Credinţă, bani şi putere - reţeaua globală care atacă valorile liberale

Sub lozincile apărării credinţei, familiei tradiţionale, vieţii şi suveranităţii naţionale s-a format o reţea transnaţională tot mai bine finanţată şi mai influentă, în care organizaţii religioase, fundaţii, avocaţi, politicieni, institute, platforme digitale şi activişti din SUA, Rusia şi Europa îşi transferă reciproc bani, metode de campanie, argumente juridice şi modele legislative pentru subminarea valorilor liberale europene, se arată într-o analiză publicată de cotidianul Der Standard.

Fenomenul este descris de sursa citată drept o conectare tot mai puternică a naţionaliştilor creştini „din Balcani până în SUA”, produsă pe fondul luptei împotriva liberalismului, a drepturilor persoanelor LGBT, a avortului, a secularismului şi a separării dintre stat şi Biserică. Punctul de plecare al analizei este mănăstirea Podmaine din Muntenegru şi stareţul Rafailo Boljevic, un cleric foarte popular, care leagă identitatea religioasă ortodoxă de naţiunea sârbă şi de „legământul Kosovo”, mitul potrivit căruia sârbii căzuţi în bătălia de la Câmpia Mierlei din 1389 ar fi ales împărăţia cerească în locul supravieţuirii pământeşti. În această interpretare, naţiunea nu mai este doar o comunitate politică sau culturală, ci una învestită cu o misiune sacră, iar apartenenţa religioasă devine criteriu al autenticităţii naţionale.

Jurnaliştii de la Der Standard arată că această contopire dintre religie şi naţiune nu este nouă în Balcani, dar noutatea constă în conectarea sa la o mişcare politică globală. De exemplu, este de notorietate faptul că preşedintele Serbiei, Aleksandar Vucic preia tot mai frecvent vocabularul MAGA, vorbeşte despre protejarea creştinismului şi a familiei tradiţionale, atacă „woke-ismul” şi îl prezintă pe Donald Trump drept politicianul american cel mai popular la Belgrad şi nu numai. În Ungaria, fostul premier Viktor Orban a transformat apărarea „civilizaţiei creştine” într-o doctrină oficială de guvernare. În Croaţia, simbolurile catolice, naţionalismul etnic şi memoria războiului din anii 1990 s-au reunit în jurul cântăreţului Marko Perkovic Thompson, la concertul căruia, desfăşurat la Zagreb în 5 iulie 2025, au fost vândute peste 450.000 de bilete, potrivit poliţiei croate, fiind mobilizaţi 6.523 de poliţişti. Pentru adepţi, manifestaţia a reprezentat o celebrare a credinţei şi patriotismului; pentru critici, o normalizare a simbolurilor legate de regimul ustaş şi a naţionalismului etnic.

Fenomenul ar avea însă şi o componentă geopolitică importantă. Pe lângă organizaţiile americane, actori ruşi ar urmări de mai mult timp mobilizarea dreptei creştine europene, cu obiectivul de a slăbi statul de drept liberal şi instituţiile sale. Sursa citată susţine că în spatele războiului cultural se află o infrastructură financiară consistentă. Raportul „The Next Wave: How Religious Extremism Is Reclaiming Power”, publicat în 2025 de European Parliamentary Forum for Sexual and Reproductive Rights - EPF, a urmărit finanţarea a 275 de actori implicaţi în campaniile europene împotriva avortului, egalităţii de gen şi drepturilor LGBT. Potrivit raportului, aceştia au mobilizat 1,18 miliarde de dolari între 2019 şi 2023, mai mult de jumătate din bani provenind din 28 de state europene, urmate de Rusia şi de organizaţiile americane. Cel puţin 171 de milioane de dolari ar proveni din fonduri publice, inclusiv din bugete naţionale şi surse legate de Uniunea Europeană. Actorilor ruşi le sunt asociate 211,9 milioane de dolari, iar dreapta creştină americană ar investi aproximativ 22 de milioane de dolari anual în Europa.

