Refugiaţii climei: milioane de oameni, forţaţi să-şi părăsească locuinţele

Consecinţele tot mai dramatice ale schimbărilor climatice determină deja milioane de oameni să-şi părăsească locuinţele, avertizează Agenţia ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) într-un raport publicat cu ocazia Conferinţei ONU pentru Climă (COP30), găzduită de oraşul brazilian Belem. Potrivit documentului, dezastrele naturale cauzate de schimbările climatice au generat circa 250 de milioane de strămutări interne în ultimul deceniu - echivalentul a peste 67.000 de persoane forţate zilnic să-şi părăsească locuinţele. UNHCR descrie situaţia actuală drept un „cerc vicios” între conflicte armate şi crize climatice, în care efectele uneia amplifică gravitatea celeilalte. „Trei sferturi dintre persoanele strămutate din cauza conflictelor trăiesc în ţări extrem de vulnerabile la consecinţele schimbărilor climatice”, se arată în raport. Aceste state, adesea marcate de instabilitate politică şi infrastructuri fragile, sunt printre cele mai expuse la dezastre naturale - de la inundaţii şi secetă, la valuri de căldură record. Printre exemplele menţionate se numără inundaţiile devastatoare din Sudanul de Sud şi Brazilia, valurile de căldură extremă din Kenya şi Pakistan sau penuria severă de apă care afectează Ciadul şi Etiopia. În aceste regiuni, criza climatică nu doar că distruge locuinţe şi terenuri agricole, dar alimentează tensiuni sociale, foamete şi conflicte pentru resursele de bază. Raportul subliniază şi o problemă de echitate globală: doar un sfert dintre fondurile destinate adaptării la schimbările climatice ajung efectiv în ţările afectate de conflicte, deşi acestea se numără printre cele mai vulnerabile şi găzduiesc, adesea, un număr mare de refugiaţi. „Schimbările climatice agravează şi multiplică provocările cu care se confruntă persoanele deja strămutate, precum şi comunităţile care le găzduiesc”, avertizează UNHCR. Pentru aceste regiuni, lipsa finanţării nu este doar o problemă administrativă, ci o chestiune de supravieţuire: fără sprijin concret, milioane de oameni riscă să fie prinşi într-un ciclu perpetuu de pierderi, relocări şi instabilitate.

• Filippo Grandi: „COP trebuie să livreze acţiune reală”

Într-un mesaj ferm adresat participanţilor la summit, Filippo Grandi, Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiaţi, a cerut o schimbare de abordare şi o mobilizare urgentă a resurselor. „Dacă vrem stabilitate, trebuie să investim acolo unde oamenii sunt cei mai expuşi riscului. Pentru a preveni strămutări suplimentare, finanţarea climatică trebuie să ajungă în comunităţile care trăiesc deja la limită”, a declarat Grandi. „COP trebuie să livreze acţiune reală, nu promisiuni goale”, a adăugat acesta, subliniind că timpul negocierilor fără rezultate a trecut, iar planeta are nevoie de măsuri concrete. Conferinţa ONU pentru Climă din acest an, COP30, se desfăşoară în oraşul Belem, situat în inima pădurii amazoniene - un simbol al echilibrului climatic global, dar şi al pericolului care ameninţă ecosistemele planetei. Evenimentul reuneşte aproximativ 50.000 de participanţi din peste 190 de ţări, inclusiv lideri mondiali, reprezentanţi ai societăţii civile, oameni de ştiinţă şi activişti de mediu. Pe durata celor două săptămâni de discuţii, aceştia vor încerca să identifice soluţii pentru reducerea emisiilor de carbon, protejarea biodiversităţii şi sprijinirea financiară a ţărilor sărace, care resimt cel mai dur impactul crizei climatice.

• Criza refugiaţilor climatici - o ameninţare globală

Specialiştii avertizează că, în lipsa unor măsuri ferme, numărul refugiaţilor climatici ar putea depăşi 1 miliard până în 2050, o cifră ce ar destabiliza nu doar economiile locale, ci şi echilibrul geopolitic global. Organizaţiile internaţionale cer ca migraţia climatică să fie recunoscută oficial ca o categorie distinctă în dreptul internaţional al refugiaţilor - o discuţie amânată de ani de zile din motive politice. Pe măsură ce fenomenele meteorologice extreme devin mai frecvente şi mai violente, problema nu mai este „dacă”, ci „când” lumea va fi pregătită să gestioneze acest exod climatic. Mesajul ONU este clar: fiecare întârziere în acţiunea climatică înseamnă vieţi pierdute şi comunităţi distruse. Iar preţul inacţiunii nu se va măsura doar în miliarde de euro, ci şi în destine umane.

Belem devine astfel, în aceste zile, nu doar un loc al dezbaterilor, ci un test al solidarităţii globale. Dacă liderii mondiali vor reuşi să transforme promisiunile în politici concrete, COP30 ar putea marca începutul unei noi etape în lupta pentru un viitor locuibil.Dacă nu, lumea va continua să numere refugiaţii climei, zi de zi, 67.000 de oameni în plus care îşi pierd casa sub furia naturii.