Ce se întâmplă în Irlanda?

Se întâmplă ceva cu ştirile externe, la televiziunile şi în ziarele din România. Ai senzaţia că există doar trei ţări în Europa: Germania, Franţa şi Italia. Ocazional, mai sunt pomenite şi altele, precum Ungaria, Serbia sau Polonia. Însă despre altele, nimic. Una dintre aceste ţări este Irlanda. Zilele trecute, prim-ministrul Micheal Martin a făcut nişte declaraţii bizare despre "reunificarea paşnică” a Irlandei. Să pui paie peste foc în conflictul din Irlanda de Nord nu este cea mai bună idee, dar omul insistă.

Ce se întâmplă în Irlanda ne priveşte şi ne afectează şi pe noi. Acolo trăiesc şi muncesc aproape 50.000 de români. România exportă spre Irlanda mărfuri în valoare de peste 250 de milioane de euro, puţin în structura exporturilor româneşti, dar mai mult decât valoarea exporturilor spre Brazilia. Nemaivorbind că Irlanda este membră a Uniunii Europene, deci ce se petrece acolo contează, într-un fel sau altul şi aici.

Prima şi cea mai mare problemă, cred, este starea jalnică a sectorului Apărării, pentru care Irlanda cheltuieşte 0,2 la sută din PIB-ul anual. Este cea mai mică cifră din Europa. Vă mai miraţi că Vladimir Putin se tăvăleşte de râs pe covorul de la Kremlin. Neglijarea Apărării a fost o boală comună în Europa, unele state s-au mai trezit, dar Irlanda încă visează.

Altă problemă este anti-semitismul, care a fost normalizat în Europa. Şi în Irlanda există partide şi politicieni care agită ura faţă de evrei. De curând, parlamentul de la Dublin a votat un proiect de lege care interzice importul bunurilor din aşezările israeliene din Cisiordania şi din Ierusalimul de Est. Dublul standard sare în ochi: Irlanda nu a adoptat nici o măsură de interzicere a importurilor de mărfuri din Tibet sau din Xinjiang, două teritorii ocupate de China comunistă.

Cazul Irlandei este interesant şi pentru unii îşi imaginează că legile economice nu li se aplică. Ani de zile economia irlandeză a crescut. Însă unele dintre metodele folosite de guvernul de la Dublin au fost mai degrabă dubioase. Printre altele, Irlanda a devenit un fel de placă turnantă a evaziunii fiscale a marilor corporaţii de înaltă tehnologie. După faptă, şi răsplată. Primele trei firme din Irlanda au plătit 46 la sută din întreg impozitul pe profit încasat de stat. Primele zece, circa 60 la sută. Aceasta arată o structură a economiei foarte dezechilibrată.

Adăugaţi la aceasta că pentru 2026 este prognozat ca economia irlandeză să intre în recesiune. Cheltuielile publice au crescut. Pe de altă parte, în 2025 Irlanda a avut un excedent bugetar echivalent cu 1,8 la sută din PIB. Deci se poate, statele nu sunt condamnate la deficite cronice, aşa cum este cazul României.

Nici societatea irlandeză nu o duce în toate privinţele excelent. Rata şomajului este enormă, peste 14 la sută. Nu toţi imigranţii sunt bine integraţi. Aproape 40 la sută dintre copii se nasc din mame singure. Procentul catolicilor a scăzut de la 84 la sută în 2011 la 69 la sută în 2022.

Relaţiile României cu Irlanda lâncezesc. Ambasadorul României la Dublin, Laurenţiu Ştefan, stă acolo din 2021. Nicuşor Dan nu se grăbeşte cu numirile noilor ambasadori. De atâţia ani oficialii români importanţi nu au mai vizitat Irlanda, că pagina de la Ministerul de Externe român nici nu mai listează ultimele vizite acolo la nivel de Preşedinte, Prim-ministru sau chiar ministru de Externe.

Vă spun eu de ce se întâmplă asta. Am lucrat în MAE şi ştiu mentalitatea de acolo. Ştiu şi ceva despre mentalitatea autorităţilor române, în general. Există un anume fel de condescendenţă, dacă nu cumva chiar dispreţ, faţă de ţările mici. Abia sunt băgate în seamă. Abia îşi aduce aminte cineva că există. Relaţiile diplomatice cu Republica Irlanda au fost stabilite abia în 1990. "Cârmaciul” Ceauşescu, cu toate că se lăuda cu activitatea lui pe scena internaţională, nici măcar nu se uita la această ţară europeană.

La care se adaugă ignoranţa. Mulţi politicieni au carenţe serioase în materie de geografie politică. Sunt neumblaţi în lume. Habar nu au pe ce planetă sunt.

Văd asta şi la nivel de instituţii. Universitatea la care am catedră ne-a trimis lista facultăţilor cu care facultatea noastră are acorduri Erasmus. Credeţi că acolo este vreo facultate din Irlanda? Sunt, în schimb, aproape 20 din Turcia dictatorului Erdogan.

Poate că ar trebui să fim mai atenţi la ce se întâmplă şi cu diaspora românească din aceste ţări. În Irlanda, la alegerile parlamentare din 2024 partidul extremist AUR a obţinut 27% din voturile exprimate. Nu erau acei oameni suficient de informaţi? Cred că autorităţile ar trebui să înţeleagă ceva din votul de protest din diaspora. Şi să lămurească şi în ce măsură serviciile secrete din România nu au alimentat direct extremismul din diaspora.

Situaţia din Irlanda este doar o piesă dintr-un puzzle mult mai mare, al tabloului politic al Europei de astăzi. Cerem, pe bună dreptate, politicienilor să facă ceva pentru noi, alegătorii. Însă nu este clar dacă ei înţeleg măcar continentul în care trăim.