Ziariştii îşi dau palme la scenă deschisă. Dedesubt, politicienii

Nominalizarea diplomatului Luca Niculescu pentru funcţia de premier, anunţată la începutul lui octombrie, reprezintă a patra încercare de formare a unui guvern în cinci luni. Prelungirea blocajului apasă asupra costurilor de finanţare şi asupra credibilităţii economice a României. În aceste condiţii, negocierea unei majorităţi are o miză care depăşeşte împărţirea ministerelor. Fiecare săptămână pierdută în disputa pentru putere poate avea un cost suportat de oameni care nu participă la negocieri. De aceea, teama de alegeri anticipate poate aduce adversarii politici la aceeaşi masă, unde nu se transformă în parteneri capabili să guverneze bine, ci în negociatori care se tem de pierderea mandatelor, de schimbarea raporturilor de putere din propriile partide sau de imposibilitatea de a mai controla o campanie electorală. În cazul intervenirii unor alegeri anticipate, unele formaţiuni politici pot scădea mai mult decât au făcut-o la alegerile din 2024, iar cele care au fost pe un val de creştere în sondaje se pot trezi după numărarea voturilor cu aceleaşi procente din 2024 sau chiar 2020. Nesiguranţa rezultatului este tocmai ceea ce face perspectiva urnelor atât de incomodă pentru liderii politici ai partidelor parlamentare.

• Guvernarea se negociază în Parlament; salvatorii se fabrică la televizor

Ameninţarea privind alegerile anticipate s-a construit temeinic prin intermediul mass-media, în special la posturile TV de ştiri. Partidele negociază voturi în Parlament, dar negociază şi felul în care publicul va interpreta înţelegerea. Cine a cedat? Cine a salvat ţara? Cine a trădat? Cine trebuie prezentat drept pericol pentru ca o alianţă până ieri imposibilă să devină astăzi indispensabilă? Un acord are nevoie de o explicaţie publică. Când explicaţia este fabricată înaintea rezultatelor, televiziunea poate deveni locul în care supravieţuirea politică primeşte ambalajul responsabilităţii naţionale.

În această dispută intră şi sondajele. Marius Lulea, cofondatorul AUR aflat în conflict cu actuala conducere a partidului, contestă imaginea unei formaţiuni situate la 40%. Într-un interviu acordat PS News pe 7 octombrie 2026, el susţine că AUR ar fi sub 25% şi avertizează: „Îi minţim pe români şi la alegeri o să luăm 20%”. Lulea acuză folosirea unei imagini electorale supradimensionate a AUR inclusiv pentru a justifica apropierea celorlalte partide şi continuarea guvernării în numele combaterii unui pericol. Este o acuzaţie politică importantă, venită din interiorul unui conflict de partid.

Mai mult, în cadrul unei emisiuni la Realitatea Plus, la care a participant recent, Marius Lulea a invocat şi studii potrivit cărora aproximativ 50% dintre români nu ar avea încredere în niciun politician sau partid. În aceste condiţii, cât de reprezentativă mai este competiţia dintre partide atunci când o parte atât de mare a societăţii, potrivit acestei evaluări, nu se regăseşte în niciunul dintre liderii politici actuali?

Un sondaj poate măsura o stare a societăţii. Felul în care este comandat, selectat şi prezentat poate influenţa însă acea stare. Procentul repetat seară de seară pe micile ecrane poate sugera că un rezultat este inevitabil, că un vot este inutil sau că un compromis trebuie acceptat de frica unei alternative. De aceea, publicul are nevoie să ştie cine plăteşte cercetarea, când s-a realizat, pe ce eşantion, prin ce metodă şi care este întrebarea exactă. Legăturile politice ale unui institut sau ale conducerii sale trebuie făcute vizibile atunci când există. Eticheta de „sondaj” nu poate ţine loc de verificare, după cum existenţa unui comanditar politic nu dovedeşte automat falsificarea rezultatelor.

