Raport european: România - pe locul 22 din 27 la absorbţia fondurilor nerambursabile

Ţara noastră se afla pe locul al 22-lea dintre cele 27 de state ale Uniunii Europene la rata plăţilor de granturi din Mecanismul de redresare şi rezilienţă, la sfârşitul anului 2025, se arată în raportul Curţii de Conturi Europene (ECA) cu privire la bugetul UE, publicat azi noapte. În timp ce Franţa, Austria şi Croaţia depăşiseră pragul de 80%, ţara noastră nu ajunsese nici la jumătatea finanţării nerambursabile alocate prin planul revizuit. Cu 47,2%, România se situa imediat după Suedia, care înregistrase 47,8%, şi înaintea Lituaniei şi a Ţărilor de Jos, ambele cu 46,3%. Bulgaria ajunsese la 53%, Grecia la 66,1%, Spania la 69%, iar Italia la 75,4%. Cu doar 47,2% din alocarea revizuită încasată, ţara noastră era la 18,8 puncte procentuale sub nivelul cumulat al UE, potrivit documentului citat.

Clasamentul măsoară plăţile de granturi raportate la alocările revizuite, fără cheltuieli administrative. El descrie situaţia de la sfârşitul lui 2025, nu un bilanţ actualizat al anului 2026, şi nu reprezintă un clasament al calităţii reformelor sau al investiţiilor. Cifra de 47,2% priveşte exclusiv componenta nerambursabilă a mecanismului, nu întregul PNRR, care include şi împrumuturi.

Referitor la PNRR, Lucian Romaşcanu, membru al Curţii de Conturi Europene a spus ieri, în cadrul unei coferinţe de presă pe care a susţinut-o pentru mass-media din ţara noastră: „A fost o presiune foarte mare de îndeplinire a jaloanelor în ultimul moment. Acelaşi lucru se va întâmpla probabil şi cu cadrul financiar multianual 2021-2027, unde absorbţia medie europeană este undeva la 30%; România e la vreo 36% astăzi. Când presiunea este foarte mare pe atingerea obiectivelor, există tentaţia, tendinţa de a duce rezultatul înspre ceea ce ar trebui să fie evaluat. Ce am găsit noi a fost o flexibilizare a jaloanelor: nu au mers cu jalonul integral aşa cum era el definit prin programele naţionale, nu au mers cu jaloanele şi le-au diminuat caracteristicile astfel încât ele să se încadreze în zona de jalon admisă. Asta este o chestiune care ridică un mare semn de întrebare şi pentru noul cadru financiar multianual, care va fi covârşitor elaborat sub forma acestor programe, acestui fost Mecanism de Redresare şi Rezilienţă. Iar dacă nu va fi un mod clar de elaborare a jaloanelor, cu costuri trasabile, cu evaluarea îndeplinirii extrem de fermă, va fi foarte greu. În primul rând, va fi o misiune foarte grea pentru Curte să evalueze tot ce se întâmplă acolo şi, în al doilea rând, va fi foarte, foarte riscant pentru Comisie în ceea ce priveşte modul în care se efectuează plăţile şi se rambursează costurile. Este o chestiune pe care o analizăm, este un lucru pe care îl aşteptăm de la Comisie, să vedem cum se vor aşeza ei pentru gestionarea noului cadru financiar anual, şi în consecinţă şi Curtea îşi va organiza activitatea”.

Absorbţia rapidă a fondurilor europene are un impact economic direct, pe care au sesizat-o în rapoartele lor atât Banca Naţională a României, cât şi agenţiile internaţionale de rating - Fitch, Moody's şi Standard&Poors: o alocare europeană poate susţine dezvoltarea numai dacă angajamentele care permit plata sunt realizate, iar finanţarea ajunge să producă rezultatele promise.

Prin urmare, încasarea banilor depinde de reforme şi investiţii verificabile. Plăţile Comisiei către stat nu trebuie confundate automat cu sumele cheltuite de beneficiarii finali sau cu proiectele finalizate. Tocmai legătura dintre angajamente, verificări şi rezultate se află în centrul avertismentului auditorilor europeni.

• Ce înseamnă pentru investitori datele din raportul ECA

Locul 22 ocupat de România la sfârşitul anului 2025 în clasamentul plăţilor de granturi MRR descrie punctul de plecare al unui an de recuperare accelerată. Pentru investitori, însă, comparaţia relevantă nu se opreşte la poziţia din clasament, ci contează cât din finanţarea restantă a fost efectiv transferată, cât mai depinde de evaluarea Comisiei şi ce se întâmplă cu proiectele pentru care finanţarea europeană este redusă sau întârziată.