Potrivit Der Standard, Neil Datta, directorul European Parliamentary Forum for Sexual and Reproductive Rights, descrie fenomenul drept o ofensivă coordonată şi consideră folosirea conservatorismului religios o „armă geopolitică”. Conform datelor sale, aproape 190 de milioane de dolari ar fi ajuns din Rusia în Europa pentru susţinerea agendelor naţionalist-creştine. Fondurile ar avea legături cu oligarhii ruşi Vladimir Iakunin şi Konstantin Malofeev. Organizaţia lui Iakunin s-ar afla, de exemplu, în spatele forumului „Sanctitatea maternităţii”, desfăşurat în repetate rânduri la Belgrad. Ţinta generală atribuită acestor reţele ar fi anularea unei părţi dintre realizările Iluminismului, subminarea separării dintre stat şi Biserică şi impunerea unei anumite morale religioase întregii societăţi.

Cifrele de mai sus trebuie însă citite cu atenţie, deoarece raportul citat nu măsoară exclusiv „naţionalismul creştin”, ci un spaţiu ideologic mai larg, etichetat de autorii săi drept „anti-gender” şi „anti-rights”. În acelaşi bazin sunt incluse ONG-uri religioase, organizaţii antiavort, grupuri care contestă căsătoria între persoane de acelaşi sex, institute juridice, organizaţii caritabile şi partide populiste.

Nu orice creştin conservator este naţionalist, extremist sau autoritar, după cum nici opoziţia faţă de avort nu demonstrează automat adeziunea la un proiect teocratic. Linia este depăşită în momentul în care libertatea unei comunităţi de a-şi practica religia se transformă în pretenţia ca statul să impună întregii societăţi, inclusiv cetăţenilor de altă credinţă sau fără religie, doctrina respectivei comunităţi.

• Statul occidental creştin, ideea promovată de Administraţia Trump

În Statele Unite, această concepţie a intrat în aparatul guvernamental odată cu revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. La 6 februarie 2025, preşedintele american a înfiinţat, în cadrul Departamentului Justiţiei, Task Force to Eradicate Anti-Christian Bias, o structură condusă de procurorul general şi alcătuită din reprezentanţii principalelor departamente federale. Misiunea sa declarată este eliminarea presupusei instrumentalizări anticreştine a guvernului. O zi mai târziu a fost creat White House Faith Office, iar la 1 mai 2025 a apărut Religious Liberty Commission, însărcinată să analizeze ameninţările la adresa libertăţii religioase şi să propună extinderea protecţiei acordate credincioşilor. Ordinele executive prezidenţiale semnate de Donald Trump prezintă aceste instituţii drept garanţii împotriva discriminării, dar criticii administraţiei de White House văd în ele riscul trecerii de la apărarea egală a religiilor la privilegierea unei anumite interpretări a creştinismului.

Baza socială există. Un studiu efectuat de Public Religion Research Institute (PRRI) publicat în februarie 2026 şi bazat pe mai mult de 22.000 de interviuri realizate în 2025 arată că 11% dintre americani pot fi consideraţi adepţi ai naţionalismului creştin, iar 21% simpatizanţi. Aproape o treime din populaţia adultă acceptă astfel integral sau parţial tezele curentului, proporţia depăşind 50% în Arkansas, Mississippi şi Virginia de Vest. Cercetarea PRRI foloseşte însă o definiţie mai largă decât Pew Research Center, care a identificat numai 6% naţionalişti religioşi în SUA. Pentru încadrarea în categoria Pew, respondentul trebuie să considere simultan că un american autentic trebuie să fie creştin, că preşedintele trebuie să-i împărtăşească religia, că Biblia trebuie să influenţeze legile şi că textul religios trebuie să prevaleze asupra voinţei populare. Chiar şi după această definiţie strictă, Statele Unite constituie o excepţie printre democraţiile occidentale bogate, în Germania şi Suedia procentul coborând sub 1%, potrivit Pew Research.

