Editorial

Se pare că băncile, afectate de îndelungata criză a euro, nu mai au suficiente lichidităţi.

În ordine istorică, prima întrebare a fost: "Se poate face război cu rachete?"

PSD calcă hotărît în era excluderilor, a rupturii şi a fracţionării. Mircea Geoană este în centrul imaginii, dar, (cu regret, trebuie să-l contrazicem pe Horaţiu!):

De ceva vreme primesc mesaje electronice de la facultate. Au organizat alegeri pentru Consiliu şi pentru a trimite reprezentanţi în Senatul Universităţii. Problema e că există un regulament care cere un număr minim de voturi exprimate în favoarea...

Fără depăşirea actualului blocaj politic şi ideologic, degringolada UE riscă să se adânceas­că.

Nu ştiu de ce, dar toată lumea este supărată pe politica noastră! De la tuşele îngroşate, de sorginte hiper-naturalistă, la supra-supra realis-mul întîmplărilor cotidiene, trecînd desigur prin furcile caudine ale realis-mului capitalist, toţi...

A ajuns cuţitul la os! A venit vremea tehnocraţilor, tocmai acolo unde scena politică era mai aglomerată cu politicieni sadea! Grecia şi Italia au instalat în fruntea guvernelor reprezentanţii unei elite pe cît de necesare, pe atît de puţin...

Avem de-a face cu o adevărată inflaţie a explicaţiilor. Unul crede că Guvernul e responsabil. Pentru altul, Preşedintele. Alţii arată spre "clasa politică", în ansamblul său. Pentru unii este de vină un fost Ministru de Finanţe dintr-un...

George Bernard Shaw spunea că "democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm".

Pentru că "pieţele" au cerut-o, primii miniştri grec şi italian au fost obligaţi să-şi dea demisia!

În sfîrşit, mai marii lumii au reuşit să facă o fotografie de grup, cu zîmbete. Cam acre, cam scrîşnite, dar... totuşi, zîmbete. "Criza are soluţii şi încă mai sunt speranţe să evităm cea mai rea variantă, dintre toate variantele cele mai...

Există un loc comun în concepţia politicienilor de azi, care este cu deosebire păgubitor. Mă refer la teza conform căreia inegalităţile sociale sunt limitate şi combătute, în esenţă, prin sis-temul "protecţiei sociale".

Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au încercat să preia de la predecesorii lor (Adenauer şi de Gaulle, Mitterand şi Kohl, Chirac şi Schroeder) ideea cuplului franco-german.

Copiii au primit tema practică la dirigenţie: În fiecare zi, o faptă bună! Tu ce-ai făcut ieri, Bulă?, întreabă învăţătoarea.

Pentru ca să existe, orice societate modernă are nevoie ca balanţa întreită a puterii dintre stat-comunitate şi individ să se afle într-un echilibru dinamic; într-o plajă de valori care definesc, cu plus şi minus, un optim.

Aşa sunt unii, strâmbi din firea lor, nu ai ce le face. Un împiedicat se consideră inteligent. Altul, un mitocan, are impresia că e un personaj manierat. Altcineva crede că totul i se cuvine, fără să facă nimic pentru ceilalţi. Mai sunt şi acele...

Miercuri 26 octombrie, la Bruxelles, liderii UE, întruniţi într-unul din cele mai originale summituri organizate vreodată în cadrul Consiliului european, au mai salvat încă odată lumea.

Oamenii sunt cei care creează instituţiile guvernării. Nu încape nicio îndoială! Dar, viceversa?

De regulă, lucrurile se petrec astfel. Un grup de politicieni descoperă că există o problemă gravă a Naţiunii.

Anul 2011 a bulversat lumea arabă, dar şi întreaga planetă: în 14 ianuarie, după o lună de la începutul tulburărilor de la Sidi Buzid, a căzut Ben Ali, pe 11 februarie a venit rândul lui Mubarak în Egipt, cam în acelaşi timp începând şi...

Ştirea zilei ne obligă la acest titlu! Gaddafi a căzut în mîinile forţelor care asediau ultimul bastion al rezis-tenţei sale, oraşul Sirta. A căzut, fără să aibă (ne)şansa de a supravieţui, prăbuşirii propriului mit.

