Achiziţiile pentru Forţele Navale, un nou măr al discordiei

Decizia guvernului Bolojan de a continua programul de înzestrare a Forţelor Navale prin contractarea a două nave de patrulare în cadrul mecanismului european SAFE, în paralel cu achiziţia directă a corvetei turceşti „Contraamiral August Roman”, a reaprins disputa privind strategia României în domeniul achiziţiilor militare şi eficienţa utilizării fondurilor destinate apărării. Controversa a fost alimentată în ultimele zile de schimbul de replici dintre fostul premier Victor Ponta şi ministrul interimar al Apărării Naţionale, Radu Miruţă, fiecare susţinând o viziune diferită asupra costurilor, capabilităţilor şi impactului economic al celor două programe navale. Discuţia depăşeşte însă simpla comparaţie între două nave şi readuce în atenţie întrebările privind rolul grupului german Rheinmetall în programele finanţate prin SAFE, viitorul Şantierului Naval Mangalia şi direcţia în care România îşi dezvoltă industria naţională de apărare.

Subiectul a devenit cu atât mai sensibil cu cât, recent, preşedintele Nicuşor Dan a participat la Istanbul la ceremonia de intrare în serviciul Forţelor Navale Române a navei „Contraamiral August Roman”, prima navă militară construită în Turcia şi livrată unui stat membru al Uniunii Europene şi NATO. Evenimentul a fost interpretat de presa internaţională drept un moment simbolic pentru extinderea industriei turce de apărare pe piaţa europeană şi pentru consolidarea relaţiei strategice dintre Ankara şi Bucureşti într-o regiune marcată de războiul din Ucraina şi de competiţia pentru securitatea Mării Negre.

În acest context, Victor Ponta a criticat public diferenţa de cost dintre corveta construită în Turcia şi navele care urmează să fie realizate în România prin programul SAFE, afirmând că statul român riscă să plătească aproape dublu pentru platforme pe care le consideră comparabile. În podcastul „Marius Tucă Show”, fostul premier a declarat: „Cică o să le facă, le-a semnat Miruţă. Problema e următoarea: aia de la turci, care este identică cu cea NATO, tot, echipamente. Este făcută de o firmă care cu asta se ocupă, face corvete. A mai făcut o mulţime, a costat 220 de milioane de euro, alea două pe care cică o să le facă Rheinmetall şi Miruţă costă 850 de milioane. Băi, oare trebuie să fie olimpic la matematică ca să înţelegi că iei două cu 850 după ce tu ai fost prezent la una cu 220? Tu îţi dai seama că oricine era ministru care zicea: «Băi, am luat una cu 220, după care iau două cu 425...» Am scris că ştiu exact cât au costat. Nu îi interesează”.

Victor Ponta şi-a continuat argumentaţia susţinând că diferenţa de preţ nu poate fi justificată exclusiv prin modalitatea de construire a navelor şi a comparat direct experienţa constructorilor implicaţi.

„Motivul principal este că Rheinmetall nu are experienţă în domeniul naval. N-a mai făcut până acuma nave militare. Nu a făcut niciodată. Şi atunci nemţii, fiind mai serioşi decât Miruţă, au zis că nu pot să livreze corvetele în trei ani”, a precizat Ponta.

Afirmaţiile lui Victor Ponta au venit într-un moment în care dezbaterea privind contractele Rheinmetall este deja alimentată de amploarea proiectelor pe care grupul german le-ar putea implementa în România prin mecanismul SAFE. În ultimele luni, discuţiile privind aceste programe au vizat nu doar componenta terestră, ci şi extinderea prezenţei Rheinmetall în sectorul naval. Contractele pentru navele de patrulare maritimă OPV şi pentru vedetele de intervenţie destinate scafandrilor sunt atribuite către Rheinmetall Naval Systems în asociere cu NVL, ceea ce ar consolida poziţia grupului german inclusiv în domeniul construcţiilor navale militare. Din perspectiva autorităţilor, aceste proiecte sunt parte a strategiei de dezvoltare a unei capacităţi industriale naţionale, însă criticii lor susţin că ele ridică întrebări privind costurile şi modul în care sunt distribuite comenzile finanţate prin programul european.