• Cine plăteşte lupta pentru atenţia românilor

Problema devine mai apăsătoare atunci când cifrele întâlnesc o presă dependentă de contracte politice. Pentru întregul an 2024, datele analizate privind subvenţiile partidelor indică aproximativ 233,1 milioane lei cheltuite pentru presă şi propagandă. Categoria este mai largă decât televiziunea şi nu trebuie confundată doar cu încasările posturilor TV de ştiri, dar arată dimensiunea resurselor puse în circulaţie pentru comunicarea politică: aproximativ 98 de milioane lei plătiţi de PSD, 69 milioane lei de PNL, 39 milioane lei de USR şi 21 milioane lei achitaţi de AUR, potrivit datelor Autorităţii Electorale Permanente şi analizelor efectuate lunar de Expert Forum privind cheltuielile partidelor politice cu mass-media.

Banii au fost utilizaţi în toate tipurile de alegeri din 2024: europarlamentare, locale, parlamentare şi prezidenţiale. Documentele analizate de Snoop pentru campania prezidenţială din toamna lui 2024 arată plăţi ale PNL către firme asociate cu Realitatea Plus, România TV, Antena 3, Digi24 şi B1 TV. În acelaşi set de documente apar şi cheltuieli ale campaniei Elenei Lasconi către Antena 3 şi Digi24. Aceste exemple descriu relaţii comerciale concrete din campanie, nu totalurile anuale ale televiziunilor. Ele arată şi de ce harta finanţării este mai complicată decât formula comodă „un partid, un post”.

În 2025, partidele au raportat, din subvenţii, peste 117,6 milioane lei pentru presă şi propagandă, potrivit Expert Forum. Separat, documentele campaniei pentru turul al doilea al prezidenţialelor arată că Nicuşor Dan a declarat cheltuieli de aproximativ 4,64 milioane lei către România TV, 2,19 milioane către Antena 3, 1,26 milioane către B1 TV şi 947.000 lei către firma care operează Digi24. În aceeaşi campanie, George Simion a declarat aproximativ 1,34 milioane lei către România TV şi 15,05 milioane lei către DBV Media House, asociată Realitatea Plus.

Investigaţia Snoop asupra campaniei AUR din 2025 a descris aproximativ 23,4 milioane lei direcţionate către Realitatea Plus în ansamblul alegerilor prezidenţiale. Suma include cheltuielile din cele două tururi privind alegerile respective, mai bine zis a campaniilor mediatice aferente. O parte din aceste cheltuieli nu au fost rambursate de AEP, care a considerat că tarifele au fost exagerate, decizie ce a stârnit nemulţumirea AUR şi a fost contestată de George Simion. În respectivul context, Anca Alexandrescu a spus: „O televiziune privată are dreptul să îşi pună ce tarife doreşte!”.

Notificările de contracte pentru anul în curs, analizate de Expert Forum până la 31 august 2026, includ, pentru site-ul Realitatea, un contract cu PSD de 50.000 euro lunar, prevăzut pentru perioada februarie-decembrie 2026, şi unul cu AUR de 60.000 euro lunar, pentru perioada ianuarie-decembrie 2026. Pentru Antena3.ro apare un contract PSD de 90.750 euro lunar, cu TVA, pentru perioada martie-august 2026.

Un contract de publicitate politică nu dovedeşte că fiecare jurnalist al instituţiei primeşte ordine de la plătitor. Dar contractul creează o relaţie pe care publicul trebuie să o poată vedea. Riscul apare atunci când publicitatea marcată, promovarea, selecţia invitaţilor şi judecata editorială devin greu de deosebit. Cetăţeanul urmăreşte o emisiune convins că asistă la o evaluare independentă, în timp ce relaţiile financiare relevante pentru acea evaluare rămân în afara cadrului.