• BOR, instituţia ce poate să joace un rol major în România

România nu apare central în cercetarea Pew, fiindcă nu a fost inclusă în eşantionul celor 36 de state sondate, iar informaţiile publice recente nu permit atribuirea unor fluxuri financiare comparabile celor documentate pentru Ungaria, Rusia sau organizaţiile americane. Există însă condiţii favorabile apariţiei unui discurs asemănător: asocierea istorică dintre Ortodoxie şi identitatea naţională, nivelul ridicat de încredere în Biserică, instrumentalizarea politică a familiei tradiţionale şi folosirea temelor religioase în discursul unor formaţiuni suveraniste. Aceste elemente nu demonstrează automat existenţa unui proiect teocratic, dar introduc România în aceeaşi competiţie internaţională pentru definirea „civilizaţiei creştine”.

Inaugurarea picturilor Catedralei Naţionale în octombrie 2025 a ilustrat această suprapunere dintre religie, stat şi identitate. Catedrala, finanţată în mare parte din bani publici şi descrisă de Biserica Ortodoxă Română drept simbol al identităţii naţionale, a costat până atunci peste 270 de milioane de euro, potrivit estimării Associated Press. Prezenţa principalilor conducători ai statului la ceremonie a confirmat locul central acordat Ortodoxiei în reprezentarea publică a naţiunii, fără ca aceasta să însemne, prin ea însăşi, naţionalism creştin.

România nu se află deocamdată în centrul acestei internaţionale conservatoare, dar nici în afara ei: documentele şi investigaţiile disponibile arată existenţa unor finanţări americane directe pentru organizaţii şi centre româneşti antiavort, precum şi implicarea unor structuri americane în campania pentru modificarea Constituţiei, în timp ce, pe filiera rusă, pot fi probate participarea la reţele internaţionale, contactele şi convergenţa ideologică, dar nu, deocamdată, transferuri financiare directe comparabile celor documentate în alte state europene.

Influenţa americană în România nu este doar o ipoteză construită prin asocierea unor discursuri asemănătoare.

• Asociaţii creştine, finanţate de americani, participante la evenimente derulate la Moscova

Un raport publicat în aprilie 2025 de Human Rights Watch documentează finanţarea, sprijinirea şi formarea unor organizaţii şi centre româneşti de consiliere pentru „criza de sarcină” de către structuri creştine antiavort din Statele Unite. Asociaţia PRO VITA Bucureşti recunoaşte, potrivit raportului, rolul activiştilor americani în dezvoltarea consilierii preavort şi postavort în spitalele bucureştene încă din anii 1990. Organizaţia Darul Vieţii, condusă de preotul Ioan Chişărău, este afiliată şi finanţată de Human Life International, organizaţie catolică americană care militează împotriva avortului. În septembrie 2022, Heartbeat International, o mare reţea creştină antiavort din SUA, a organizat la Bucureşti o conferinţă destinată activiştilor şi operatorilor centrelor pentru femei însărcinate, oferindu-le pregătire şi oportunităţi de conectare. Acelaşi raport arată că organizaţiile americane au ajutat la înfiinţarea sau susţinerea centrelor româneşti prin bani, instruire, consultanţă, materiale şi acces la reţele internaţionale.

Nu este vorba doar despre un import de idei, ci despre transferul unui model de acţiune construit în SUA: centre care se prezintă drept furnizori de sprijin pentru femeile aflate în dificultate, dar care au ca obiectiv declarat continuarea sarcinii şi descurajarea avortului. Serviciile pot include consiliere, ajutoare materiale, ecografii, locuinţe temporare şi sprijin pentru mame. Controversa apare atunci când aceste centre nu îşi dezvăluie clar orientarea, furnizează informaţii medicale contestate sau prezintă avortul drept cauză a cancerului, infertilităţii, depresiei ori sinuciderii, fără susţinerea consensului ştiinţific.

