Anul fiscal 2025 şi noile taxe din 2026; Impactul impozitelor asupra populaţiei şi companiilor

• (Interviu cu Gabriel Biriş, expert în fiscalitate, fondatorul The Tax Institute)

Anul fiscal 2025 a fost unul turbulent pentru România: creşteri semnificative de taxe şi impozite, controale ANAF mai agresive şi ajustări bugetare forţate au pus presiune pe contribuabili şi companii. Gabriel Biriş, expert în fiscalitate şi fondatorul The Tax Institute, ne-a explicat de ce aceste măsuri au fost inevitabile pentru a evita colapsul finanţelor publice şi retrogradarea ratingului de ţară, dar atrage atenţia asupra efectelor negative asupra consumului, puterii de cumpărare şi competitivităţii.

În cadrul unui interviu, expertul ne-a detaliat noile taxe pentru 2026, povara fiscală reală resimţită de angajaţi şi firme, provocările generate de impozitele pe imobile şi autoturisme, propunând reforme esenţiale: cota unică generalizată, plafonarea contribuţiilor sociale, eliminarea impozitelor suplimentare şi digitalizarea administraţiei fiscale, pentru a stimula investiţiile şi a crea un climat de afaceri predictibil şi echitabil.

Reporter: Cum am încheiat anul 2025 din punct de vedere fiscal?

Gabriel Biriş: Destul de şifonaţi, dar, din păcate, nu se putea altfel...

După dezmăţul bugetar început din 2017 (scutiri sau scăderi de impozite, creşteri de cheltuieli) şi continuat după 2022 (creşteri de impozite, creşteri însă mult mai mari de cheltuieli), din a doua jumătate a lui 2025 trendul a fost reversat de Guvernul Bolojan: creşteri de impozite şi oprirea creşterii cheltuielilor, chiar unele scăderi. Personal, nu văd cum se putea altfel, deoarece eram sub ameninţarea retrogradării ratingului la junk şi suspendării tuturor fondurilor europene, ceea ce evident ar fi dus la colapsul finanţelor publice ale României.

Începând cu luna august, accizele au crescut cu 10%, iar TVA chiar mai mult, având în vedere eliminarea cotei reduse de 5%, creşterea cotei de 9% la 11% (+20%) şi creşterea cotei standard de la 19% la 21% (+10%). Din ianuarie 2026 accizele vor mai avea o creştere de 10%, impozitele pe locuinţele personale vor creşte cu aproximativ 80%, avem creştere şi la impozitul pe autoturismele cu motoare mici (procentual este semnificativ, în cuantum însă nu, baza de la care se pleacă fiind una extrem de mică). Într-un mod ciudat (iniţial a părut o eroare, dar „ratarea” de două ori a corectării ne face să credem că totuşi nu este o eroare), a fost însă eliminat impozitul pe clădirile cu destinaţie rezidenţială sau mixtă deţinute de companii.

Avem şi creşteri semnificative ale impozitului pe dividende şi ale impozitului pe câştigurile din vânzarea de acţiuni/părţi sociale (de la 10% la 16%), dar şi creşterea bazei de calcul al CASS pentru contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente (de la 60 la 72 de salarii minime), din 2026.

Inflaţia mare (aproape 10%) lucrează şi ea în favoarea bugetului şi în defavoarea contribuabililor, atât a cetăţenilor, cât şi a companiilor.

Fără investiţii, ne va fi imposibil să generăm creştere economică fără de care nu prea putem ajusta deficitul până la 2,5%, în 2031.

Tot 2025 a adus şi o intensificare a controalelor ANAF, dar, din păcate, vedem şi prea multe excese împotriva contribuabililor oneşti, excese care vor genera multe litigii în perioada următoare.

Reporter: Care sunt plusurile şi minusurile anului 2025 referitoare la taxele şi impozitele instituite anul trecut?

Gabriel Biriş: Plus creşterea veniturilor fiscale (nu însă proporţională cu creşterile de impozite).

Minus: scăderea puterii de cumpărare a populaţiei, reducerea consumului. De asemenea, un mare minus ce sperăm că va fi corectat în perioada următoare este că vorbim doar de creşteri de impozite, nu şi de reforme care să asigure un climat de business corect, să ducă la eficientizarea declarării şi colectării şi la reducerea uriaşei evaziuni din România.

Cred că avem şi o problemă suplimentară care afectează competitivitatea României: stabilitatea cursului (puţin sub 5,1 lei/euro) coroborată cu inflaţia mult mai mare în România (aproape 10%) faţă de zona euro (2%), fapt care apreciază leul nostru, însă scumpeşte producţia internă şi ieftineşte importurile.

Reporter: Cum consideraţi că ar trebui să arate structura fiscală din ţara noastră (puteţi încerca chiar o scurtă clasificare pe domenii)?

Gabriel Biriş: Aşa cum prevede şi Constituţia, ar trebui ca toţi să fim egali în faţa legii, fără privilegii sau discriminări, deci impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii ar trebui să depindă doar de CÂT şi nu, în principal, de CUM câştigăm. Pentru a asigura acest deziderat, cota unică ar trebui aplicată asupra tuturor câştigurilor, iar baza de calcul al CAS şi CASS plafonată la un nivel rezonabil, pe suma veniturilor.

Reporter: Ce opinaţi despre noile taxe, anunţate pentru acest an?

Gabriel Biriş: Dacă nu vor fi blocate în continuare măsurile de reducere a cheltuielilor (administraţie publică locală sau centrală, pensii speciale), există în continuare riscul de a avea noi creşteri de impozite, în special la TVA.

Reporter: Cum vedeţi anul fiscal 2026?