• Anca Alexandrescu: de la comunicarea PSD la Georgescu şi ruptura cu AUR

Schimbările de atitudine ale unor realizatori fac această problemă şi mai vizibilă. Anca Alexandrescu nu a intrat în spaţiul public fără trecut politic. CV-ul său consemnează activitate în comunicarea PDSR şi PSD, colaborarea cu Adrian Năstase, apoi cu Victor Ponta, Liviu Dragnea şi Viorica Dăncilă. În perioada Dragnea-Dăncilă, rolurile sale în comunicarea partidului şi în aparatul guvernamental sunt parte a biografiei documentate. Acest trecut nu anulează dreptul de a face jurnalism, dar este esenţial pentru înţelegerea felului în care se intersectează politica, comunicarea şi funcţia de moderator al unui talk-show politic la Realitatea Plus.

Înaintea primului tur al alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2024, Anca Alexandrescu ridica întrebări critice despre promovarea în online, şi în special pe TikTok, a lui Călin Georgescu: „De unde sunt banii şi cine coordonează această acţiune?”. După rezultatul din 24 noiembrie, când Călin Georgescu s-a clasat pe primul loc în turul I al prezidenţialelor, Anca Alexandrescu a trecut la o campanie asiduă pro-Călin Georgescu. Momentul este foarte important, deoarece schimbarea de atitudine a Ancăi Alexandrescu a fost evidentă după ce candidatul Călin Georgescu, pe care l-a tratat ca marginal înaintea prezidenţialelor, a demonstrat în primul tur de scrutin că poate mobiliza un electorat uriaş. Avem de-a face în acest caz cu o inflexiune evidentă, demonstrată şi de întrebările adresate de Alexandrescu lui Georgescu înainte de turul I al alegerilor prezidenţiale, cu protecţia editorială oferită după primul scrutin.

Cu toate acestea, între cei doi a intervenit o stare de tensiune, care s-a amplificat în noiembrie 2025, când Călin Georgescu a contestat legitimitatea alegerilor pentru Primăria Capitalei, iar Anca Alexandrescu a continuat candidatura susţinută de AUR pentru scrutinul din 7 decembrie. Răspunsul doamnei Alexandrescu este definitoriu: „Nu e despre candidaţi! E despre VOI!”. Ulterior, ea a spus că ştia dinainte că Georgescu va face declaraţia. Participarea la alegerile pentru funcţia de primar general a continuat, în ciuda mesajului de contestare a scrutinului venit de la figura politică pe care o susţinuse.

Tensiunea dintre cei doi a explodat însă în primăvara anului 2026, când Anca Alexandrescu l-a desfiinţat în două emisiuni consecutive pe Călin Georgescu, care a participat la prima emisiune. Ulterior, ea a intrat şi în conflict cu AUR, în momentul negocierilor pentru învestirea Cabinetului Veştea. Astfel, în emisiunea din 28 iunie 2026, Alexandrescu a spus la adresa AUR şi a conducerii sale: „Nu mai pot să susţin aşa ceva”. Succesiunea este relevantă pentru orice negociere politică: sprijinul unui realizator poate construi legitimitate, dar se poate transforma în presiune atunci când relaţia se deteriorează.

• Călin Georgescu, de la candidat, la simbol: vocile care i-au amplificat mesajul

La Ion Cristoiu, cronologia este diferită. Poziţionarea favorabilă lui Georgescu era vizibilă înainte de anularea alegerilor, nu a apărut ca reacţie exclusivă la decizia CCR din 6 decembrie 2024. Pe 3 decembrie, în podcastul lui Marius Tucă, Cristoiu critica mobilizarea mediatică împotriva candidatului: „Toţi îi dau în cap lui Călin Georgescu, toţi au tăbărât”. După anulare, criticile sale la adresa instituţiilor au continuat. Aici se vede o continuitate, nu aceeaşi răsturnare de atitudine observată la Alexandrescu după primul tur.

Marius Tucă şi H.D. Hartmann participau, la 3 decembrie 2024, la emisiunea în care Georgescu îşi prezenta mesajul înaintea turului al doilea al prezidenţialelor anulate. Simpla găzduire a unui candidat nu echivalează cu susţinerea lui, dar atitudinea se poate urmări în intervenţiile ulterioare. Tucă a numit anularea alegerilor o „lovitură de stat constituţională”. Hartmann a interpretat ulterior votul favorabil lui Simion drept un vot pentru Georgescu „prin proxy”. Aceste formulări au contribuit la legarea candidaturii lui Simion de capitalul politic al lui Georgescu şi la transformarea crizei electorale într-o explicaţie centrală a confruntării dintre tabere.