În acelaşi timp, achiziţia corvetei Hisar OPV din Turcia este privită de mai mulţi analişti drept mai mult decât o simplă achiziţie militară. Ea marchează intrarea industriei navale turce pe piaţa europeană de apărare şi deschide o nouă etapă în cooperarea strategică dintre România şi Turcia. Decizia privind cumpărarea rapidă a navei a fost aprobată în şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării din 28 martie 2025, în contextul necesităţii accelerării programelor de înzestrare ale Marinei Române, după eşecul contractului pentru corvetele Gowind şi modernizarea fregatelor.

Răspunsul ministrului interimar al Apărării Naţionale, Radu Miruţă, a venit, ieri, la doar o zi după declaraţiile fostului premier şi a urmărit să demonteze comparaţia dintre corveta Hisar şi navele contractate prin mecanismul SAFE, susţinând că cele două proiecte au configuraţii tehnice şi obiective complet diferite. Într-o postare publicată pe pagina sa oficială, ministrul a afirmat că Victor Ponta „minte din nou” şi compară „mere cu pere” într-un domeniu pe care „se vede din avion că nu îl stăpâneşte”.

„Corveta Hisar livrată foarte repede de la partenerii turci a costat 223 milioane de euro şi avea un anumit nivel de echipare. Ceea ce statul român a contractat prin SAFE, salvând şantierul naval de la Mangalia-2 Mai, este cu totul altceva, singura asemănare între cele două nave, pentru cineva ca dumneavoastră, fiind probabil că ambele plutesc”, a scris Radu Miruţă, susţinând că valoarea contractului negociat prin SAFE include sisteme de luptă care nu echipează nava cumpărată din Turcia.

Ministrul a prezentat şi o defalcare a principalelor echipamente care, potrivit acestuia, justifică diferenţa de cost. Astfel, programul SAFE include sistemul de apărare apropiată CIWS Oerlikon Millennium, evaluat la aproximativ 15,5 milioane euro, un sistem pasiv în infraroşu pentru supraveghere şi avertizare timpurie de circa 2,5 milioane euro, sisteme pentru protecţia forţei şi combaterea ameninţărilor moderne estimate la 15 milioane euro, sisteme de război electronic de aproximativ 3 milioane euro, lansatoare de torpile evaluate la 9,5 milioane euro, sistemul de rachete RAM în valoare de aproape 60 milioane euro, muniţia aferentă, sistemul de lansare pentru rachetele NSM şi costurile integrării tuturor acestor capabilităţi într-o platformă unică, estimate la aproximativ 50 milioane euro.

„Când adaugi aceste capabilităţi, integrarea lor şi obligaţia de investiţii în şantier astfel încât să se poată produce în România, aşa cum pentru prima dată, prin SAFE am introdus ca obligaţie, realitatea este diferită de povestea simplă pe care încercaţi să o vindeţi, manipulând mincinos, iar preţul noilor nave devine chiar mai avantajos”, a susţinut Radu Miruţă. El a adăugat că programul nu urmăreşte exclusiv cumpărarea unor platforme navale, ci şi relansarea construcţiilor navale militare în România, prin investiţii în şantierul de la Mangalia şi menţinerea locurilor de muncă. „După ani de zile în care Armata doar a plătit cumpărând de la alţii, iar în ţară şantierele s-au închis din lipsă de comenzi şi corupţie, pe aceste noi nave va scrie pentru prima oară după 35 de ani, iarăşi MADE IN ROMÂNIA”, a afirmat Radu Miruţă.

În presa greacă, această evoluţie este interpretată ca un semnal al consolidării unei axe Ankara-Bucureşti în domeniul securităţii la Marea Neagră, pe fondul intensificării cooperării militare dintre cele două state şi al dezvoltării industriei turce de apărare, care urmăreşte să îşi extindă prezenţa pe piaţa europeană. Potrivit publicaţiei elene Business Daily, livrarea corvetei Hisar către România reprezintă mai mult decât primul export al unei astfel de nave către un stat membru al Uniunii Europene şi NATO. Publicaţia apreciază că Ankara îşi consolidează astfel poziţia în arhitectura europeană de securitate şi îşi extinde influenţa în regiunea Mării Negre prin intermediul industriei sale de apărare. În acelaşi timp, România apare drept unul dintre principalii cumpărători ai tehnicii militare produse în Turcia, după contractele pentru dronele Bayraktar TB2, vehiculele blindate Cobra II şi acordurile de cooperare dintre companii turce şi industria naţională de apărare.