Pilonii Primei Punţi

Anunţul că, pe 15 septembrie, la Moldova Business Week, se va semna acordul oficial pentru înfiinţarea unei noi burse - Bursa de Valori Chişinău (BVC) - a venit ca o urmare firească a convocării acţionarilor de către Bursa de Valori Bucureşti (BVB), pentru a aproba participarea societăţii la înfiinţarea entităţii mai sus numite, aşa cum apăruseră informaţii încă din luna decembrie a anului trecut, -eveniment despre care am scris şi în urmă cu câteva luni.

La sfârşitul lui iunie, parlamentul de peste Prut a aprobat Strategia pieţei de capital a Republicii Moldova pentru perioada 2025-2030, dând proiectului despre care am discutat în luna februarie putere de lege. În primul rând, în Strategie este stipulată clar direcţia: pentru Republica Moldova ... integrarea cu o piaţă de capital regională din Uniunea Europeană, mai cu seamă România (pornind de la relaţiile care leagă Republica Moldova şi România sub aspect lingvistic, cultural şi economic), ar deschide multiple oportunităţi ... Punct! Deci, în domeniul pieţei de capital s-a fixat cap compas România, mizând pe afinităţile culturale , de comportament şi pe faptul că vorbim aceeaşi limbă. Interesant este că afinităţile de limbă, culturale şi economice stau la baza multor cooperări între pieţele europene şi, aici, se pot aminti exemple care ilustrează această abordare:

Bursa de Valori Varşovia (WSE) şi companiile ucrainene: apropierea culturală şi geografică a permis listarea unui număr de companii ucrainene, precum Kernel sau Astarta, pe WSE. Acestea au atras capital european, demonstrând că o bursă regională poate sprijini economii vecine fără a le submina independenţa.

Nasdaq Baltic şi bursele nordice: bursele din Estonia, Letonia şi Lituania s-au integrat sub Nasdaq Baltic, căpătând astfel consistenţă, iar ulterior au intrat sub umbrela burselor nordice (Nasdaq Stockholm, Helsinki, Copenhagen), în cadrul Nasdaq Nordic. Astfel, companiile baltice au acces facil la capitalul internaţional, păstrând identitatea fiecărei burse.

Bursa din Atena (ATHEX) şi Bursa din Cipru (CSE) au lansat împreună, în 2006, o platformă de tranzacţionare comună, platforma Oasys, care permitea investitorilor să tranzacţioneze acţiuni de pe ambele burse printr-o interfaţă unică. Iniţial, lucrurile au mers foarte bine, lichiditatea pe Bursa din Cipru crescând de peste patru ori, iar deţinerile străine dublându-se în câteva luni. La nivelul anului 2007 şi până în 2009 au existat mai multe discuţii între Bursa din Cipru şi BVB pentru a replica modelul şi a crea o platformă comună după exemplul celei cu ATHEX. Criza datoriei publice, care a lovit Grecia începând cu 2009 şi care a provocat, în parte, criza soră din sistemul bancar cipriot din 2013, culminată cu paroxismul confiscării unei părţi a depozitelor bancare, a trimis la pământ indicii bursieri şi a făcut ca, în final, să nu mai conteze conlucrarea celor două pieţe. De subliniat că platforma a funcţionat şi a fost utilă ambelor pieţe până la momentul crizelor.

• De ce o nouă bursă la Chişinău?

Răspunsul la această întrenare poate fi găsit chiar în Strategie. Acolo se spune răspicat şi verde că Bursa de Valori a Moldovei (BVM) nu îndeplineşte rolul de locomotivă şi indicator economic: nu facilitează acumularea de capital pentru companii şi alţi emitenţi, nu asigură lichiditatea investiţiilor şi atragerea investitorilor, nu permite evaluarea companiilor şi diversificarea investiţiilor ... Această situaţie creează incertitudine în ceea ce priveşte sustenabilitatea şi funcţionalitatea operatorului de piaţă.

Este adevărat că ceva care seamănă cu o raţă, merge ca o raţă şi măcăne ca o raţă este sigur o raţă. Dar ceva care îşi zice ”bursă”, seamănă cu o bursă, dar nu măcăne nici un IPO în 30 de ani, sigur nu e bursă. Privit din exterior şi din perspectiva de business, orice entitate economică care, în 30 de ani, nu îşi îndeplineşte menirea principală, nu avea cum să mai existe, mai ales că financiar nu îşi probează sustenabilitatea. Că Bursa de Valori a Moldovei a rămas, timp de decenii, doar o platformă de tranzacţionare a acţiunilor de privatizare în masă, nefiind în stare să impună un minim de guvernanţă corporativă (neavând nici sprijin instituţional şi legislativ), a făcut ca investitorii să o ocolească, iar dacă investitori nu sunt, nici finanţarea nu se va vedea. În ansamblu, site-ul BVM e la fel de prietenos ca o îmbrăţişare de preşedinte de colhoz. Pe lângă faptul că nu ţi-e clar cum ai putea deveni investitor, în condiţiile inexistenţei unei platforme de tranzacţionare accesibile clienţilor, lovitura finală vine când vezi ultima tranzacţie făcută în urmă cu două zile. Îţi piere orice poftă investiţională şi poţi decide că păcănelele chiar par o alternativă mult mai serioasă.

