Guvernul Niculescu, moşit de Grindeanu şi Bolojan

În negocierile pentru formarea Guvernului Luca Niculescu, stabilitatea ţării are mulţi susţinători, dar asumarea ei vine cu precizări. Întâlnirile pe care liderii PSD şi PNL le-au avut ieri cu premierul desemnat, Luca Niculescu, au conturat o situaţie în care fiecare partid acceptă necesitatea unui executiv funcţional, păstrând însă o grijă deosebită pentru propria expunere politică. Sorin Grindeanu cere schimbarea politicii economice şi participarea liberalilor la guvernare. Ilie Bolojan lasă deschisă posibilitatea învestirii, dar refuză revenirea într-un cabinet alături de PSD. Luca Niculescu trebuie să transforme aceste poziţii într-un acord care să reziste şi după votul Parlamentului.

Sorin Grindeanu, preşedintele PSD, a precizat din start, după întâlnirea cu premierul desemnat, că social-democraţii nu susţin varianta unui guvern tehnocrat, dar în acelaşi timp, a ţinut să precizeze: „Nu ne interesează funcţiile”. Cu toate acestea, liderul PSD a spus că cele zece priorităţi ale partidului pentru viitorul guvern, aprobate în august la Sinaia, trebuie să se regăsească în programul de guvernare. Sunt afirmaţii care, aşezate una lângă alta, cer ceva mai multă atenţie decât ar sugera solemnitatea lor. Cu alte cuvinte, PSD nu este interesat de funcţii, dar este interesat de program, de componenţa politică a guvernului şi de identitatea partenerilor, pentru că Sorin Grindeanu a solicitat explicit implicarea PNL şi UDMR în construcţia politică pe care ar urma să se sprijine Cabinetul Niculescu. Această condiţie are mai degrabă o explicaţie electorală decât una instituţională şi anume că deciziile dificile sunt mai uşor de apărat când răspunderea pentru ele are mai mulţi titulari, la fel cum mai uşoară devine împărţirea costurilor guvernării.

La PNL, după întâlnirea cu Luca Niculescu, preşedintele Ilie Bolojan a spus că liberalii au decis că nu mai guvernează cu PSD şi a adăugat: „PNL e deschis să acorde un vot de instalare acestui guvern”.

Cele două afirmaţii definesc o ofertă politică precisă: liberalii pot lua în calcul învestirea cabinetului, păstrându-se în afara Executivului. Practic, Ilie Bolojan oferă o posibilitate reală de deblocare a actualei situaţii, dar poziţia sa are un avantaj electoral evident: PNL va revendica o contribuţie la instalarea guvernului Niculescu, dar îşi păstrează libertatea de a critica ulterior deciziile acestuia.

În aceste condiţii, pentru Luca Niculescu diferenţa dintre majoritatea de învestire şi majoritatea de guvernare este decisivă. Premierul desemnat a insistat după întâlnirea cu PNL asupra nevoii unei susţineri care să asigure şi funcţionarea ulterioară a Executivului. El a recunoscut că solicitarea PSD privind intrarea PNL la guvernare nu a obţinut acordul liberalilor.

Există şi un spaţiu de compromis economic. Ilie Bolojan a precizat că obiectivele de deficit trebuie respectate, lăsând loc discuţiei despre mijloacele de atingere a lor. Corectarea unor măsuri sociale poate fi compatibilă cu disciplina bugetară dacă sunt prezentate costurile şi sursele de finanţare. PSD trebuie să explice cum plăteşte schimbarea cerută, iar PNL trebuie să examineze alternativele prin efectele lor economice şi sociale.

Cert este că rectificarea bugetară şi pregătirea bugetului pentru 2027, indicate de Luca Niculescu drept urgenţe pentru Cabinetul său, vor obliga rapid partidele să-şi precizeze poziţiile. Atunci se va vedea câtă asumare există în majoritatea cerută de Grindeanu şi cât sprijin efectiv există în deschiderea anunţată de Bolojan. Bugetul are avantajul de a reduce ambiguitatea: fiecare promisiune trebuie să primească o sumă, fiecare sumă trebuie să aibă o sursă, iar fiecare proiect trebuie să obţină voturi.

Luca Niculescu nu ar trebui să devină ţinta comodă a contradicţiilor pe care partidele încă nu le-au rezolvat. El are obligaţia de a negocia un program viabil şi o echipă competentă. PSD şi PNL au obligaţia de a spune cât din această construcţie acceptă să susţină atunci când apar deciziile dificile. Altfel, viitorul premier riscă să conducă un guvern cu numeroşi participanţi la stabilirea politicilor şi cu un singur destinatar al nemulţumirii publice, deoarece puterea va fi negociată în sediile de partid, în timp ce răspunderea va fi livrată integral la Palatul Victoria.