Prima schimbare certă a venit la 23 iunie 2026, când Comisia Europeană a plătit României 2,25 miliarde euro sub formă de granturi, pentru cererea numărul 4. Aceasta fusese depusă la 19 decembrie 2025 şi includea 38 de jaloane şi 24 de ţinte. Valoarea de 2,62 miliarde euro anunţată la evaluarea pozitivă era diferită de transferul net, deoarece plata efectivă excludea prefinanţarea deja acordată.

Apoi au urmat încă două solicitări de plată. Cererea 5 a fost depusă la 14 august 2026, cu o valoare totală de 2,84 miliarde de euro. Potrivit ministrului Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, valoarea netă cuprindea aproximativ 1,65 miliarde euro în granturi şi 433 milioane euro în împrumuturi, pentru 75 de ţinte şi jaloane. Menţionăm că depunerea cererii nu demonstrează, singură, încasarea efectivă a banilor.

Cererea finală, numărul 6, a fost transmisă la 30 septembrie. Ministrul Dragoş Pîslaru a declarat că valoarea brută depăşeşte 6 miliarde euro, iar suma netă solicitată este de aproximativ 4,3 miliarde euro, dintre care aproape 2,6 miliarde euro reprezintă granturi, restul împrumuturi. Practic, împreună, cele două cereri reprezintă aproximativ 6,4 miliarde euro în transferuri nete potenţiale, din care aproximativ 4,25 miliarde euro reprezintă granturi. Din păcate, până la ora închiderii ediţiei niciuna dintre cereri nu a fost plătită de Comisia Europeană. De aceea, pentru evaluarea situaţiei investitorilor, ele trebuie păstrate deocamdată în categoria finanţării solicitate.

Pentru constructori, furnizorii de echipamente, companiile de tehnologie şi firmele implicate în proiectele publice, accelerarea încasărilor europene poate susţine lichiditatea autorităţilor şi decontarea cheltuielilor eligibile. Aceasta este o implicaţie economică, nu o garanţie că fiecare factură va fi achitată imediat. Transferul către stat, plata către beneficiar şi încasarea de către contractor sunt etape distincte. Situaţia unei firme depinde de contract, recepţia lucrărilor, eligibilitatea cheltuielilor şi capacitatea beneficiarului de a face plata.

Pentru investitorii care îşi finanţează proiectele din capital propriu sau din credite, riscul principal este ca o investiţie începută pe baza unei surse europene să necesite ulterior finanţare naţională. Această schimbare poate prelungi calendarul de plată şi poate concura cu alte cheltuieli publice.

Pentru economie, proiectele finalizate oferă beneficii durabile în infrastructură, servicii şi capacităţi productive, în timp ce simpla depunere a unei cereri îmbunătăţeşte doar perspectiva finanţării.

• Două scenarii pentru final de an, pentru investitori

Pe baza cererilor 5 şi 6 de plată, estimările pentru finalul anului trebuie construite pe scenarii, nu pe presupunerea că toate sumele cerute vor fi încasate integral.

În scenariul favorabil pentru investitori, evaluările confirmă majoritatea angajamentelor, plăţile finale sunt autorizate, iar decontările susţin închiderea proiectelor fără presiuni suplimentare majore asupra firmelor. Într-un scenariu intermediar, România încasează o parte importantă a finanţării, dar reducerile obligă bugetul naţional să preia unele costuri.

În scenariul nefavorabil, reducerile suplimentare şi întârzierile decontărilor afectează capitalul de lucru al contractorilor şi restrâng disponibilitatea pentru noi investiţii. Menţionăm că aceste scenarii sunt interpretări economice ale riscurilor, nu prognoze oficiale.

Pentru investitorii în obligaţiuni şi pentru capitalul străin, PNRR reprezintă un sprijin pentru finanţarea externă a României. În evaluarea sa publicată în mai 2026 şi reluată în 2 octombrie 2026, S&P estima o creştere economică de numai 0,25% în acest an, cu intrări de fonduri UE de aproximativ 3% din PIB şi investiţii străine directe de circa 2% din PIB. Prognoza S&P Global Ratings arată cât de importantă este finanţarea europeană într-un an de consum slab şi ajustare fiscală. Încasarea granturilor poate reduce presiunea asupra finanţării publice şi externe, dar nu rezolvă automat deficitul bugetar, costul creditului sau incertitudinea fiscală. Nici nu se poate transforma fiecare miliard primit din PNRR într-o contribuţie fixă la creşterea PIB: efectul depinde de momentul executării lucrărilor, de importurile necesare şi de productivitatea investiţiilor.

