Guvernul Olguţa Vasilescu

Îl cunosc de mulţi ani pe Eugen Tomac. Sau credeam că îl cunosc. Însă nu pot explica ce a fost în mintea lui când a acceptat propunerea lui Nicuşor Dan, actualul Preşedinte, de a fi desemnat ca Prim-ministru. Am fost şi în alte rânduri un slab judecător al minţii omeneşti, aşa că am să mă abţin să speculez.

Este clar că rolul lui Tomac, în comedia compusă la Cotroceni, este unul de figurant. PSD are deja o majoritate în Parlament, unde votează pe faţă cu extremiştii de la AUR tot felul de legi distructive. Însă nu vrea să îşi asume nimic. Vrea să guverneze din Opoziţie.

Observ că mulţi comentatori discută "guvernul Tomac”. Cine să fie ministru etc. Dar nu discută chestiunea esenţială. Cui foloseşte un asemenea Guvern? Aceasta este întrebarea corectă. Iar din punctul de vedere al partidelor care sunt chemate să îl voteze, răspunsul este clar: Olguţei Vasilescu, primăriţa de la Craiova.

Am spus-o de la începutul anului 2025. În condiţiile în care Marcel Ciolacu a plecat cu coada între picioare, după dezastrul economic din 2024 şi după eşecul catastrofal în alegerile prezidenţiale, adevăratul lider al PSD a devenit Olguţa Vasilescu. Unii au crezut că acesta ar fi Grindeanu. Nu, Grindeanu este doar tolerat de Olguţa Vasilescu şi de coteria de baroni locali din jurul ei. Ea este suficient de abilă să nu iasă în faţă, să nu deconteze prea mult nemulţumirea alegătorilor.

Era clar că în 2025 trebuia să fie luate măsuri dure pentru a salva economia şi moneda naţională. Singurul care s-a oferit, de la PNL, a fost Ilie Bolojan. Toţi ceilalţi "s-au dat loviţi”. Însă după ce s-a făcut casa, să se vadă câţi bani lipsesc de la Buget, domnul Bolojan a anunţat că urmează ceva tăieri de la autorităţile locale.

Asta era acum un an. Din primele secunde, din PSD s-a cerut capul lui Bolojan. Să iei de la bolnavii de cancer era bine. Să măreşti norma profesorilor era bine. Să măreşti TVA-ul era bine. Dar să îi iei Olguţei Vasilescu banii de zece iepuraşi cu beculeţe a devenit ceva de nesuportat.

Să luăm cazul Aeroportului Craiova. Mă bazez pe datele din presă, de unde rezultă că s-au aruncat, acolo, peste 100 de milioane de euro. Profitul practic este zero. Numărul curselor este foarte redus, în medie cam 15 pe săptămână, adică vreo două pe zi. Am verificat tabela sosirilor astăzi, 8 Iunie: doar cinci, şi doar între orele 12:15 şi 18:15. Acum înţelegeţi cum stă treaba?

Mai este ceva. Olguţa Vasilescu a fost şi a rămas, ideologic, o peremistă din tabăra lui Corneliu Vadim Tudor. Aşa că nu le-a trebuit mult celor din PSD să îşi facă loc, cu coatele, pe băncile celor de la AUR. Împreună, au dărâmat guvernul Bolojan.

Într-o democraţie parlamentară, această coaliţie trebuia să primească mandat să formeze noul Guvern. "Voi l-aţi spart, voi îl plătiţi!”. Grindeanu însă a fugit de răspundere. Nu mă mir. În două săptămâni ar fi avut două milioane de oameni în stradă. Iar o alianţă cu AUR ar fi prăbuşit instantaneu moneda naţională şi sistemul bancar.

Din păcate, Nicuşor Dan a ales să facă jocurile Olguţei Vasilescu. A desemnat un premier al cărui rol este să vină cu un Executiv de paie. O faţadă sub care se ascunde PSD. Nicuşor Dan a invocat nevoia de "stabilitate”. Dar stabilitatea este, logic vorbind, incompatibilă cu reforma. Este nevoie să destabilizezi structuri pentru a schimba ceva.

Şeful statului însă a ales "stabilitatea”. Asta înseamnă, în traducere, o majoritate parlamentară stabilă. Şi aici avem de-a face cu o dublă problemă. Pe de-a parte, există deja în Parlament o majoritate care merge "ceas”. PSD+ AUR. Au votat deja tot felul de infamii. Nu cred că PSD va renunţa la această alianţă. Însă are nevoie de alta, de faţadă, cu care să justifice un Guvern de interpuşi.

Aici intervine celălalt aspect, cu deosebire odios. În căutarea acestei majorităţi de strânsură, au fost primiţi la masa negocierilor şi fasciştii, extremiştii şi grupările pro-Rusia. Nicuşor Dan l-a primit, separat, la Cotroceni, chiar pe Gigi Becali. Şeful statului pare decis să bată palma şi cu Belzebub pentru a-l înlătura pe Bolojan. Un proiect absolut pe placul unui PSD peremizat.

Din lac în puţ. Pentru a trece la vot, Nicuşor Dan şi baronii PSD au trecut şi la încurajarea dizidenţelor din PNL şi din USR. Nu se terminase încă numărătoarea bilelor de la moţiunea de cenzură şi au ieşit cu declaraţii pesediştii din PNL gen Predoiu. S-a mai întâmplat aşa la alegerile din 1946, când comuniştii s-au asociat cu PNL-Tătărăscu şi cu PNŢ-Alexandrescu.

Atunci, în Noiembrie 1946, comuniştilor le-a mers. Este posibil ca ceauşiştilor din PSD să le iasă combinaţia combinaţia, la fel ca predecesorilor lor. Însă preţul pe care îl va plăti România va fi catastrofal. PSD vrea să se menţină cuplat la resursele Bugetului de Stat, cu orice preţ şi cu orice deficit imaginabil. Iar extremiştii au nevoie şi ei să se legitimeze cumva. Nici în visele lor nu puteau spera, acum un an, că va fi chiar Preşedintele României acela care îi va chema să asigure "stabilitatea”.