Despre acţionarii BVM, până şi inteligenţa artificială s-a scărpinat mult în cap să-mi dea informaţii, şi acelea neconforme, iar de găsit cinstit nu am găsit decât o listă a fondatorilor cu participaţii de 1%. Având în vedere anul constituirii, 1994, multe societăţi vor fi deja oale şi ulcele, păscând în veşnicele plaiuri ale falimentului.

Credibilitatea unei burse este dată, în primul rând, de calitatea acţionarilor săi. Şi BVB a aparţinut iniţial brokerilor. În timp, şi mai ales odată cu listarea pe propria piaţă, a avut loc un proces de coagulare a acţionariatului înspre bănci, fonduri de pensii, fonduri de investiţii şi chiar instituţii financiare de prestigiu, ca Franklin Templeton sau BERD. Noua Bursă de Valori de la Chişinău (BVC) vrea să plece la drum cu acţionari puternici, cum ar fi principalele bănci şi societăţi de asigurări din Republica Moldova. Este absolut necesar ca noua bursă să aibă acţionari interesaţi să crească instituţia şi, în acelaşi timp, să crească odată cu ea iar sectorul financiar al Moldovei ar fi primul şi cel mai important beneficiar. Spre deosebire de Bucureşti, unde brokerii acţionari iniţiali erau interesaţi şi îşi doreau creşterea BVB, dar nu aveau mărimea, resursele şi know-how-ul dezvoltării unei burse, ei abia fiind ieşiţi din lanul cu cupoane, BVC trebuie să se bazeze pe acţionari care să vină cu business, cu clienţi şi, mai ales, cu determinarea să crească piaţa. Şi la noi băncile au fost acţionare, prin societăţile proprii de brokeraj la BVB şi ulterior au luat pachetele brokerilor, pe măsură ce aceştia aruncau prosopul şi pachetul de acţiuni, sugrumaţi de cerinţele din ce în ce mai stricte de autorizare şi funcţionare. Dar interesul lor pentru bursa de valori s-a circumscris strategiei generale a fiecărei instituţii şi a vizat, în primul rând, activitatea de creditare, şi doar când era necesar de atras capital pentru încadrarea în normele legale se apela la bursă. Marea diferenţă şi oportunitatea de acum pentru BVC este că va avea parte de un sprijin real şi total al sistemului financiar de peste Prut, pentru că ne aflăm într-o perioadă a banilor scumpi, care face ca finanţarea prin mecanismele bursiere să devină o variantă de luat în calcul atât pentru sistemul financiar, cât şi pentru antreprenorii din economia reală. Paradoxal, teoria spune că burselor le priesc vremurile banilor ieftini, şi e normal că atunci când dobânzile sunt mici banii să meargă spre piaţa de capital. Doar că primordial pentru pieţe nu sunt banii investitorilor - şi asta am înţeles-o mult mai târziu - ci nevoile şi deschiderea antreprenorilor pentru a apela la piaţa de capital versus sistemul bancar. Şi acum îmi amintesc cum, în urmă cu ani de zile, după ce un antreprenor cochetase cu ideea finanţării pe bursă, îmi explica, în parte jenat că mă făcuse să pierd timpul, în parte jenant pentru mine că nu puteam să-i dau o dată clară în cât timp i-aş strânge din piaţă suma necesară, că băncile cu care lucra îi înjumătăţiseră dobânda şi îi puneau banii la dispoziţie în două zile, pe măririle de linii. Deci dezvoltarea unei burse mici este mai facilă într-o perioadă ca acum, a dobânzilor relativ mari.

Prezenţa statului moldovean în acţionariatul Bursei de Valori Chişinău este o garanţie că, statul fiind direct implicat, va fi interesat şi va lista o parte din companiile pe care le deţine, pentru a atrage bani pentru dezvoltarea lor sau pentru a obţine venituri necesare dezvoltării altor domenii. Câştigul major va fi, în primul rând, pentru companiile respective, care vor deveni mai transparente, mai profitabile şi mai adaptate la economia competitivă. La Bucureşti s-a stat la mila politicienilor, până când aceştia, în marea lor milă, au hotărât, odată la câţiva ani, să vină cu câte un IPO la companiile mari din energie. Dar de fiecare dată opoziţia ţipa ca din gură de şarpe că ne vindem ţara şi că, bursa fiind privată, sigur se fac acolo mişculaţii. Chit că aceiaşi politicieni, în declaraţia de avere, aveau portofoliile împănate cu acţiuni, deci pricepeau despre ce e vorba. Politica e politică. Prin posesia unui pachet important de acţiuni de către statul moldovean la BVC se vor atenua, în parte, atacurile în această direcţie.

