Editorial

Cheltuielile totale pentru promovare în mass-media, în campania electorală pentru Parlamentul european, se ridică la 1,8 milioane de euro, conform Monitorului Oficial.

"Dumnezeu să-i dea pedeapsă, tîrîişul şarpelui şi pasul gîndacului, vîjîitul vîntului, pulberea pămîntului!"

În sfîrşit România are un brand! Nu mai este nevoie de toate ostenelile şi de risipa bugetară, care au băgat o groază de bani în buzunarele unor demnitari, prin intermediul firmuliţelor în stare doar să se extazieze în faţa "Eternei şi...

Am avut treabă, altfel n-aş fi ajuns pe Litoral săptămâna trecută. Nu mai fusesem ca turist din 1991, pentru că eram lămurit.

După ce fusese nominalizat de Barack Obama pentru funcţia de ambasador al Statelor Unite în România în iunie, Mark Gitenstein a fost validat la sfârşitul săptămânii trecute şi de Senatul american şi va putea prelua cât de curând postul de la...

Dacă lăsăm zoologia deoparte şi ne luăm după una dintre zicalele destul de cunoscute, atunci minunea se poate produce cînd te aş­tepţi mai puţin: cînd munţii cei mari, apucaţi de durerile facerii, se screm mai tare şi mai tare.

Politica mare, în relaţia dintre Moscova şi Washington, s-a exprimat, în ultimele şapte decenii, sub forma cuplurilor celebre: Stalin-Roosevelt, Hrusciov-Kennedy, Gorbaciov-Reagan, Elţân-Bush.

Cântăresc 125 de kilograme.

Povestea de astăzi începe prin 1944, în plin război, cu un anume maior Parkinson (nici o legătură cu boala cu acelaşi nume).

În cea mai săracă ţară a Uniunii Europene, vecina noastră de la sud de Dunăre, Bulgaria, electoratul nu prea a avut de ales duminică.

Decenii la rînd, Germania a fost numită "locomotiva Europei", nu doar pentru performanţele sale economice cît, mai ales, datorită forţei politice cu care a împins către gara următoare trenul numit "construcţia europeană".

Odată cu criza, toamna noilor patriarhi, a marilor preoţi ai pieţei, a început.

Ca dovadă a uriaşei economii de imaginaţie pe care lumea o face, atunci când este vorba de social, nu există decît două perspective asupra guvernării: artă a exploatării avantajelor puterii, în interesul puterii şi al deţinătorilor ei, respectiv...

V-aţi propus vreodată să ajungeţi la Roma şi să fiţi ales Papă?

După ce, pe 26 iunie, cu ocazia Zilei drapelului a apostrofat politicienii maghiari pentru lipsa de res­pect pentru sărbătorile româneşti, preşedintele Traian Băsescu şi-a declarat, o zi mai târziu, cu ocazia Zilelor târgmure­şene, iubirea egală...

Criza de subiecte politice convenabile şi instinctul de-a se afla mereu în prim plan mediatic, din postura celui care critică, se află în "opoziţie" sau luptă din răsputeri împotriva cuiva/ceva, aduc discursul lui Traian Băsescu în zone...

Cu formula din titlul acestui articol şi-a justificat candidatul conservator la alegerile prezidenţiale iraniene, Mohsen Rezaie, retragerea contestaţiei privind fraudarea alegerilor din 12 iunie.

Fără nicio teamă de simplificare, toată istoria României moderne se poate reduce la această întrebare, pe care şi-o pune orice naufragiat pe insula propriei neputinţe.

Pentru început, un detaliu tehnic. Actuala Constituţie nu stabileşte ce sistem de vot trebuie adoptat pentru alegerile parlamentare sau locale. De aceea un nou sistem poate fi introdus prin schimbarea legii electorale. Dar există o excepţie.

După alegerile europene, Româ­nia a intrat într-un fel de interreg­num.

E bine sau nu e bine să fim obligaţi, prin lege, să mergem la vot? E folositor pentru democraţie sau nu? Cine cîştigă şi cine pierde dintr-o asemenea soluţie la problema absenteismului electoral?

Nu este prea devreme să ne ocupăm de ce va fi după alegerile prezidenţiale?, se vor întreba, pe bună dreptate, aceia care numără multele necunoscute politice, rămase în joc, pînă la iarnă.

E ceva în neregulă.

Într-un clasament al absenteismului la scrutinul european din 4-7 iunie România se află pe locul cinci, cu mult sub media europeană de 43,3%.

Vă propun un mic test. Să spunem că luaţi la cunoştinţă despre fapta cuiva, care, acţionînd în grup, violează o persoană cu handicap şi o supune în acelaşi timp unor perversiuni.

Parlamentul Uniunii Europene este o ficţiune democratică inventată pentru nevoile birocraţiei auto-reproductive de la Bruxelles, într-o vreme în care stînga euro-socialis­to-comunistă urca treptele succesului electoral, în Europa anilor "70.

La ora când scriu, s-au numărat peste 96% din voturile exprimate. Cifrele finale probabil nu vor fi diferite, astfel încât putem trage deja câteva concluzii.

Întâlnirea dintre cetăţeni şi Europa nu a mai avut loc. Şi nici nu putea să aibă.

Rusaliile noastre par un miraculos amalgam al celor trei "substanţe" din care izbucneşte poporul român: fondul nostru geto-dacic, gena latină şi credinţa creştină.

"România vizează un comisar european care să corespundă rolului Bucureştiului în UE", sună declaraţia, aparent, plină de importanţă şi de miez politic a celui mai în­dreptăţit dintre membrii cabinetului Boc, să ştie ce este un comisar...

Depinde unde mă aflu, pe mapamond!

Promovarea unor asemenea sloganuri nu este ceva neobişnuit. De exemplu, America este numită "The Land of Oppor­tunity" (pământul oportunităţii), Australia este numită "The Land of Plenty" (pă­mântul bel­şugului).

Publicul cunoaşte deja distincţia dintre state "fără Constituţie" şi acelea care au fost binecuvântate cu un pact social scris.

Criza economică a facilitat recrudescenţa (neo)populismului românesc în forme care trimit către perioada interbelică.

Din punct de vedere al instituţiei numite Uniunea Europeană, votul de la 7 iunie este o simplă scamatorie prin care 732 de persoa­ne, din ţările membre, primesc un salariu care-i scoate pe unii din sărăcie, iar pe alţii din plictiseală, dîndu-le...

Alegerile europene nu vor limpezi viaţa politică românească. Înţelese doar ca un exerciţiu de gimnastică electorală anteprezidenţială, alegerile europene devin însă un foarte bun indicator al degringoladei societale care marchează politica...

Faptul că nenumărate sisteme de guvernare nedemocratice încearcă să se dea drept democraţii, ascunzîndu-se în spatele unor alegeri, nu mai este de mult o noutate istorică.

Cunoaşteţi bancul acela cu Iţic, care în fiecare seară îi reproşa Domnului faptul că nu câştigase nici săptămâna trecută la Loterie?

Până de curând, ştiinţa economică era un fel de anestezic pentru politicienii în pană de ideologie.

La Habarovsk, tocmai în Estul îndepărat, Rusia a făcut pregătiri speciale pentru a-şi primi oaspetele de sea­mă: Uniunea Europeană.