Greenpeace pierde procesul privind Neptun Deep şi va plăti peste 340.000 lei către OMV Petrom şi Romgaz

Tribunalul Bucureşti a respins cererea Greenpeace România de suspendare a acordului de mediu pentru proiectul Neptun Deep şi a obligat organizaţia să plătească peste 340.000 de lei drept cheltuieli de judecată către companiile OMV Petrom şi Romgaz, potrivit unui comunicat Greenpeace emis redacţiei. ONG-ul de mediu va face recurs şi va sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), acuzând folosirea cheltuielilor de judecată ca mijloc de descurajare a accesului la justiţie în cauze de interes public.

Greenpeace susţine că această sancţiune financiară este disproporţionată şi descurajează acţiunile în justiţie legate de protejarea mediului, încălcând legislaţia naţională şi europeană. „Vor să ne închidă gura cu orice preţ - prin popriri, dizolvări, cheltuieli uriaşe. Considerăm absurd ca două companii fosile cu profituri uriaşe să ceară sume exorbitante unei organizaţii care acţionează în interes public”, a declarat Vlad Cătună, coordonator de campanii la Greenpeace România.

Avocata Mihaela Maravela atrage atenţia că decizia tribunalului contravine hotărârilor Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care interzic sancţionarea ONG-urilor în mod excesiv atunci când contestă acte administrative cu impact asupra mediului.

Greenpeace a invocat, în cererea de suspendare, lipsa evaluării complete a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din exploatarea şi arderea gazului extras, precum şi riscuri privind deversarea de substanţe toxice în Marea Neagră. Organizaţia menţionează că decizia instanţei române vine în contradicţie cu o hotărâre recentă a Curţii EFTA, care impune evaluarea integrală a impactului climatic al proiectelor de gaze şi petrol.

Greenpeace România îşi reafirmă intenţia de a continua contestarea în instanţă a proiectelor considerate dăunătoare pentru mediu şi sănătatea publică.

În plus, a menţionat el, acordul semnat joi este ''tocmai o modalitate prin care Banca Mondială poate stabili care este viabilitatea unui proiect nuclear într-o ţară'' şi, dacă ar apărea un proiect fără capacitate tehnologică şi fără niciun control, ''noi suntem primii care vom spune că nu este viabil''.

Memorandumul prevede ca cele două organisme că lucreze în trei direcţii cheie, începând cu dezvoltarea capacităţilor pentru utilizarea în siguranţă a energiei nucleare, cu garanţii, cu planificare şi asta în tot ceea ce priveşte noile tehnologii, ciclurile combustibilului sau gestionarea deşeurilor.

De asemenea, se are în vedere şi prelungirea duratei de viaţă a centralelor nucleare în funcţiune, deoarece această extindere se consideră ''una dintre sursele de electricitate cu emisii reduse cele mai ieftine în termeni de costuri''.

Nu în ultimul rând, este vizată accelerarea dezvoltării de mici reactoare modulare, care oferă flexibilitate, costuri scăzute şi care ar putea avea o amplă utilizare în ţările în curs de dezvoltare, conform sursei citate.

Banga a semnalat că Banca Mondială a finanţat în 1965 pentru ultima dată un proiect de centrală nucleară şi că, prin acest acord, ''pentru prima dată în decenii'', revine la universul energiei atomice.

În special, el s-a referit la cererea de electricitate în ţările în curs de dezvoltare, care se va dubla la orizontul anului 2035, şi a explicat că obiectivul BM este de a le ajuta să dispună de energia de care au nevoie locuitorii, dându-se flexibilitatea de a alege ''drumul care le convine cel mai mult pentru ambiţiile lor de dezvoltare, contextul naţional'' şi contribuţiile lor specifice.

În prezent, 31 de ţări operează centrale nucleare, care generează 9% din electricitatea la nivel mondial. Există peste 30 de ţări în curs de dezvoltare care analizează posibilitatea de a recurge şi la energia nucleară pentru a-şi acoperi necesarul.