Mai merită Nicuşor Dan să fie Preşedinte?

Se spune despre Talleyrand că a remarcat, în legătură cu un gest nesăbuit al lui Napoleon Bonaparte: "Este mai rău decât o crimă, este o greşeală”. Dacă actualul Preşedinte ar fi avut un consilier de politică internă la Cotroceni - nu are, locul este neocupat - poate că ar fi aflat şi el că există momente în care greşeşti şi de unde nu există cale de întoarcere.

De anul trecut, aproape imediat după ce l-a numit pe Ilie Bolojan drept Prim-ministru, Nicuşor Dan nu şi-a ascuns antipatia faţă de acesta. Bizar, pentru că Ilie Bolojan l-a susţinut în turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale. Şi, mult mai important, Ilie Bolojan s-a oferit ca premier de sacrificiu. Chiar de două ori. Prima dată în Ianuarie 2025, când toată lumea fugea de guvernare. A doua oară după zisele alegeri prezidenţiale, când... toată lumea fugea de guvernare.

Aveau un motiv foarte întemeiat să fugă. Guvernele "Nicu şi Marcel” lăsaseră Bugetul într-un deficit colosal. România urma să intre în faliment. Dobânzile creşteau vertiginos. Existau, logic, doar două soluţii. A. Creşterea taxelor şi B. Scăderea cheltuielilor.

A doua soluţie era optimă. Mai ales că deficitul era în bună măsură opera baronilor locali. Însă aceştia ţineau cu ghearele de banul public. Aşa că trebuia găsit cineva să crească taxele şi să îşi asume responsabilitatea.

Se vedea şi de pe Lună că Nicuşor Dan nu îl susţinea pe Bolojan. De ce anume, e greu de explicat. În fond, era ceva iraţional, pentru că Bolojan era, în fapt, numit chiar de Nicuşor Dan. Cum spuneau comuniştii: "Dai în mine, dai în tine! Dai în fabrici şi uzine”. Însă a contat mai mult, pentru Nicuşor Dan, faptul că Bolojan devenise mai popular decât el. Aşa că i-a retras, de facto, orice sprijin politic. Caracatiţa (PSD) aştepta doar un semnal de la şeful statului. Când l-a primit, s-a năpustit. În alianţă cu fasciştii, a dat jos un Guvern fără să aibă o soluţie de guvernare.

Dar să ne întoarcem acum la Nicuşor Dan, pentru că el este subiectul acestui editorial. Omul este de un an de zile Preşedinte. Ce a realizat între timp, în afară de a dărâma o guvernare pe care tot el a moşit-o?

Din păcate, seria autogolurilor lui Nicuşor Dan este foarte lungă. Încep cu unul mai puţin discutat în presă. Educaţia. Nicuşor Dan are un doctorat în matematică obţinut în Franţa. Asta, sincer, e mare lucru. Nu oricine e capabil de aşa ceva. Mai este, din câte cunosc, şi cercetător la un institut al Academiei Române. Iarăşi, felicitări. Dar m-aş fi aşteptat ca lucrurile acestea să se traducă printr-o atenţie la soarta Educaţiei în România.

În fond, şi Traian Băsescu şi Klaus Iohannis au fost atenţi - fiecare în felul lui - să menţină această temă în atenţia Guvernului şi a opiniei publice. Nu discut acum rezultatul, ci doar intenţia. Klaus Iohannis spre exemplu a avut proiectul acela, "România Educată”. L-am criticat, dar era ceva, totuşi. Nicuşor Dan? Nimic.

Dar cea mai serioasă greşeală pe care a făcut-o Nicuşor Dan este că şi-a trădat electoratul. El a fost ales Preşedinte pe o platformă de Centru, pro-europeană. După nici un an, el este aplaudat doar de ultra-naţionalişti şi de dictatorul Serbiei. Nu a făcut nici o numire de ambasadori. Nu a numit şefi la serviciile de informaţii. A anulat recepţia de Ziua Europei. Nu a publicat, aşa cum a promis, raportul despre anularea alegerilor. Are un discurs anti-UE.

Mai merită Nicuşor Dan să rămână Preşedinte încă patru ani? Eu cred că nu. Cu cât mai repede este demis, cu atât mai bine.

Haideţi să examinăm şi argumentele. Sunt mulţi - inclusiv Nicuşor Dan - care cer "stabilitate”. Asta este exact ce au cerut "Nicu şi Marcel”, împreună cu patronul lor politic, Klaus Iohannis. Iar rezultatul este o catastrofă naţională. Deficit, corupţie, instituţiile statului sunt blocate, învăţământul este la pământ.

Mai spun unii că "vin extremiştii”. Însă sondajele nu arată asta. Dimpotrivă. Două dintre cele trei partide fasciste din Parlamentul României ar cădea sub pragul electoral. PSD şi-ar reduce reprezentarea parlamentară aproape la jumătate din cât are acum. Dimpotrivă, fiecare zi când Nicuşor Dan stă la Cotroceni aduce noi voturi extremiştilor.

Eu cred că principalul argument în favoarea demiterii rapide a lui Nicuşor Dan este altul. Haideţi să anticipăm ce va face el dacă va mai rămâne patru ani. Va proteja extremismul (ca şi până acum), va numi Prim-ministru de la PSD, va sabota Uniunea Europeană şi va continua în acelaşi stil absent. Dacă România îl va avea Preşedinte pentru următorii patru ani, guvernarea se va transforma într-o farsă. (Deja este).

Nicuşor Dan şi puţinii susţinători care i-au rămas îşi imaginează că nu există alternativă. Ba există. Aduceţi-vă aminte că în 2024 eram, cu toţii, exasperaţi de calitatea abisală a candidaţilor la funcţia de Preşedinte. Prin Ianuarie 2025 a ieşit, "din pălărie”, Nicuşor Dan. Există acum mulţi oameni decenţi care pot candida. Şi poate că PNL şi USR au învăţat ceva din lecţia alegerilor trecute, spre exemplu că lipsa de unitate a Dreptei se plăteşte scump.