O investigaţie Scena9, publicată în urmă cu şapte ani, a arătat că, la sfârşitul deceniului trecut, în ţara noastră funcţionau peste 30 de asemenea centre, multe dintre ele înfiinţate de misionari neoprotestanţi americani sau de cetăţeni români stabiliţi în SUA. Fundaţia Clinica Pro Vita din Cluj ar fi fost constituită cu sprijinul Pregnancy Resource Center International şi Global Partners, ultima organizaţie fiind condusă de Mike Menning, fost senator republican în Minnesota. Centrele Iochebed au fost create de misionara americană Sharon Herrera şi finanţate în primii ani de donatori din SUA. Heartbeat International figura printre partenerii liniei telefonice „Sarcină neaşteptată”, asociată cu PRO VITA Bucureşti şi PRO VITA Iaşi.

Menţionăm că PRO VITA Bucureşti a participat în septembrie 2014 la forumul „Familia numeroasă şi viitorul umanităţii”, organizat la Moscova şi deschis de Patriarhul Kirill. Printre participanţi se aflau reprezentanţi ai CitizenGO, LifeSiteNews, Christian Broadcasting Network, Personhood, Family Watch International şi ai altor organizaţii antiavort şi „pro-familie” din SUA şi Europa. Evenimentul a fost legat de Fundaţia Sfântul Andrei Întâiul-Chemat şi de programul „Sfinţenia maternităţii”, asociate familiei fostului şef al Căilor Ferate Ruse Vladimir Iakunin, unul dintre oligarhii menţionaţi în rapoartele europene privind finanţarea reţelelor ultraconservatoare. PRO VITA a prezentat atunci reuniunea drept demonstraţie a preocupării Rusiei pentru promovarea familiei şi a politicilor pro-viaţă. Aceasta dovedeşte o conectare ideologică şi instituţională cu Rusia, dar nu se poate vorbi şi despre o finanţare din partea acesteia, în lipsa unor contracte, a unor situaţii financiare, declaraţii fiscale ori documente bancare care să ateste aşa ceva.

În schimb, influenţa ideologică rusă este vizibilă în concepţia potrivit căreia Occidentul liberal ar urmări distrugerea familiei, relativizarea sexului biologic, eliminarea religiei din viaţa publică şi înlocuirea naţiunilor cu o masă fără identitate. Kremlinul a transformat această naraţiune într-o armă geopolitică prin care Rusia se prezintă drept apărătoare a creştinismului autentic împotriva unui Occident decadent. În Balcani, mesajul se sprijină pe solidaritatea ortodoxă şi slavă; în România, unde orientarea geopolitică prooccidentală este mai puternică, aceleaşi teme circulă fără ca sursa lor să fie întotdeauna recunoscută şi fără ca adepţii lor să fie în mod necesar proruşi. Paradoxul acestei mişcări este că organizaţiile care proclamă suveranitatea naţională şi denunţă intervenţia instituţiilor internaţionale fac parte ele însele dintr-o reţea internaţională. Ele contestă „ingerinţele Bruxelles-ului”, dar primesc expertiză juridică din SUA, participă la congrese organizate la Moscova, Budapesta sau Varşovia, importă modele americane de campanie şi utilizează aceleaşi formule despre „familia naturală”, „ideologia de gen”, „dictatura minorităţilor” şi „civilizaţia creştină”. Naţionalismul lor este transnaţional, iar suveranismul este promovat prin infrastructuri globale. Iar ţara noastră oferă un teren fertil nu pentru că românii ar fi devenit brusc adepţii unei teocraţii, ci pentru că statul a abandonat domenii esenţiale. Miile de pagini apărute pe Facebook şi TikTok în ultimii doi ani, care promovează valorile religioase ortodoxe din ţara noastră, dar şi cele referitoare la familia creştină, medicina tradiţională, sau care promovează tradiţiile dacilor - pagini care au fost folosite la alegerile prezidenţiale din 2024 şi 2025 pentru promovarea lui Călin Georgescu, George Simion şi AUR -, sunt o dovadă că atacul asupra statului român a început.