De aceea, perspectiva pentru finalul lui 2026 este mai bună decât sugerează raportul ECA pentru finalul anului 2025, dar rămâne condiţionată de deciziile Comisieiei Europene privind ultimele două cereri de plată, de transferurile efective şi de plata proiectelor.

• Situaţia la nivel european

Raportul ECA arată că la sfârşitul anului 2025, din angajamente de 359,9 miliarde euro pentru granturi din Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, fuseseră plătite 237,5 miliarde euro, la nivelul celor 27 de state membre UE. Alte 122,4 miliarde euro rămâneau pentru ultimul an al mecanismului. Doar Franţa, Austria şi Croaţia încasaseră cel puţin 80% din alocările revizuite, cu rate de 84,8%, 84,1% şi, respectiv, 81,8%. Plăţile de granturi din cursul anului 2025 totalizaseră 40,1 miliarde euro, adică doar 62% din cele 65 miliarde euro anticipate de Comisie în iunie 2024.

Auditorii Curţii au identificat şi plăţi autorizate în situaţii în care condiţiile nu fuseseră respectate. Din 420 de jaloane şi ţinte examinate, 16 erau afectate de constatări cu impact financiar, privind nouă plăţi către nouă state membre. Zece constatări vizau îndeplinirea nesatisfăcătoare a jaloanelor şi ţintelor, patru nerespectarea perioadei de eligibilitate, iar două dubla finanţare.

Concluzia auditorilor este explicită: „În urma verificărilor efectuate de Curte, au fost identificate 10 jaloane şi ţinte din 7 state membre care nu fuseseră îndeplinite în mod satisfăcător. Curtea a constatat că nu au fost îndeplinite toate elementele impuse de jalon sau de ţintă şi că aceste elemente care lipseau reprezentau mai mult decât o abatere minimă acceptabilă. Comisia efectuase însă plăţile corespunzătoare.”

Auditorii din cadrul instituţiei europene consideră că aceste situaţii afectează garanţia centrală a mecanismului: finanţarea acordată în schimbul îndeplinirii unor obligaţii.

O constatare din raport se referă la modificarea obligaţiilor după depunerea cererilor de plată. Curtea de Conturi Europeană a examinat 32 de modificări privind 20 de jaloane şi ţinte din opt state membre. În cazul a 13 jaloane şi ţinte, cerinţele fuseseră schimbate după transmiterea cererii de plată. Pentru 17 modificări, circumstanţele obiective erau descrise suficient, dar probele erau insuficiente; în alte 12 cazuri, erau insuficiente atât explicaţiile, cât şi dovezile.

Raportul arată: „Mai multe jaloane şi ţinte au fost revizuite în cursul evaluării preliminare a Comisiei şi au fost aliniate la realizările efective, facilitând astfel plăţile din MRR. Or, analiza Curţii arată că aceste modificări au fost efectuate frecvent fără explicaţii suficiente sau fără dovezi justificative adecvate cu privire la circumstanţele obiective, astfel cum era necesar”.

În unele cazuri, revizuirea a eliminat chiar elemente ale implementării. „Curtea a identificat cinci modificări ale deciziilor de punere în aplicare ale Consiliului care au eliminat fie integral, fie parţial partea din măsură legată de etapa de implementare. Aceste cazuri arată că anumite modificări ale deciziilor de punere în aplicare ale Consiliului au mers mai departe de simpla ajustare a termenelor sau a specificaţiilor tehnice, eliminând, integral sau parţial, realizările care constituiau iniţial elemente-cheie pentru finalizarea măsurilor”, se arată în raportul ECA.

Potrivit auditorilor Curţii, riscul este ca finanţarea să recompenseze angajamente reduse faţă de cele asumate iniţial. Auditorii avertizează că, în anumite cazuri, plăţile au ajuns să fie corelate mai degrabă cu resurse şi procese pregătitoare decât cu rezultatele promise.

De aceea, Tony Murphy, preşedintele Curţii de Conturi Europene, a declarat ieri, în cadrul unei conferinţe de presă privind acest raport: „Bugetele ambiţioase necesită garanţii la fel de ambiţioase. Dacă UE trece la un nou model bugetar în care finanţarea nu mai este legată de costurile suportate, trebuie să învăţăm din experienţă şi să remediem deficienţele constatate până acum, astfel încât fondurile UE să producă rezultatele scontate pentru cetăţeni”.