Robert Turcescu vorbea, după interviul cu Georgescu din ianuarie 2025, despre magnetismul acestuia şi aprecia că „Probabil va fi preşedintele României”. Susţinerea lui Turcescu pentru Călin Georgescu a fost constantă în ultimii doi ani, lucru demonstrat recent de două postări pe TikTok şi Facebook făcute de jurnalistul care a fost ofiţer acoperit în presă, postări în care, de pe patul de spital în care se recupera după o operaţie, acesta îi îndemna pe cetăţeni să protesteze faţă de arestarea lui Georgescu şi să susţină că decizia instanţei este nedreaptă şi ilegală faţă de conţinutul celui mai recent dosar penal al fostului candidat la alegerile prezidenţiale.

Dan Diaconescu susţinea, la România TV, că Georgescu era „iubit de cinci-şase milioane de români”, dar care în realitate nu s-au strâns la niciun miting, la nicio convocare publică pentru susţinerea lui Călin Georgescu. Numărul celor din stradă care au protestat pentru Călin Georgescu s-a situat în ultimii doi ani între 2000 şi maximum 10.000 de persoane. Afirmaţiile jurnaliştilor de mai sus contează ca poziţionări publice, nu ca măsurători independente ale popularităţii. Când asemenea aprecieri sunt repetate într-un cadru de autoritate mediatică, ele pot contribui la imaginea unui lider inevitabil. Pentru public, graniţa dintre analiză, admiraţie şi promovare trebuie să rămână vizibilă.

Ionuţ Cristache, şeful jurnaliştilor de la Gândul, cel care a mutat politica editorială a gazetei spre tabăra suveranistă, a oferit chiar el o explicaţie a disponibilităţii de a trata mai favorabil anumite formaţiuni. În iulie 2024, spunea că susţinerea se poate manifesta „prin spaţiu de expunere şi prin limitarea criticilor” şi admitea: „cred că am fost ceva mai permisiv cu AUR”. În aceeaşi intervenţie critica însă promisiunea locuinţelor ieftine din „Planul Simion”. Aşadar, favorizarea unei formaţiuni în anumite împrejurări şi criticarea unei promisiuni a acesteia puteau coexista. După primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2024 şi în lunile următoare, intervenţiile sale de apărare a lui Călin Georgescu au devenit vizibile, inclusiv prin contestarea modului în care era tratat de instituţii şi adversari.

• Schimbare de ton la B1 TV privind deciziile lui Nicuşor Dan

Un alt traseu trebuie urmărit la Radu Buzăianu şi Răzvan Zamfir, realizatorii emisiunii „Bună, România!” de la B1 TV. După victoria lui Nicuşor Dan din mai 2025, tonul era favorabil, iar Zamfir lega alegerea acestuia de valorizarea educaţiei şi a performanţei. În septembrie, dezamăgirea era exprimată deschis. Buzăianu spunea: „Domnul acesta nu pare cel pe care l-am pus la Cotroceni, acolo”, iar Răzvan Zamfir cerea: „Rămâi om corect şi după ce ţi-ai luat voturile”. În contextul criticilor apărea şi alegerea lui Nicuşor Dan de a acorda un interviu, la 100 de zile de mandat prezidenţial, lui Mihai Gâdea, la Antena 3.

Ulterior, în contextul actualei crize politice generată de demiterea guvernului Bolojan în urma adoptării moţiunii de cenzură iniţiată de PSD şi Aur, cei doi realizatori de la B1TV l-au etichetat drtept PSDan pe preşedintele ţării, ceea ce arată o schimbare clară de atitudine faţă de acesta, în contextul în care l-au susţinut, cel puţin din 2020 până după câştigarea alegerilor prezidenţiale din 2025.

