Donald Trump proclamă ”şase războaie oprite”, dar realitatea îl contrazice

Preşedintele american Donald Trump pare să se fi obişnuit să lucreze cu jumătăţi de adevăr. Ultima demonstraţie în acest sens a avut loc în urmă cu două zile la summitul de la Washington, când a susţinut că în primele şase luni ale celui de-al doilea mandat prezidenţial a reuşit să oprească şase războaie. Declaraţia, rostită în faţa camerelor de luat vederi, a făcut înconjurul lumii şi a alimentat imaginea pe care Trump încearcă să şi-o construiască: aceea de lider global capabil să aducă pacea. Dar verificările independente arată că realitatea din teren contrazice în mare parte afirmaţiile sale. PolitiFact şi alţi fact‑checkeri consideră afirmaţia lui Donald Trump ca fiind ”Mostly False” (aproape falsă), recunoscând unele rezultate pozitive (relaţii mai calme, încetări ale focului), dar precizează că, în majoritatea cazurilor, nu vorbim despre pace formală sau implicare decisivă din partea SUA.

Potrivit mass-media din SUA şi celei europene, lista celor „şase războaie oprite” cuprinde conflicte de mare încărcătură geopolitică: Israel-Iran, Republica Democrată Congo-Rwanda, Cambodgia-Thailanda, India-Pakistan, Armenia-Azerbaidjan şi disputa dintre Egipt şi Etiopia. La prima vedere, pare un bilanţ demn de Premiul Nobel pentru Pace. În fapt, cele mai multe dintre aceste cazuri sunt fie încetări temporare ale focului, fie negocieri fragile, fie procese deja în curs pe care Trump le-a revendicat ca realizări proprii.

De exemplu, în Orientul Mijlociu, tensiunile dintre Israel şi Iran sunt departe de a fi stinse. La acest conflict mocnit se adaugă şi faptul că Donald Trump nu a reuşit să îl convingă pe Benjamin Netanyahu să înceteze ostilităţile în Fâşia Gaza şi nici nu a reuşit să distrugă poziţiile armate din Yemen ale rebelilor Houthi.

În ceea ce priveşte conflictul din Congo, rebelii M23 continuă lupta în ciuda presiunilor diplomatice. Între Cambodgia şi Thailanda, normalizarea relaţiilor era deja pe drumul cel bun înainte de implicarea americană. În Asia de Sud, India a respins categoric ideea unei medieri externe şi a subliniat că detensionarea relaţiei cu Pakistanul a venit prin negocieri bilaterale, nu prin medierea americană. În dosarul barajului de pe Nil, Egipt şi Etiopia nu au ajuns la un acord final, iar negocierile se prelungesc.

Singura realizare mai consistentă pentru preşedintele Trump a fost cea din Caucaz. Pe 8 august 2025, la Casa Albă, preşedintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, şi premierul Armeniei, Nikol Pashinyan, au semnat, în prezenţa lui Trump, un memorandum privind încetarea focului şi cooperarea economică. Acordul, denumit „Trump Route for International Peace and Prosperity”, deschide un coridor strategic de transport şi marchează un moment istoric prin valoarea sa simbolică. Totuşi, documentul rămâne un pas intermediar, nu un tratat de pace final, iar marile probleme ale regiunii nu au dispărut.

Astfel, bilanţul celor „şase războaie oprite” se dovedeşte a fi mai degrabă o construcţie retorică decât o realitate confirmată pe teren. Iar declaraţia lui Trump privind războaiele oprite se înscrie în acelaşi tipar ca declaraţia premierului maghiar Viktor Orban privind faptul că Rusia ar fi câştigat războiul din Ucraina.

Donald Trump amplifică succesele parţiale, atribuie Washingtonului merite discutabile şi transformă încetări temporare ale focului în victorii istorice. Strategia este una cunoscută: cosmetizarea realităţilor geopolitice pentru a întări imaginea personală şi pentru a deturna atenţia de la subiecte sensibile, precum războiul din Ucraina.

Întrebarea care planează asupra acestei naraţiuni este simplă şi neliniştitoare: dacă Donald Trump ocoleşte frecvent adevărul şi transformă negocieri fragile în „războaie oprite”, câtă încredere pot avea liderii europeni şi Ucraina că va reuşi să încheie un tratat de pace autentic cu Rusia condusă de Vladimir Putin?

Citeşte Castele de nisip