Avertismentul preşedintelui ECA se referă la negocierile pentru bugetul UE din perioada 2028-2034, care ar urma să reproducă în mare măsură arhitectura Mecanismului de Redresare şi Rezilienţă. ECA se teme că vulnerabilităţile unui instrument temporar, creat pentru redresarea după pandemie, ar putea astfel să fie preluate într-un sistem de finanţare cu o amploare mult mai mare.

Întrebat de mass-media care este propunerea ECA pentru MFF 2028-2034, Tony Murphy a spus că doreşte un cost estimat pentru fiecare măsură, ceea ce va oferă o bază mai bună pentru recuperarea fondurilor dacă o ţintă este îndeplinită doar parţial.

Referitor la modificările PNRR-urilor statelor membre UE, preşedintele ECA a precizat că multe etape importante de implementare au fost eliminate din jaloane/ţinte, că au existat slăbiciuni în estimările de costuri şi că auditorii au constatat 99 de amendamente pentru a permite plata tuturor banilor alocaţi iniţial.

• Un trilion euro - valoarea împrumuturilor europene la începutul anului 2027

Raportul ECA mai arată că Uniunea Europeană se împrumută tot mai mult. La sfârşitul anului 2025, împrumuturile în curs contractate de UE ajunseseră la 738,9 miliarde euro, faţă de 601,3 miliarde cu un an înainte. Creşterea depăşeşte 20% faţă de valoarea din anul 2024. Auditorii ECA estimează că, până la începutul anului 2027, cuantumul lor ar putea atinge aproximativ 1.000 miliarde euro, NextGenerationEU (NGEU) fiind principalul motor al evoluţiei. Este datoria contractată la nivelul Uniunii, distinctă de datoriile publice ale statelor membre.

Numai dobânzile aferente componentei de sprijin nerambursabil din NGEU sunt estimate la aproximativ 93 miliarde euro în perioada 2028-2034. De aceea, Comisia propune o alocare anuală fixă de 24 miliarde euro, la preţuri curente, pentru dobânzi şi rambursarea principalului. Dobânzile au prioritate, iar fondurile rămase ar urma să fie folosite pentru principal.

Raportul ECA explică consecinţa: „Pentru a obţine o reducere constantă şi previzibilă a obligaţiilor de plată, astfel cum i s-a cerut, Comisia va fi nevoită să refinanţeze datoria care expiră prin emiterea de noi instrumente de datorie pentru a le achita pe cele vechi pe măsură ce acestea ajung la scadenţă. Comisia nu a publicat o strategie globală de rambursare pentru NGEU până în 2058”.

Rambursarea trebuie să înceapă în 2028 şi să fie încheiată cel târziu în 2058. Deciziile privind redresarea postpandemie vor avea, prin urmare, consecinţe asupra mai multor generaţii de bugete europene. De aceea, Curtea solicită o strategie care să acopere întreaga perioadă şi să includă riscurile macroeconomice, financiare, de refinanţare, de dobândă, de lichiditate şi de piaţă.

Tony Murphy, preşedintele ECA, a precizat în cursul conferinţei de presă susţinută ieri: „Comisia a subestimat costul împrumuturilor: în 2025 costul a fost de 5 miliarde euro, iar în 2026 se preconizează 8 miliarde euro doar pentru serviciul datoriei, serviciu ce reprezintă aproximativ 8% din buget (adică aproape 30 miliarde euro pe an), fiind o plată prioritară şi obligatorie. Cu cât plătim mai multă dobândă, cu atât rămân mai puţini bani pentru rambursarea capitalului sau pentru politicile tradiţionale ale UE”.

Auditorii ECA mai arată că întârzierile plăţilor produc deja efecte în trezoreria europeană. Comisia contractează împrumuturi în avans, pe baza necesarului previzionat. Când transferurile sunt mai mici decât estimările, numerarul se acumulează. La sfârşitul anului 2025, UE avea solduri de numerar de 103 miliarde euro, dintre care 65 miliarde euro proveneau din împrumuturi. Raportul precizează că plăţile MRR mai mici decât cele previzionate au contribuit la creşterea numerarului deţinut.

În acelaşi timp, expunerea bugetului UE la credite şi garanţii ajunsese la 406,8 miliarde euro, cu 19% peste nivelul din 2024, şi ar putea urca la aproximativ 664 miliarde euro în 2027. Această expunere reprezintă riscuri şi obligaţii care pot afecta bugetul dacă beneficiarii nu rambursează împrumuturile sau dacă sunt activate garanţii.