Această schimbare arată deteriorarea unei relaţii de încredere cu politicianul susţinut la prezidenţiale şi este un exemplu al felului în care accesul la lider, alegerea interlocutorului şi simbolistica unui interviu devin ele însele teme politice. Critica poate fi legitimă, chiar necesară. Credibilitatea ei depinde de consecvenţa criteriilor: ce anume a făcut politicianul, ce promisiune a încălcat şi de ce acelaşi comportament ar fi sancţionat indiferent de partid?

• Sorina Matei şi SRS: rupturile cu Băsescu au istorii diferite

Nici Sorina Matei nu poate fi explicată printr-o etichetă fixată în decembrie 2024. În 2012, îl descria pe Traian Băsescu drept „cel mai puternic om politic al României”. În 2015, critica sprijinul său pentru Elena Udrea şi scria că „deschizătorul Justiţiei a ajuns ideologul penalilor”. Ulterior, criticile privind protocoalele dintre instituţiile judiciare şi serviciile de informaţii au schimbat din nou punctele de convergenţă cu diferite discursuri politice. În decembrie 2024, mesajul său împotriva „sistemului” o situează în tabăra lui Călin Georgescu şi AUR, partid ce ulterior, în vara lui 2026, a propus-o pe Sorina Matei pentru funcţia de preşedinte interimar al TVR, funcţie în care se află în prezent. Imediat după ce Sorina Matei a preluat mandatul, porţile TVR s-au deschis larg pentru AUR şi primul politician invitat la o emisiune a televiziunii publice a fost tocmai George Simion, preşedintele respectivei formaţiuni politice.

Sorin Roşca Stănescu aduce în această istorie o durată mai lungă: apropierea de dreapta democratică, sprijinul pentru revenirea lui Băsescu în politică şi în PD, apoi ruptura şi activitatea parlamentară în PNL. Apropierea de Băsescu şi PD a fost consemnată de publicaţia Gândul în care, într-un interviu din 14 iunie 2022, Sorin Roşca Stănescu povesteşte că îl încurajase pe Băsescu să revină în politică şi intervenise pe lângă Petre Roman: „L-am rugat şi pe Petre Roman să-l primească”. Aceasta documentează o relaţie personală şi sprijin politic, dincolo de simple simpatii editoriale.

Ruptura dintre domnul Stănescu şi Traian Băsescu este consemnată în 2005, în contextul conflictului legat de Dinu Patriciu. Potrivit propriei biografii, citate de HotNews, prietenia s-a încheiat după arestarea lui Dinu Patriciu, când Sorin Roşca Stănescu „l-a acuzat telefonic pe Băsescu de încălcarea legii şi a pus capăt prieteniei”. Acesta este momentul de inflexiune pe care îl indică el însuşi.

Ulterior, domnul Stănescu a devenit consilier al lui Crin Antonescu şi a fost ales senator în decembrie 2012, pe listele USL, din partea PNL. În noiembrie 2013, Sorin Roşca Stănescu a lansat un val de acuzaţii la adresa lui Traia Băsescu privind finanţarea campaniei Alianţei DA din 2004. Parchetul General a comunicat că operaţiunile bancare invocate nu erau reale, iar episodul respectiv a dus la solicitarea excluderii din PNL a lui Sorin Roşca Stănescu.

În perioada 2024-2026, domnul Stănescu, în lupta sa antisistem, după condamnarea penală definitivă cu care s-a confruntat în dosarul Rompetrol în anul 2014, a arătat simpatie pentru tabăra suveranistă, şi, în special, în unele momente, pentru George Simion şi Călin Georgescu.

