de mediu din Sicilia, a afirmat pentru sursa citată că, odată ce un proiect de asemenea dimensiuni este pus în mişcare, oprirea lui devine aproape imposibilă, chiar dacă costurile scapă de sub control sau soluţiile tehnice se dovedesc nesustenabile. În opinia sa, podul a încetat să mai fie un simbol al imaginaţiei naţionale şi s-a transformat într-o operaţiune colosală de cheltuire a banilor publici, impusă unuia dintre cele mai vulnerabile teritorii ale Mediteranei.

Acest lucru este cu atât mai frapant cu cât sprijinul Uniunii Europene este aproape inexistent. Jurnaliştii de la Follow The Money precizează că Uniunea Europeană a alocat doar 25 milioane euro, aproximativ 0,2% din costul total, pentru studii feroviare prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei din 2023 şi a exclus explicit proiectul de la finanţare în următorul cadru bugetar 2028-2034. Practic, podul este finanţat integral de statul italian, fără fonduri NATO sau europene, în pofida discursului politic care încearcă să-i atribuie o dimensiune strategică şi militară.

Pe plan juridic, fundaţiile proiectului sunt la fel de fragile precum cele geologice, susţine sursa citată, care menţionează că Giuseppe Busia, preşedintele Autorităţii Naţionale Anticorupţie din Italia, a avertizat că decizia de a nu relansa licitaţia leagă statul de un proiect învechit, în condiţiile în care tehnologia, materialele şi standardele de siguranţă s-au schimbat profund. Din punctul său de vedere, problema nu este doar tehnică, ci şi legală, întrucât decretul guvernamental din martie 2023 a transformat proiectul într-un cadou pentru un actor privat, consolidându-i poziţia în detrimentul interesului public.

• NATO, neinteresată de podul lui Salvini

Profesorul de drept constituţional Antonio Saitta, unul dintre avocaţii care reprezintă locuitorii afectaţi din Messina, menţionat de sursa citată, afirmă că relaţia contractuală reactivată era deja definitiv stinsă şi că ceea ce s-a produs este, în fapt, o atribuire directă prin mijloace legislative. Proiectul actual, spune el, este doar o rudă îndepărtată a celui din 2006: modelul de finanţare s-a schimbat, fazele de construcţie au fost revizuite, iar întreaga structură ar trebui recalculată conform legii din 2018 privind standardele de construcţie şi riscul seismic. Dacă costurile cresc cu peste 50%, prag stabilit de legislaţia europeană, nu mai poate fi vorba de acelaşi contract, iar licitaţia ar fi trebuit reluată.

În paralel cu fragilitatea juridică, guvernul italian a încercat să justifice proiectul invocând securitatea naţională şi NATO, susţine Follow The Money. Ministrul de externe italian Antonio Tajani a susţinut că podul ar garanta securitatea în cazul unui atac din flancul sudic al Alianţei, permiţând desfăşurarea rapidă a forţelor în Mediterana centrală. Argumentul însă este contestat vehement de analişti militari. Jurnalistul şi expertul în politici de apărare Antonio Mazzeo a afirmat, conform investigaţiei citate, că nu există nicio evaluare naţională sau NATO care să atribuie podului o funcţie strategică reală, iar în documente strategice americane acesta este descris drept vulnerabil şi extrem de costisitor de protejat. În opinia sa, discursul despre NATO serveşte doar la umflarea artificială a cheltuielilor militare raportate la Bruxelles. De altfel, ambasadorul SUA la NATO a declarat public că aceste costuri nu pot fi considerate cheltuieli militare, iar Ministerul italian al Transporturilor a confirmat ulterior că proiectul este complet civil.

• Mafia, interesată de lucrările la podul peste strâmtoarea Messina

Riscurile de corupţie şi infiltrare mafiotă reprezintă una dintre cele mai grave îngrijorări, mai susţine sursa citată. Calabria şi Sicilia sunt două dintre cele mai active teritorii ale crimei organizate din Europa, fiind fiefurile Cosa Nostra şi 'Ndrangheta. Autoritatea Naţională Anticorupţie din Italia a avertizat în repetate rânduri că proiectele de infrastructură de asemenea amploare sunt extrem de vulnerabile la corupţie şi infiltrare mafiotă şi necesită garanţii sporite, limite stricte pentru subcontractare şi instrumente avansate de monitorizare, elemente care lipsesc din cadrul normativ actual al proiectului.

Controversa a escaladat în aprilie 2024, după ce a ieşit la iveală o întâlnire într-un restaurant din Roma între un procuror adjunct al Direcţiei Naţionale Antimafia, Michele Prestipino, şi doi oficiali-cheie ai consorţiului Eurolink, Gianni De Gennaro şi Francesco Gratteri, arată sursa citată. Jurnaliştii de la Follow The Money adaugă că, la scurt timp, procurorii sicilieni au deschis o anchetă împotriva lui Prestipino, suspectat că ar fi divulgat informaţii confidenţiale despre investigaţii privind clanuri calabreze şi infiltrarea crimei organizate în proiect. Prestipino a negat acuzaţiile şi s-a pensionat câteva zile mai târziu, iar De Gennaro şi Gratteri nu au comentat public.

Numirile acestora în poziţii-cheie au stârnit la rândul lor controverse. De Gennaro, fost şef al poliţiei italiene, al serviciilor de informaţii şi fost subsecretar de stat pentru securitate, a fost numit în 2023 preşedinte al consorţiului, Webuild invocând experienţa sa instituţională drept garanţie pentru legalitate şi securitate, mai afirmă sursa citată. Gratteri, consultant de securitate pentru proiect, a ocupat funcţii de vârf în structurile de combatere a crimei organizate, dar a fost condamnat definitiv pentru fals agravat în legătură cu raidurile violente ale poliţiei împotriva protestatarilor de la summitul G8 de la Genova din 2001. Sociologul Aurelio Angelini a afirmat, conform Follow The Money, că aceşti oameni nu au fost cooptaţi pentru expertiza tehnică, ci pentru capacitatea de a naviga structurile de putere, reglementările şi fluxurile economice şi politice, dovadă că podul nu este doar un proiect de infrastructură, ci un dispozitiv de control şi unul dintre cele mai mari transferuri de bani publici către interese private din istoria Italiei.

La nivel local, impactul social este deja devastator. Aproape 450 de locuinţe din Sicilia şi alte aproximativ 200 din Calabria ar urma să fie expropriate, iar infrastructura auxiliară se întinde pe peste 40 de kilometri, mai arată investigaţia jurnalistică publicată de Follow The Money. Activistul Daniele Ialacqua, fondatorul mişcării No Ponte Capo Peloro, afirmă că la o asemenea scară, exproprierea nu mai este o chestiune individuală, ci una colectivă, care transformă întregul oraş Messina într-un teritoriu sub constrângere. Primarul localităţii Villa San Giovanni, Giusy Caminiti, spune că proiectul revine ciclic, o dată la zece ani, şi îngheaţă complet dezvoltarea urbană: planurile municipale sunt blocate, investiţiile sunt imposibile, iar proprietarii nu pot vinde, renova sau construi. Chiar dacă podul nu va fi niciodată construit, pagubele produse vieţilor oamenilor sunt deja reale.

Podul peste Strâmtoarea Messina a devenit astfel nu doar un proiect de infrastructură, ci un caz-şcoală despre cum ambiţia politică, banii publici şi puterea pot remodela teritorii, pot suspenda drepturi şi pot transforma promisiunea dezvoltării într-o povară permanentă pentru oameni şi mediu.