Gabriel Biriş: Cred că va fi unul mai liniştit faţă de 2025, care, trebuie să recunoaştem, a fost unul extrem de turbulent. Sper ca 2026 să aducă în discuţie şi reforme, nu doar decizii de creştere de impozite.

Reporter: Cum îngreunează povara fiscală evoluţia afacerilor din ţara noastră?

Gabriel Biriş: Consider că nu nivelul impozitării („povara fiscală”) este cel care îngreunează afacerile, cât lipsa de coerenţă a modificărilor (atât din 2025, cât şi cele anterioare), coroborată cu lipsa cronică de predictibilitate.

Evident, în cazul impozitului pe construcţii - dar şi al IMCA - putem vorbi de o povară fiscală exagerată, de nesuportat pentru companiile din industria prelucrătoare, afectate deja de politicile publice inepte implementate în ultimii ani în UE şi de concurenţa din ce în ce mai agresivă a producătorilor chinezi.

Ca o posibilă reversare a trendului către normalitate, reducerea IMCA la 0,5%, coroborată cu impozitul pe construcţii din 2027, este de natură să deblocheze investiţiile în construcţii.

Reporter: Cum apasă taxele pe umerii populaţiei?

Gabriel Biriş: Greu pentru unii, mai deloc pentru alţii...

Vă dau doar un exemplu: pentru un angajat care câştigă un salariu brut de 10.000 lei/lună (puţin peste salariul mediu):

-angajatorul reţine 41,5% impozit şi contribuţii, adică 4.150 lei;

-din restul de 5.850 lei se mai duc aproximativ 14% pe TVA plătită la cumpărături, deci încă 820 lei;

-mai plăteşte şi impozit pe casă, pe maşină, alţi bani daţi la stat;

-dacă are şi maşină, alţi bani pe acciza la benzină/motorină, minim 200 lei/lună, plus Rovinieta, al cărei preţ creşte şi el, plus parcările municipale.

Ajungem ca, în final, omul nostru să plătească efectiv pentru bunurile şi serviciile achiziţionate aproximativ 40% din ce câştigă, restul de 60% se duc pe impozite, taxe şi contribuţii...Procentul este mai mare dacă omul nostru mai şi fumează sau consumă alcool (fiscalizat, desigur).

Pentru cei care plătesc doar 6% impozit, fără contribuţii, sau pentru cei care trăiesc pe cheltuieli făcute de firmă, lucrurile stau evident mai bine.

Reporter: Cum caracterizaţi impozitele care au intrat în vigoare de la 1 ianuarie pe imobile şi pe autoturisme?

Gabriel Biriş: Cum ziceam, la imobilele deţinute de persoane fizice, avem o creştere uriaşă procentual (aproape 80%), dar ţinând cont că - în multe cazuri - acest impozit era unul derizoriu, nu cred că vor fi probleme.

La imobilele deţinute de persoane juridice, lucrurile stau însă complet diferit, impozitele pe acestea fiind deja foarte mari (în special la imobilele cu destinaţie nerezidenţială, respectiv clădiri de birouri, hoteluri, spaţii comerciale, logistice sau industriale). Creşterea de la 50% la 100% a procentului cu care consiliile locale pot majora cotele de impunere poate crea dificultăţi reale companiilor. În plus, abrogarea art. 460(1) - clădiri rezidenţiale, a art. 460(4) - clădiri cu destinaţie mixtă şi nemodificarea art. 460(2) - clădiri nerezidenţiale, lasă nereglementat impozitul pentru primele două categorii (rezidenţial, mixt), deci impozitul nu există (conform Constituţiei, impozitele, taxele şi contribuţiile trebuie reglementate prin lege). Pare că vom avea un mic haos aici.

Modificările aduse impozitului pe autoturisme sunt singurele pe care eu consider că le putem numi o „mini-reformă”, impozitul fiind acum calculat nu doar în funcţie de capacitatea cilindrică, ci şi în funcţie de gradul de poluare. În plus, reducerea de impozit pentru autoturismele hibride este clar prevăzută (maximum 30%, acum fiind minimum 50%) şi doar pentru cele cu emisii de CO2 sub 50g/km. Spre exemplu, până în 2025 Consiliul Local al Municipiului Bucureşti a adoptat o reducere de 95% pentru hibride, inclusiv pentru maşini mild hibrid care nu pot rula deloc electric, incluzând aici imensa majoritate a autoturismelor de lux cu motoare mari şi foarte mari.

Reporter: Ce părere aveţi despre situaţia macroeconomică a ţării (în special deficit, inflaţie, datorie...)?

Gabriel Biriş: Pentru anul 2025 nu arată deloc bine, dar consider că măsurile luate în 2025 creează o bună premisă pentru îmbunătăţirea lor începând din 2026. A fost reversat un trend ce ne ducea la faliment.

Reporter: Care ar fi primele trei măsuri pe care le-aţi adopta daca aţi fi Ministrul Finanţelor?

Gabriel Biriş: Nu pot răspunde direct, postul nu este pe lista mea de dorinţe. Pot spune însă care sunt primele trei dorinţe pe care aş vrea să le văd adoptate, ca cetăţean, avocat de business cu experienţă de 30 de ani şi antreprenor : (i) taxare inversă generalizată la TVA - pentru reducerea drastică a GAP-ului şi a costurilor de administrare; (ii) cota unică fără excepţii şi plafonarea bazei de calcul al CAS, CASS, la un nivel rezonabil (6-7 salarii minime/lună), pentru eliminarea inechităţilor şi stimularea muncii eficiente, bine plătite; (iii) eliminarea IMCA, a tuturor impozitelor suplimentare şi a impozitului pe construcţii - pentru a reda apetitul de a investi în ţara mea. Plus: digitalizare cu sens.

Reporter: Mulţumesc!