• Familia Păcuraru şi Realitatea Plus: când politica intră în casa televiziunii

În familia Păcuraru, legătura dintre mediul politic şi cel mediatic este şi mai direct vizibilă. Pe 25 noiembrie 2024, după primul tur al alegerilor prezidenţiale ce urmau să fie anulate de CCR, Ana Maria Păcuraru publica pe Realitatea.net o analiză critică a ascensiunii lui Georgescu pe TikTok şi a lipsei verificării publice a discursului său. Alexandra Păcuraru a formulat, în schimb, mesajul politic „Georgescu preşedinte şi Simion premier”. Apartenenţa la aceeaşi familie nu înseamnă identitate de opinii. Asocierea dintre proprietatea media şi participarea politică face însă indispensabilă transparenţa conflictelor de interese. Privite împreună, aceste evoluţii arată câteva momente de concentrare a schimbărilor: rezultatul primului tur din noiembrie 2024, anularea din decembrie, prezidenţialele din mai 2025, primele luni ale mandatului lui Nicuşor Dan şi competiţia pentru Primăria Capitalei. Evenimentele au modificat şanse electorale, au creat noi personaje centrale şi au redistribuit atenţia publicului, fapt ce s-a concretizat şi în politica editorială a Realităţii Plus, care s-a poziţionat cu arme şi bagaje în tabăra suveranistă pro-Georgescu, pro-George Simion şi pro-AUR până recent, când, se pare, că armele au fost întoarse în favoarea PSD.

• Antena 3, România TV, Realitatea, Digi24 şi B1: dincolo de etichetele politice

În acest context, Antena 3, România TV, Realitatea Plus, Digi24 şi B1 TV nu pot fi tratate ca cinci personaje cu o singură voce fiecare. Contractele, conduita unor realizatori, selecţia invitaţilor şi relatările redacţiilor trebuie comparate separat, în timp. La Realitatea, susţinerea intensă pentru Georgescu şi Simion a coexistat ulterior cu rupturi publice şi critici venite chiar dinspre Alexandrescu. La B1, exemplul Buzăianu-Zamfir arată trecerea de la entuziasm la reproş faţă de Nicuşor Dan. Iar plăţile campaniilor către Antena 3, România TV şi Digi24 arată că relaţiile comerciale pot traversa frontierele politice afişate.

Dar este clar că lupta politică de pe ecrane are şi o contabilitate: milioane de lei transferate de partide către televiziuni, firmele care le operează şi agenţiile care intermediază promovarea. Sumele documentate pentru 2024, 2025 şi perioada încheiată la 31 august 2026 de Snoop şi Expert Forum, din datele deţinute de Autoritatea Electorală Permanentă, arată dimensiunea acestor relaţii, chiar dacă transparenţa incompletă împiedică stabilirea unui bilanţ integral pentru fiecare post.

În campania pentru europarlamentarele din 2024, PNL a direcţionat 7,5 milioane de lei către DBV Media House, firma prin care erau realizate plăţi pentru promovarea în grupul Realitatea. România TV a primit de la liberali 1.793.820 de lei, Digi24, prin Campus Media TV, aproape 1,4 milioane de lei, iar grupul Clever, din care fac parte Prima şi Prima News, aproape 900.000 de lei. În aceeaşi campanie, surse din AUR au declarat pentru Snoop că aproximativ două milioane de euro au mers către Realitatea, printr-o agenţie intermediară. USR a comunicat plăţi de 988.999,72 lei către B1 TV şi 856.891,15 lei către Digi24. PSD a raportat 13.670.672 de lei pentru televiziuni, radio şi presă scrisă, prin Concept Media Management, indicând promovare la Antena 3, România TV, Realitatea, Digi24, Prima, B1 şi Etno TV, fără o defalcare publică suficientă pentru atribuirea întregii sume fiecărui post.

Campania prezidenţială din toamna lui 2024 a adus alte plăţi. Pentru promovarea liberalului Nicolae Ciucă, documentele analizate de Snoop indicau 1,1 milioane de lei către Realitatea, prin DBV Media House, 596.525 de lei către România TV, 361.402 lei către Antena 3, 372.038 de lei către Digi24 şi 461.796 de lei către B1 TV, ultimele două valori rezultând din însumarea plăţilor prezentate separat. Pentru Elena Lasconi, USR a declarat 709.537 de lei către Antena 3 şi 39.475 de lei către Digi24. În cazul campaniei lui Marcel Ciolacu, PSD a direcţionat aproximativ 10,5 milioane de lei pentru promovare televizată prin Concept Media Management şi alte 1,5 milioane de lei pentru radio şi televiziune prin Vertigo Events, fără identificarea publică a tuturor beneficiarilor finali.