Cel mai important rol în lansarea, dar mai ales în funcţionarea şi succesul noii burse, îi va reveni, normal, Bursei de Valori Bucureşti. Ca furnizor de infrastructură şi de know-how, BVB va asigura platforma de tranzacţionare şi codul de guvernanţă al companiilor, ceea ce va face din BVC o soră mai mică, după chipul şi asemănarea BVB. Dar, pentru amorsarea unui flux viabil de tranzacţionare şi existenţa unei lichidităţi de supravieţuire a celor implicaţi, în prima fază este obligatoriu accesul investitorilor din România la produsele ce vor fi listate pe noua bursă. Iar lichiditatea ne doare şi la Bucureşti şi ştim cât de greu este. Având în vedere că BVC va porni de la zero ca număr de emitenţi, ideal ar fi ca, din cei peste 200.000 de investitori ai BVB-ului, chiar dacă nu toţi activi şi mulţi dintre ei ancoraţi în sinergia lentă a titlurilor de stat, o parte să fie deschişi la instrumente ce vor apărea pe BVC. Titlurile de stat au dobânzi similare ca nivel şi, având în vedere apetitul investitorilor pentru Fidelis, cred că va fi interes şi pentru titlurile moldoveneşti. Mai ales dacă vor fi emise în lei româneşti sau euro . Ca participanţi la piaţă, nu iubim titlurile de stat pentru că au mâncat lichiditatea de pe piaţa de acţiuni şi ne uităm cu jind cum sume consistente, care ar putea merge spre obligaţiuni corporative sau emisiuni de acţiuni, se duc în locul plin de verdeaţă, păzit de riscuri şi lipsit de impozite, al raiului de titluri de stat. Emisiunea de titluri de stat din luna august în Republica Moldova, cu dobânda de 7,25%, a fost de doar 8,6 milioane de lei moldoveneşti, care se traduc în 2,25 milioane RON, adică sub jumătate de milion de euro. Cu o lună înainte a fost un record local de peste peste 4 milioane de euro. Sunt doar picături de ploaie chiar şi pentru o piaţă ca a noastră, în condiţiile în care la noi, în august, am ”FIDELISat” la stat 1,54 miliarde lei, adică peste 300 milioane de euro.

Aşteptăm cu interes primele IPO-uri şi sperăm ca firmele din Republica Moldova ce se vor lista pe BVC să fie accesibile investitorilor români, fără alte complicaţii inutile. De spart gheaţa (în frapieră, căci e mare păcat să pui gheaţă în vin) a făcut-o, cu mult succes, Purcari cu ani în urmă, când a venit pe BVB, iar exit-ul de succes de anul acesta către Maspex şi impresia bună pe care a lăsat-o investitorilor fac ca privirile să fie atrase de noua dezvoltare de piaţă, pentru că exemplul pozitiv al Purcari este cea mai convingătoare reclamă şi cel mai bun agent de vânzare.

Separarea celor două burse în entităţi distincte este un lucru bun, în sensul în care, pentru început, până la adaptarea companiilor din Republica Moldova la cerinţele guvernanţei corporative, apariţia unui eveniment negativ pentru o companie listată pe BVC nu va afecta şi BVB. Până la urmă, platforma este comună, bursele sunt separate. În măsura în care companiile-fanion de la Chişinău vor performa şi, în timp, vor demonstra transparenţă şi rezultate, o listare dublă pe BVB va fi ştampila de calitate pentru accederea pe o piaţă din Uniunea Europeană. Asta până când Republica Moldova, sperăm cât de curând, va fi ea însăşi parte a UE. Instituţia BVC poate deveni funcţională într-un orizont decent de timp, dacă toate auspiciile rămân favorabile şi Republica Moldova va păstra drumul european. Importanţi sunt însă următorii paşi, care ţin de accesibilitatea investitorilor din piaţa românească la oportunităţile Chişinăului şi, de ce nu, şi a investitorilor moldoveni la companiile româneşti. Şi, poate mai important, este măsura în care, după ce companii din portofoliul statului moldovean sau instituţii bancare de top vor face safteaua primelor listări, BVC să treacă examenul finanţării antreprenoriatului moldovenesc. Abia atunci vom fi siguri că pilonii care se bat pe 15 septembrie sunt baza unor punţi solide de capital, în ambele sensuri, pe cele două maluri ale Prutului.