Mercurialul groazei

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 9 noiembrie 2022

Cornel Codiţă

Panica domneşte, cetăţeni! Cine ar fi crezut că geniala tuşă de condei, din care Caragiale, cu trei cuvinte, a fixat cadrul şi dinamica unui întreg tablou social, ar putea deveni într-o zi emblema unei epoci? Cea pe care o trăim, acum, sub semnul fricii. Cu fiecare zi, lista motivelor care ni se oferă pentru a fi încă şi mai temători pentru ziua de mîine, şi mai înspăimîntaţi, şi mai zduguiţi de frigurile groazei, se lungeşte. Doi ani de covid nu erau de ajuns, se vede treaba! Las că a venit războiul. Nu vă era teamă prea tare că se lăţeşte distrugerea asta "clasică" cu tancuri, rachete şi bombardele, plus genocid local şi distrugeri sistematice de sate şi oraşe? Ei, atunci să ştiţi de bine că v-aţi putea trezi într-o bună dimineaţă în plin război mondial, ba chiar şi atomic pe deasupra. Mă rog, care o mai apuca să se trezească! Nici "covid-saga" nu s-a încheiat, ne tot ameninţă cu re-explozia. Las că, pe lîngă covid, ne-au fost fluturate pe sub nas, aşa, ca auxiliar, tot felul de alte nenorociri: ba ebola, ba pesta porcină africană, ba nu ştiu care nou virus fabricat te miri pe unde, ba covid "varianta 1475", letală etc. Ne-a mai slăbit oleacă teroarea covidală, iaca hop şi Prezidentul în corul celor care şi-au adus aminte că ne pîndeşte după colţ, da...ce zic eu după colţ, e aici în bătătură, catastrofa ecologică. Tăvălugul încălzirii globale se rostogoleşte nemilos şi ne va strivi în curînd pe toţi şi pe fiecare în parte.

Se opreşte Golfstream-ul, începe acuşi, marţi, să ningă şi nu se mai opreşte vreo mie două de ani, de se acoperă iar Europa cu zece kilometri de gheaţă, în ciuda încălzirii globale! Ori, dacă nu, atunci vine meteoritul care nu i-a iertat nici pe dinozauri şi sfîrşeşte omenirea, vin extratereştrii şi ne papă pe toţi, ca pe insecte, se evaporă bioxidul de carbon din adîncul mărilor şi oceanelor şi ne otrăveşte definitiv atmosfera, se trezesc dintr-o dată vreo 30 de vulcani care, dacă nu ne distrug fac aerul irespirabil, ne ascund soarele vreo trei decenii, ori dispar gheţurile, se termină apa din izvoare, se termină pădurile, se termină albinele, se termină gazele naturale, petrolul, cărbunele, se termină vieţuitoarele mării, ale uscatului şi aerului, se termină culturile, se termină alimentele, se termină curentul, se termină chiar şi comunicaţiile prin sateliţi, că de unde atîţia bani să tot trimiţi pe orbită sute şi sute de sateliţi, cînd economia lumii se cufundă în stagnare, recesiune, destructurare sistemică şi prăbuşire financiară. Şi mai aici, colea, pe meleagurile noastre dîmboviţeano-carpato-pontice se termină ba una, ba alta. Se termină angajările, se termină salariile, se termină pensiile, că nu mai sunt de mult bani la puşculiţa guvernamentală, iar împrumuturile costă al naibi de mult, iar, pe deasupra, trebuie musai plătite înapoi cu dobîndă grasă, se termină locurile de muncă, se termină investiţiile, se topesc, înainte chiar de a pune mîna pe ele, şi miliardele alea de ni le tot promite Comisia Europeană, se termină curentul, se termină încălzirea centrală, se termină administraţia oraşelor şi comunelor, că toate primăriile sunt în faliment, chiar dacă nu l-au declarat, se termină economiile populaţiei, se termină alocaţiile statului pentru sănătate, educaţie şi dezvoltare....dar ce nu se termină?...şi ne lasă pe toţi, iaca aşa, tot românul şi întreaga omenire, cu ochii în soare, cu privirile aţintite spre viitorul de aur al comunei primitive, colţ cu epoca pietrei neşlefuite. Înapoi în peşteri şi pe sub pămînt! Mă rog, care mai apucă şi care n-au mai avut loc în ultimul taxi al lui Elon Musk spre Marte, unde se deschide, acuşi-acuşi, prima colonie permanentă a strămutaţilor de pe Pămînt. Nu că acolo ar fi mai bine, dar măcar e loc pe lista motivelor de sperietură pentru o groază de noutăţi. Meniu zilnic cu furtuni planetare de praf, viruşi, bacterii şi cine mai ştie ce alţi patogeni de care omul habar n-are, munţi, prăpăstii şi vulcani cu capcane fără scăpare, furtuni solare şi meteoriţi, mă rog, tot tacîmul. Plus haosul creat de noii colonişti care, după bunul obicei terestru, nu lasă prea mult timp şi gata: ba o răzmeriţă, ba o revoltă, ba un genocid, ba un război, ba un măcel, ba o secesiune, ba o molimă, orice-ar fi, doar sînge şi morţi din belşug să fie şi distrugeri cît cuprinde! Buletinele de ştiri ale televiziunilor de pe Terra ne vor ţine la curent, zi de zi, dacă nu chiar ceas de ceas!!