Dacă ar fi să numesc o calitate a celor care ajung să conducă în lumea mare a politicii, una fără de care nu pot să reuşească, indiferent de condiţii sau de alte componente ale succesului, atunci aş spune fără ezitare: capacitatea de conectare.

De ce guma de mestecat este de obicei colorată roz? Explicaţia este dezarmant de simplă: pentru că în 1928, atunci când a fost inventată formula gumei de mestecat moderne de tip "bubble gum", inventatorul nu avea alt colorant la îndemână....

Incredibila perseverenţă întru eroa­re a celor ce conduc pare să fi atins un punct critic. Pe măsură ce criza se adânceşte, iar situaţia economică şi socială se degradează, indignarea publică creşte. Faţă de incapacitatea cronică a politicienilor...

De mai multă vreme, adun date, argumente şi ilustraţii pentru ideea că societatea românească, care în mod vădit nu se simte deloc bine în hainele capitalismului democratic care i-au fost puse pe urmeri de evenimentele lui Decembrie 1989, caută un...

De ce albastră şi nu neagră?

I se spunea "Harry". Era profesor plin de economie politică în primul meu an de studenţie la Universitatea Bucureşti. Unii îl considerau "simpatic", ceea ce era, de regulă, un eufemism pentru "trăznit". Ameninţa că ne duce...

Putem privi criza mondială ca pe un fel de criză religioasă care se încadrează în tendinţele milenariste care domină tranziţia între al doilea şi al treilea mileniu al erei noastre.

Astăzi, despre Theodor Stolojan. Să fim bine înţeleşi: în accepţia pe care o folosesc în acest articol şi în general în dis-cursul meu, public sau privat, prostia, ori a numi pe cineva prost, nu înseamnă cîtuşi de puţin o tentativă de a nega, ori...

Vorba asta am auzit-o încă din copilărie, dar înţelesurile ei nu le-am putut cuprinde decît mult mai tîrziu. Ea înfăţişează situaţia unui contract de două ori viciat. O dată pentru că cel care trebuia să facă reparaţia nu şi-a îndeplinit...

Acum ceva vreme eram cu un amic în oraş, să luăm masa de prânz. Am intrat la un local din acelea standardizate, unde omul a comandat un fel de pizza numită "Super-Supremă". Las deoparte caracterul discutabil al denumirii. Problema era...

Cum se poate împărţi bogăţia unei ţări? Pe ce criterii? Altfel spus, cine, cum şi când împarte "tortul"?

În sfîrşit, ziarele au redevenit interesante pentru marele public.

Cum a murit epoca industrială şi cu ce consecinţe pentru ceea ce ni se întîmplă în aceste vremuri de furtună?

Masa era plină cu tot ce comandase. Patru porţii de scoici, un cheeseburger dublu, o jumătate de duzină de costiţe prăjite, două sucuri de căpşuni, o jumătate de plăcintă cu dovleac şi frişcă, precum şi o porţie mare de spaghete cu carne....

"Un nebun aruncă o piatră în apă şi zece înţelepţi încearcă să o scoată".

Subiectul datoriilor suverane pare predestinat domeniului specializat al finanţelor publice, mai precis al relaţiilor dintre state/guverne şi creditorii lor.

Pe marea tablă de şah a puterii care stăpîneşte lumea, partida pare să fi ajuns, din nou, la termenul bătăliei decisive. Deţinătorii puterii financiare iau cu asalt fieful deţinătorilor tradiţionali ai puterii politice.

Ciudat lucru, memoria omului. Ne aducem aminte selectiv, ce ne convine. Iar dacă nu ne convine, nu ne mai amintim. Altfel nu îmi explic amnezia unora. Iată de ce vă propun săptă-mâna aceasta o întoarcere în timp.

"O ruşine!" Aşa a catalogat fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, lipsa de rezultate a reuniunii miniştrilor de finanţe din cele 17 state ale zonei euro care s-a desfăşurat sâmbătă, 17 septembrie, la Wroclaw, în Polonia.