China intervine şi complică totul

Iranul s-a transformat într-un spaţiu de competiţie geopolitică directă între marile puteri. Decizia Beijingului de a nu rămâne un simplu observator a creat o undă de şoc la Pentagon, punând sub semnul întrebării sustenabilitatea „Protocolului de la Muscat”.

Iată evoluţia situaţiei în „Triunghiul Puterii” (SUA-China-Artesh):

1. Mişcarea Chinei: „Scutul Energetic” în Ahvaz şi Khuzestan

La răsăritul soarelui, primele unităţi ale Poliţiei Armate Populare (PAP) şi „contractori de securitate” chinezi au fost raportate debarcând pe aeroportul din Ahvaz, în inima regiunii petroliere a Iranului:

- Misiunea: Beijingul a numit oficial această forţă drept „Unitatea de Protecţie a Activelor Strategice”. Scopul declarat este securizareacâmpurilor petroliere de la Yadavaran şi Azadegan, unde China are investiţii de miliarde de dolari prin acordul de 25 de ani (/South China Morning Post / Wikipedia 2026/).

- Faptul împlinit: China a notificat noul Consiliu militar (Artesh) că prezenţa sa este necesară pentru a preveni sabotajul de către resturile IRGC, dar mişcarea a fost făcută fără consultarea prealabilă a Washingtonului.

2. Tensiuni cu Pentagonul: Incidentul de la terminalul Abadan

Situaţia a devenit critică atunci când drone de supraveghere americane MQ-9 Reaper au detectat desfăşurarea unor sisteme radar chinezeşti mobile lângă terminalul petrolier de la Abadan:

- Avertismentul SUA: Pentagonul a emis un comunicat dur: „Orice interferenţă a forţelor terţe în zona de operaţiuni stabilită prin Protocolul de la Muscat va fi considerată o provocare. Cerem forţelor chineze să rămână strict în perimetrele civile” (/USNI News / Reuters, 2 martie 2026/).

- Replica Beijingului: Ministerul chinez al Apărării a răspuns că China „are dreptul suveran de a-şi proteja interesele economice acolo unde autorităţile locale (Artesh) solicită asistenţă”, sfidând practice „zona de influenţă” americană proaspăt stabilită.

3. Noua Hartă a Controlului în Iran

În acest moment, Iranul este divizat în „sfere de stabilitate” precare:

- Nordul şi Teheranul:• Controlate de Artesh, cu asistenţă logistică minimă din partea serviciilor secrete occidentale.

- Bushehr (Centrala Nucleară): Enclavă sub control militar rus (VDV).

- Khuzestan (Petrolul din Sud): Zonă de fricţiune între China (la sol) şi SUA (control aerian şi naval).

- Munţii Zagros: Rămân zone de „insurgenţă” unde unităţi radicale ale IRGC promit un război de lungă durată.

4. Impactul Economic: Petrolul „Bipolar”

Piaţa reacţionează nervos la prezenţa chineză:

- Preţul: După scăderea iniţială la 115 USD, preţul a urcat din nou la 125 USD/baril din cauza temerii că SUA şi China s-ar putea ciocni direct pentru controlul terminalelor de export (/Bloomberg / Financial Times, 2 martie 2026/).

Suntem într-o situaţie de tip „Berlin 1945”, unde marii aliaţi de conjunctură împotriva regimului teocratic (SUA, Rusia, China) încep să se privească cu suspiciune peste noile linii de demarcaţie.