Pentru cine are ochi să vadă, este limpede că această psihoză a fost creată şi este întreţinută nu doar de goana mijloacelor de comunicare în masă după "senzaţional", adică sînge, moarte, morbid, aberaţii sociale şi psihologice etc. În mod vădit atmosfera de balamuc este din gros alimentată cu resurse, "idei" şi motive materiale din cîteva puncte critice ale unui "sistem" care, chiar dacă încă nu "conduce lumea" la propriu, îi poate înfluenţa decisiv stările fundamentale, de la cele economice, la cele psiho-sociale şi de la cele biologice, la cele culturale. Întrebarea este: de ce? Cui şi la ce foloseşte transformarea omenirii într-un uriaş spital de nebuni? Mă rog, de psihopaţi dopaţi cu temeri, frică şi groază.

Există un pachet de răspunsuri, oarecum convenţionale, care oferă sugestia unor explicaţii suficiente. Spre exemplu, aşa zisa "tehnică" a gestiunii şi controlului prin "crize" sau "catastrofe". Este mai uşor pentru deţinătorii puterii, de orice fel, să obţină beneficii economice şi politice, imediate şi masive, în condiţii de maximă incertitudine, chiar dacă costurile destructurării temporare sunt foarte mari. Mai ales că ele nu sunt suportate de cei ce beneficiază de rezultatul reţetei!! Deci, sunt sustenabile, pe spinarea altora! Nimeni nu şi-a închipuit că aşa ceva ar putea fi experimentat la scară planetară, dar iaca...se poate! Tranziţia post-democratică şi schimbarea radicală a modelelor de gestiune politică, la nivel global, se poate realiza mai uşor, adică fără o împotrivire sistematică şi susţinută la nivel macro-social, pe fondul unor temeri întreţinute suficient de convingător, astfel încît să declanşeze răspunsurile naturale de supunere faţă de autoritate şi supra-potenţare a comportamentelor menite să asigure securitatea individuală. Supra-licitarea psihologică, culturală şi politică a situaţiilor de confruntare a omenirii cu "ameninţări globale", ca premisă necesară pentru instituirea oficială a unui sistem global de gestiune politică. "Guvern mondial" sau orice altă formulă din această clasă. Existenţa, pe agenda unor asemenea forme de guvernămînt global, a temei reducerii drastice a populaţiei, ca premisă pentru depăşirea problemelor mediului şi resurselor planetare, dacă nu şi pentru impunerea altor modele de organizare şi dezvoltare socială decît cele cunoscute în perioada modernităţii şi a post-modernităţii timpurii.

Cumva, însă, toate acestea par insuficiente. Lipseşte ceva. Încă nu este suficient pentru a ne împăca cu ideea. Ceea ce lipseşte, cred, ar trebui să ne dea fiori de groază, mai mult decît toate motivele pe care le-am putea cerceta raţional. Nu este nevoie de spaime pentru ca să îngheţăm în alt sloi de supunere şi nemişcare, ci pentru a ne trezi. Măcar în ultimul ceas. Pentru a avea curajul să ne confruntăm cu un adevăr greu digerabil, incomod, aspru, tăios: lumea, ca agregat socio-cultural global, lumea diferitelor grupuri şi agregate sociale locale, lumea instituţiilor şi a oamenilor, chiar la nivel individual, a inclus întotdeauna în comportamentele sale, chiar şi atunci cînd le-a gîndit ca raţionale, o doză însemnată de non-raţionalitate. În mediul culturii distructive a post-modernităţii, atît de hotărîtă în a cultiva suprimarea valorilor modernităţii, această doză a atins, însă, praguri şi valori toxice. Supra-toxice. Raţionalitatea este una dintre victime. Una de temelie. Cultivarea, încurajarea, răsplătirea, în loc de penalizare, a pseudo-raţionalităţii şi a iraţionalităţii ca tipuri de soluţii comportamentale, la nivel individual, micro şi macro social a dat roade. Catastrofale! Speranţa că, ducînd experimentul pînă la capăt, am putea găsi totuşi o ieşire, o soluţie, pe care nu o puteam construi raţional, dar care este mai bună decît orice ne-am putea imagina, nu se bazează pe nimic! Ţine, ea însăşi, de non-raţional. Mercurialul groazei este operant pentru un singur tip de "piaţă": cea a distrugerii.

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Pe scurt

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Avocat Ianul Alexandra
cautavocat.ro
BTPay
danescu.ro
arsc.ro

Curs valutar BNR

31 Ian. 2023
Euro (EUR)Euro4.9221
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5466
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian4.8998
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.6028
Gram de aur (XAU)Gram de aur278.5779

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Bursele din regiune
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.rowww.dreptonline.rowww.hipo.ro