Vai..vai..vai..astăzi iar n-avem tramvai!

Ei, ştiu...cîrcotaşul perspicace o să sară imediat cu gura pe mine şi o să spună că tramvaie avem. Ceea ce n-avem este guvern! Şi, cine e de vină că guvern nu rimează cu vai...vai...vai? Eu unul, nu! De vină e PSD-ul, PNL-ul, USR-ul, UDMR-ul...Aur, Faur, Graur, SRI, FMI, UML, SPR şi alte păsări cîntătoare din politichia de la Bucureşti. De fapt, guvern avem, doar că e unul căruia Parlamentul i-a ridicat mandatul. A rămas, totuşi, cu autoritatea de a asigura ”continuitatea”. Tot guvernare se cheamă dar cu puteri de decizie binişor reduse. Guvernul ăsta va sta proţăpit acolo, la Palatul Victoria, pînă se hotărăsc ”cocoşeii” din ogradă care cîntă mai frumos şi care are pinteni mai pintenaţi ca să primească un alt mandat de guvernare, în toată puterea. Să fie noul şef peste coteţ. În lumea de ficţiune care se naşte în fiecare zi, ca prin miracol, din teleprompterele pe care citesc tot mai opintit ”fătucele” şi ”fătucii” televiziunilor noastre abonate la catastrofe, dezastre, crize, crime, sînge pe pereţi şi ”aoleo...mamă, acuşi vine apocalipsa” situaţia aceasta este, desigur, o nemaivăzută, gravă, sinistră şi rău prevestitoare ”criză”. Vecină cu sfărşitul lumii, ce mai!

Vestea bună, pe care mă grăbesc să v-o dau, este că nu este cazul să vă faceţi probleme. Am spus-o. o spun acum şi o s-o mai spun şi altă dată, României îi merge bine, mult mai bine, cînd nu are guvern cu puteri de decizie întregi, decît atunci cînd are unul! Pe ce mă bazez? Pe toate datele statistice şi nestatistice ale realităţii în care trăim şi pe un strop de bun simţ ”ştiinţific”. Nu mă credeţi pe mine, nu aveţi decît! Uitaţi-vă, însă, în anuarele economice, sociale, de sănătate, ale veniturilor pe gospodărie, ale sărăciei endemice, ale morbidităţii şi mortalităţii din ultimii 35 de ani, ale marginalizării sociale şi emigraţiei şi o să vedeţi că lucrurile la noi, cum zice într-una românul din chestionar, merg nu spre bine, ci dimpotrivă. Din rău în mai rău! Oricine este confruntat cu această masivă şi nemiloasă realitate a datelor, nu mai vorbesc despre realitatea de pe teren, este obligat să conchidă asupra faptului că guvernele....alea care au guvernat ele...în România ultimilor trei decenii şi jumătate au produs în societatea românească nu ordine şi dezvoltare, nu prosperitate şi grad de civilizaţie superior, ci entropie. Zi de zi şi în proporţii de masă, mai ceva chiar decît ar permite constanta din formula lui Boltzmann. În momentul critic, în care le ridici guvernanţilor din puterea de a face praf şi pulbere tot ceea ce le stă la îndemînă, inevitabil, situaţia o să fie un pic mai puţin rea. Poate chiar mai bună. Ziua în care guvernul nostru stă acasă şi nu ”munceşte” este sigura zi de progres autentic pentru Patria Română! Nenorocirea e aceea că aceste zile sunt foarte puţine şi îngrozitor de rare. Sincer să vă spun, eu aş introduce prin lege, pentru Guvernul României, ”săptămîna de lucru redusă”. De două, maxim trei zile: luni, miercuri şi vineri...zi scurtă! Cît despre durata zilei de muncă, optim ar fi zero ore dar, ca să nu exagerăm, să zicem că ar fi de trei, maxim patru ore, din 24. Atît, ajunge. Nici nu vă puteţi închipui cît bine ar face asta României şi nouă. Cîte legi şi hotărîri dezastruoase ar fi amînate sau cu totul uitate. Cîte măsuri şi ordonanţe de urgenţă care sapă la rădăcina binelui din ţărişoara noastră ar fi tăiate de pe listă. Cîte ”tunuri”, prădăciuni, vînzări şi alte mişelii ar fi evitate, amînate, ar trebui să îşi aştepte rîndul la coadă, pentru alte zile şi pentru alte luni sau ani!

Acelaşi cîrcotaş, de care n-am cum să scap, şi pace, o să-mi dea acum în cap cu alte date, să mă învăţ minte să mai ”aberez ştiinţific”: i-a uită-te nene la cotaţiile leului, de cînd se porni forfota asta cu ”uite guvernu, nu e guvernu” şi spune-ne şi nouă cum e cu ”binele” ăsta? Păi, o să vă spun! Reacţia şi presiunea pe leu stă toată pe un singur cuvînt: instabilitate. Despre ce instabilitate vorbim? Ce este instabil, tocmai pentru că nu mai are guvernul puteri depline şi vor trece cîteva zile, o săptămînă, două, pînă să avem altul? Nimic nu se schimbă în datele economice structurale ale României, nici comerţ, nici activităţi industriale, nici servicii, nici datorie, nici...nimic. Nu se schimbă relaţiile cu instituţia Uniunii Europene de la care, de bine de rău, mai curg nişte fonduri. Împrumut, nu pe moaca, cum sugerează miniştrii noştri! Ori te pomeneşti că se schimbă politica internaţională şi ne trezim peste noapte că ”guvernul provizoriu” a semnat unirea României cu Rusia, cu Polonia, Ucraina sau cu America? Ce este mai puţin sigur decît era acum două săptămîni? Poate vremea, că aia e mai mereu instabilă şi sigur, întotdeauna, probabilă! În realitate, vă spun eu secretul: e vorba despre nişte bani uşor de făcut pe speculaţii financiare de către nişte ”băieţi dăştepţi”. Nu din ograda noastră, ci de acolo unde se învîrt miliardele pe cotaţii, în fiecare secundă. Adicătelea, vezi doamne, ăia de la care ne împrumutarăm pînă peste urechi nu mai sunt siguri dacă luna asta le plătim rata la datorie sau nu! Ei ştiu bine că o s-o plătim, dar de ce să nu te joci un pic pe bursă, ştiind sigur că poţi să cîştigi, aruncînd pe piaţă doar o simplă aşa zisă ştire-evaluare-predicţie. Strîmbă, dar bună ca semnal! Operantă! Economic, social sau politic, nimic nu s-a schimbat în România acestor zile pentru a justifica aşa zisul grad mai ridicat de incertitudine sau instabilitate, despre care trăncănesc cu gura plină trompetele speculanţilor. Financiari şi extra-financiari! E mult mai productiv să pescuieşti în ape tulburi, decît în cele limpezi.

De aceea, recomandarea mea este una singură: zen...zen...zen şi iară zen...Profitaţi, acum cît este timp de linişte şi pace, că acuş-acuş vine noul guvern peste dumneavoastră şi vă dă pe spinare, cu viteză accelerată, alte ciomege: impozite şi dări, reduceri de salarii şi venituri, inflaţie, şomaj, preţuri cît casa şi aşa mai departe...Că nu se poate altfel, nu-i aşa?! Doar viitorul guvern, oricare va fi el, moşteneşte crizele moşmondite de predecesorul său şi se va ocupa cu dedicaţie şi aplicaţie să le adîncească pe acelea şi să genereze altele noi! Sau cum zice o vorbă de pe la noi, pe care n-am iubit-o niciodată: ”Schimbarea stăpînilor, bucuria nebunilor”!