În 2025, una dintre cele mai mari sume documentate a fost cea plătită de AUR pentru promovarea lui George Simion la Realitatea Plus: 23,4 milioane lei în cele două tururi ale prezidenţialelor, potrivit investigaţiei Snoop. Separat, raportul Expert Forum pentru turul al doilea consemnează 1.336.018 lei către România TV şi 15.050.000 de lei către DBV Media House, această ultimă valoare incluzând categorii de cheltuieli raportate distinct.

Pentru anul 2026, notificările identificate până la 31 august arată contracte de promovare pe site-urile asociate televiziunilor. La Realitatea.net, contractul PSD prevedea 50.000 de euro lunar pentru februarie-decembrie, iar cel al AUR 60.000 de euro lunar pentru ianuarie-decembrie. Pentru lunile cuprinse până la sfârşitul lui august, aceste tarife corespund unor valori contractuale de 350.000 de euro pentru PSD şi 480.000 de euro pentru AUR, fără a demonstra, singure, efectuarea tuturor plăţilor. La Antena3.ro, cele şase contracte lunare PSD, din martie până în august, însumau 544.500 de euro cu TVA, echivalentul estimat de Expert Forum fiind 2.722.500 de lei. Pentru RomâniaTV.net a fost identificată o notificare PSD de 12.100 lei, prin Growmedia. Aceste valori privesc publicitatea online notificată, nu totalitatea încasărilor televiziunilor.

În aceste condiţii, pentru cetăţean întrebarea decisivă este dacă primeşte suficiente informaţii sau informaţii corecte, imparţiale, ca să judece singur. Un interviu trebuie să poată fi critic, indiferent cine a cumpărat publicitate. Un sondaj trebuie explicat, indiferent cui îi convine rezultatul. Un politician trebuie confruntat cu propriile promisiuni, chiar dacă a fost susţinut anterior de moderator. Când aceste reguli sunt abandonate, lupta mediatică îi ajută pe lideri să negocieze imaginea acordului, în timp ce conţinutul lui rămâne vag.

• Proba pe care liderii politici trebuie să o treacă

Revenind la începutul acestei analize, un acord politic de substanţă începe acolo unde liderii acceptă să fie evaluaţi după lucruri verificabile. Ce măsuri reduc risipa? Cine suportă ajustarea bugetară? Ce servicii sunt protejate? Ce investiţii au finanţare şi termen? Ce se întâmplă cu ministrul care nu îşi îndeplineşte angajamentul? Cetăţenii au nevoie de taxe previzibile, acces la sănătate, educaţie funcţională şi instituţii care răspund. O formulă de guvernare care nu poate explica limpede aceste lucruri rămâne o înţelegere între conducători, oricât de solemn ar fi anunţată.

Există lideri capabili să facă această trecere? Capacitatea trebuie demonstrată prin acordul pe care îl semnează şi prin costurile politice pe care acceptă să le suporte. Marius Lulea a cerut discutarea reformelor înaintea împărţirii funcţiilor, avertizând că altfel „românii nu vor obţine nimic”. Principiul merită aplicat tuturor, inclusiv celor care îl enunţă: întâi angajamentele publice şi finanţarea lor, apoi numele celor care le vor executa.

Frica de anticipate poate produce o majoritate. Pentru a produce încredere, acea majoritate trebuie să accepte controlul public, iar presa trebuie să poată exercita acest control fără ca relaţiile sale financiare să rămână ascunse. În caz contrar, România riscă să primească aceeaşi promisiune în decoruri schimbate: încă un acord pentru stabilitate, încă o salvare de ultim moment, încă un adversar prezentat ca ameninţare suficientă pentru a suspenda întrebările incomode.

Puterea îşi poate negocia supravieţuirea. Cetăţenii sunt îndreptăţiţi să ceară dovada că, după ce liderilor le-a trecut frica de urne, oamenilor începe să le treacă frica de ziua de mâine.