Tony Murphy avertizează că împrumuturile Uniunii Europene implică obligaţii reale pentru statele membre, iar creşterea costurilor de finanţare poate reduce sumele disponibile pentru rambursarea datoriei. Potrivit explicaţiilor prezentate de preşedintele ECA, dacă un stat membru intră în incapacitate de plată, obligaţia revine tuturor statelor membre. În lipsa acordului unanim pentru introducerea unor noi resurse proprii, serviciul datoriei ar urma să consume 8% din bugetul general al UE.

Referitor la aceste aspecte, Lucian Romaşcanu ne-a spus: „A fost la un moment dat o propunere de a exista un capitol separat în bugetul Uniunii Europene care să gestioneze sau să acumuleze bani pentru plata datoriei. Au fost state care s-au opus, aşa că fiecare stat în continuare va fi responsabil de rambursările pe care trebuie să le facă şi, evident, în contextul în care vedem peste tot o creştere a datoriilor naţionale, poate fi o sarcină suplimentară greu de gestionat. Totuşi, sunt angajamente extrem de ferme, multianuale, care sunt prinse în bugetele naţionale şi care mă fac să cred că nu va exista o încetare sau o diminuare a acestor plăţi, dar efortul bugetar va fi consistent”.

• Erori estimate de Curtea de Conturi Europeană

Problemele de control se regăsesc şi în cheltuielile bugetare tradiţionale. Rata de eroare estimată a crescut la 3,8% în 2025, de la 3,6% în 2024, iar Curtea a emis pentru al şaptelea an consecutiv o opinie contrară. Această rată măsoară cheltuieli neconforme cu normele aplicabile, fără a fi un indicator al fraudei, al ineficienţei sau al risipei. Conturile UE sunt considerate fiabile, iar veniturile nu sunt afectate de un nivel semnificativ de eroare.

La „Coeziune, rezilienţă şi valori”, rata estimată ajunge la 6,6%, iar la „Resurse naturale şi mediu” la 3,9%.

Lucian Romaşcanu, membru al Curţii de Conturi Europene, a precizat: „Politica de Coeziune şi cu Politica Agricolă Comună reprezintă 60% din cheltuielile bugetare ale UE şi, în consecinţă, sunt şi cele mai expuse erorilor. Din tipurile de erori sau tipurile de neconcordanţe pe care le întâlnim, în principal găsim lucruri de reproşat în zona de eligibilitate, atât a beneficiarilor, cât şi a costurilor, precum şi erori în zona de achiziţii publice. Acestea sunt în general cele care au ponderea cea mai mare. Dar este un lucru important de subliniat aici: erorile în sine nu trebuie neapărat automat asimilate fraudei. Este posibil în cele mai multe cazuri ca scopul cheltuielii respective să fie atins şi proiectele să se îndeplinească. Ceea ce face Curtea Europeană de Conturi este să atragă atenţia Comisiei că undeva regulile, regulamentele, modul în care aceste cheltuieli trebuiau să fie accesate nu au fost în conformitate cu normele în vigoare. Deci de asta sunt mai multe pe partea de coeziune, şi politica agricolă, din cauza faptului că sunt cele mai expuse neconformităţilor legate de eligibilitate şi de achiziţiile publice”.

Întârzierile pot amplifica aceste vulnerabilităţi. Pentru fondurile de coeziune, raportul avertizează: „Absorbţia lentă poate duce la o presiune suplimentară asupra statelor membre de a cheltui fondurile de care dispun pe măsură ce se apropie sfârşitul perioadei de programare şi ar putea reduce eficacitatea controalelor efectuate de autorităţile de management şi de cele de audit”.

La sfârşitul lui 2025, absorbţia cumulată pentru cele trei principale fonduri ale politicii de coeziune era de 14,8%, faţă de 24% în momentul echivalent al cadrului financiar anterior. De aceea, negocierea următorului buget european va trebui să împace finanţarea unor priorităţi tot mai numeroase cu obligaţiile datoriei.

Tony Murphy, preşedintele ECA a avertizat: „Dacă noile surse de venit propuse nu sunt aprobate, bugetul UE s-ar putea confrunta cu un deficit semnificativ, ceea ce ar impune fie majorarea contribuţiilor statelor membre, fie reconsiderarea nivelului general de ambiţie al politicilor finanţate de la bugetul european. Mai ales că pentru cadrul financiar european multianual 2028-2034, 20% din bugetul propus - în valoare de 2 trilioane euro - depinde de noi surse de venituri care nu au fost încă aprobate”.

Domnia sa a concluzionat că, în viitor, bugetele ambiţioase vor necesita garanţii la fel de ambiţioase, şi că e necesară să fie consolidate răspunderea şi transparenţa în întregul sistem.