Pfizer blochează sumele destinate Romatsa

Compania Romatsa (Regia Autonomă Administraţia Română a Serviciilor de Trafic Aerian), singurul operator de trafic aerian din ţara noastră, a fost notificată ieri de Eurocontrol că gigantul american din industria pharma, Pfizer, a demarat executarea silită împotriva statului român şi a instituit o poprire asupra sumelor administrate de Eurocontrol pentru firma din România. Prin decizia respectivă, dintr-o dispută privind achiziţia unor vaccinuri care nu au mai fost livrate şi nici plătite, cazul s-a transformat într-o criză cu implicaţii juridice, financiare şi de imagine fără precedent, în care un creditor privat execută silit un stat membru al Uniunii Europene prin blocarea unor fluxuri financiare aferente unei infrastructuri strategice.

Poprirea asiguratorie-executorie instituită de Pfizer vizează peste 3,4 miliarde de lei, reprezentând creanţa principală şi dobânzile, la care se adaugă aproximativ 18,5 milioane de euro cheltuieli de recuperare. Deşi Romatsa nu este parte în litigiu, mecanismul european de colectare a taxelor de rută face ca veniturile sale să fie administrate prin Eurocontrol, organizaţie obligată să pună în aplicare măsurile dispuse de executorii belgieni. Instituţia a precizat că serviciile de navigaţie aeriană funcţionează normal şi că siguranţa traficului aerian nu este afectată, însă autorităţile române încearcă în paralel să obţină suspendarea executării silite.

Actuala situaţie îşi are originea în deciziile luate de guvernul Cîţu în perioada pandemiei. În anul 2021, Comisia Europeană a negociat centralizat contracte pentru achiziţia vaccinurilor împotriva COVID-19, statele membre asumându-şi cantităţi importante de doze. România, condusă atunci de guvernul Cîţu, a acceptat suplimentarea comenzilor, iar ulterior, în perioada guvernului condus de opremierul Nicolae Ciucă, autorităţile au încercat să reducă obligaţiile contractuale, în condiţiile în care cererea pentru vaccinare scădea accelerat, iar milioane de doze riscau să expire înainte de utilizare.

Problema juridică a apărut deoarece contractele semnate în numele statelor membre prevedeau obligaţii ferme de cumpărare. Deşi, în 2023, Comisia Europeană şi Pfizer au renegociat contractul-cadru printr-un al cincilea act adiţional, care permitea reducerea cantităţilor în schimbul plăţii unor compensaţii, România nu a aderat la acest mecanism şi nici nu a utilizat alte opţiuni contractuale disponibile. În consecinţă, Pfizer a considerat că statul român rămâne obligat să preia şi să plătească aproape 29 milioane doze comandate anterior.

Litigiul s-a judecat la Tribunalul din Bruxelles, instanţa competentă potrivit contractului. În 1 aprilie 2026, România a pierdut procesul, fiind obligată să achite aproximativ 564 milioane euro pentru vaccinurile contractate, la care se adaugă dobânzi şi cheltuieli de judecată. Deşi hotărârea poate fi atacată, ea este executorie, ceea ce înseamnă că creditorul are dreptul să înceapă recuperarea sumelor înainte de soluţionarea definitivă a eventualelor căi de atac.

Caracterul executoriu al deciziei a fost explicat imediat după pronunţare şi de ministrul Justiţiei de la acel moment, Radu Marinescu, care a arătat că existenţa unei căi de atac nu suspendă automat executarea obligaţiei de plată. În lipsa unei suspendări dispuse de instanţă sau a unei înţelegeri între părţi, Pfizer are posibilitatea legală să urmărească active şi creanţe ale statului român aflate în jurisdicţiile în care hotărârea poate fi pusă în executare.

Ministerul Finanţelor a încercat, în ultimele luni, să evite tocmai acest scenariu. Ministrul Alexandru Nazare a calificat dosarul Pfizer drept unul dintre cele mai dificile dosare financiare aflate în prezent pe masa statului român, explicând că, pe lângă obligaţia principală, România suportă şi costul dobânzilor care cresc zilnic, ceea ce transformă fiecare zi de întârziere într-o nouă pierdere pentru bugetul public. Totodată, ministrul a confirmat existenţa unor negocieri confidenţiale cu reprezentanţii companiei, scopul fiind identificarea unei soluţii amiabile care să limiteze impactul financiar asupra bugetului de stat.

În paralel, Ministerul Sănătăţii a încercat să deschidă o altă cale de negociere. Fostul ministru Alexandru Rogobete a declarat că unul dintre scenariile analizate după decizia din aprilie a fost transformarea datoriei rezultate din contractul pentru vaccinuri într-un acord comercial prin care România să primească alte medicamente produse de Pfizer, utile sistemului medical, în locul vaccinurilor anti-COVID care nu mai sunt necesare. Ideea urmăreşte diminuarea impactului bugetar şi valorificarea unei obligaţii financiare inevitabile prin produse care ar putea fi utilizate efectiv în spitale. În acest context, vizita oficială efectuată de ministrul Sănătăţii în Statele Unite, unde agenda a inclus întâlniri atât cu reprezentanţi ai Băncii Mondiale, cât şi ai unor mari companii farmaceutice, inclusiv Pfizer, a fost privită drept o oportunitate de relansare a negocierilor. Totuşi, până în prezent nu a fost anunţat niciun acord concret.

Executarea începută acum readuce în memorie precedentul creat de litigiul cu fraţii Micula. Şi atunci, România s-a confruntat cu popriri instituite asupra sumelor administrate prin Eurocontrol pentru Romatsa, după ce investitorii au obţinut despăgubiri internaţionale împotriva statului român. În cele din urmă, statul a fost obligat să achite sute de milioane de euro pentru deblocarea situaţiei. Diferenţa este că actualul litigiu priveşte un contract comercial rezultat din achiziţia vaccinurilor anti-Covid şi implică una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, ceea ce conferă dosarului o vizibilitate internaţională mult mai mare.

Dincolo de disputa juridică, cazul ridică şi o problemă politică majoră. Contractele au fost asumate în perioada guvernului condus de Florin Cîţu, într-un context de incertitudine sanitară fără precedent, când toate statele europene încercau să asigure acces rapid la vaccinuri. Ulterior, guvernul Nicolae Ciucă a gestionat etapa în care cererea pentru vaccinare se prăbuşise, iar obligaţiile contractuale deveniseră tot mai dificil de justificat economic. În paralel, DNA a deschis o anchetă privind modul în care au fost luate deciziile de achiziţie, însă răspunderea penală este distinctă de obligaţiile contractuale asumate de statul român faţă de Pfizer.

În prezent, guvernul se află într-o situaţie delicată. Pe de o parte, trebuie să gestioneze consecinţele unei hotărâri executorii şi să limiteze efectele executării silite asupra unor instituţii strategice. Pe de altă parte, încearcă să negocieze cu Pfizer o soluţie care să reducă povara financiară fără a genera un nou conflict juridic. Fie că va fi vorba despre o plată eşalonată, despre conversia datoriei în alte produse medicale sau despre o altă formulă convenită de cele două părţi, cert este că timpul nu mai lucrează în favoarea statului român. Dobânzile continuă să curgă, executarea silită este deja în desfăşurare, iar fiecare nouă zi de întârziere măreşte nota de plată pentru contribuabilii români şi amplifică unul dintre cele mai sensibile dosare financiare cu care s-a confruntat România în ultimii ani.