ZIUA UNIVERSALA A IEI IA în vremea I.A.

Revoluţia tehnologică din ultimii ani a pătruns în toate domeniile şi în toate cotloanele. Nici lumea modei nu a fost ocolită. Intrată pe uşa din faţă a acestei lumi nebune, că­maşa tradiţională româ­nească are parte de o nouă provocare. După ce a trecut de vremea uitării, care a obligat-o să stea zeci de ani în lăzi de zestre bătrâne şi în şifoniere ticsite de amintiri, ia trebuie să facă faţă, acum, celebrităţii, cu tot alaiul ei de neajunsuri. În secolul vitezei, oamenii sunt dispuşi mai greu să aştepte ca pânza să fie ţesută manual, sau ca produsul finit, cămaşa, să fie împodobit cu frumoasele ţesături tradiţionale cu ajutorul acului mânuit de nişte degete dibace. China poate produce rapid şi mult tot felul de modele. Mai mult, imprimantele 3D sunt şi ele capabile să ne ofere orice, de la case la fripturi, de la pantofi sport până la cămaşi.

Aici este marea provocare, pentru ie şi pentru oameni. Lucrurile pot semăna, dar doar atât. Ia, fără poveste nu este mare lucru, iar cei care nu înţeleg asta se pot îmbrăca liniştiţi cu cămăşi tradiţionale din Mongolia sau din Nigeria. Pot fi comode, colorate şi, dacă asta se caută, sunt suficient de inedite. Ia înseamnă tradiţie, simboluri clare, suflet pus şi dăruit, linii directe care pleacă de la strămoşi către urmaşii lor. În vremea Inteligenţei Artificiale, când mai toate sunt lipsite de suflet, ia poate fi acel ceva care să facă diferenţa şi care să demonstreze că avem rădăcini, nu suntem simple seminţe purtate de vânt dintr-un loc în altul.