ZIUA UNIVERSALĂ A IEI "Avem un costum popular ca un organism viu care îşi păstrează autenticitatea, dar este extrem de adaptativ”

Reporter: În 24 iunie serbăm, an de an, Ziua Universală a Iei. Cum se raportează o femeie modernă a secolului al XXI-lea la o astfel de celebrare?

Mihaela Savu: Cu bucurie şi cu interes. Cu smerenie şi curiozitate, pentru că an de an ies la iveală din lăzile de zestre sau din mânile meşterilor obiecte vestimentare legate de costumul popular. Iar eu "in persona” îmi las spaţiu în agendă pentru a împărtaşi din informaţiile pe care le-am primit la cald de la oamenii locului în care am venit pe lume şi particip la parada costumelor populare. Am cântarit un pic dacă să spun popular, tradiţional, naţional. E greu de stabilit cum ar trebui să ne raportam la costumele diverselor regiuni, etnii, comunităţi. Pentru mine sunt valoroase toate prin autenticitatea si expresivitatea lor. Sunt o dovadă clară că avem un costum popular ca un organism viu care îşi păstrează autenticitatea, dar este extrem de adaptativ. Costumul popular este uneori o expresie a creativităţii, alteori a condiţiei economice, a climei (II-le din Moldova spre exemplu sunt puternic decorate pe mâneci pentru că spatele este acoperit de bunda necesară în iernile geroase, în zona Vlaşca cămeşoiele sunt cusute pe pânză de casă mai gros toarsă pentru că acolo femeile participau la munca câmpului şi nu mai aveau mâinile suficient de fine să mai toarcă fir subtire între buricele degetelor).

Reporter: Ai ezitat să spui naţional... De ce?

Mihaela Savu: Pentru că aceste costume există de dinante de Marea Unire şi nominarea statului. Practic, fiecare regiune are aportul său în definirea costumului , fiecare zonă contribuie cu elemente care compun întregul şi tocmai această diversitate este elementul care aduce splendoarea acestor costume. Mă întreb retoric dacă ar trebui să aducem un singur costum căruia să îi putem spunem pe drept naţional, pe care l-am aduce? Cel de Muşcel pe care l-a purtat Regina Maria este costum frumos, cu o IE fină, delicată, ravisantă, bine endrorsat, dar reprezintă doar o zonă; ce facem atunci cu opregele de Banat, adevărate bijuterii vestimentare, unde am pune II-le de Romanaţi şi vâlnicele oltencelor, fustanele şi iţarii căluşarilor se completează sau sunt în competiţie cu pantalonii oşenilor?

Cred că ar fi chiar o mare dezbatere şi printre etnografi, istorici, sociologi, chiar aş lasa această întrebare deschisă.

Reporter: Ai folosit expresia "organism viu”... poti să dezvolţi?

Mihaela Savu: Vestimentaţia unui popor este strâns legată de evoluţia sa, iar costumul popular este puternic amprentat de evenimentele care au marcat societatea: am văzut o IE din anul Unirii cusută în tricolor, am văzut o IE neagră complet a unei mame care şi-a pierdut fiul pe front, erau acolo cusute multe elemente de revoltă. Acum, în 2025, văd multe elemente tradiţionale integrate şi transformate în costum popular sau în vestimentaţie cu elemente populare - este o dovadă sănătoasă de adaptare, atât timp cât se păstrează buna măsura...pentru că nu tot ce străluceşte este aur.

Recunosc că nu mi-aş mai dori să văd în acest proces de transformare mai multă documentare şi respect pentru creaţiile înaintaşilor. Ce-i drept, costumul popular şi gospodăriile ţărăneşti sunt model clar de economie circulară şi sustenabilitate, aşa că este firesc ca acum să se recicleze şi bucăţi din trecut care să fie usor modelat în realitatea prezentului. Prezent pe care trebuie să-l trăim cu discernământ, cu respect faţă de trecut, dar cu ancorare în timpurile pe care le trăim şi cu gândul la viitor. Trecutul este pentru a învăţa, nu pentru a ne întoarce acolo sau să nu acceptăm evoluţia. Fiecare individ şi societate trebuie să îşi trăiscă timpurile sale.

Reporter: Văd din ce în ce mai mulţi oameni care poartă costum popular - pe stradă, la biserică, la diverse evenimente de viaţă -; cum ţi se pare acest lucru?

Mihaela Savu: Mă bucură mult să observ că oamenii vor să ştie despre costum si despre elementele identitare, să vadă, să poarte. Îmi plac cei care o fac în mod autentic şi nu de dragul trend-ului . Am remarcat şi o exploatare mai puţin de dorit a acestor elemente tradiţionale de costum şi nu numai. Comunicarea sartorială/vestimentară (Sartorial Communication) cu elemente tradiţionale a fost mult accentuată în ultima perioadă; am vazut în toate palierele societăţii astfel de elemente identitare. Timpul, ca şi în cazul costumelor vechi, va trece prin sita ce rămâne şi aduce lumină şi bucurie si ce se duce "pe apa Sâmbetei”.

Reporter: Multumesc!