Criza generată de pandemia de Covid-19 a generat o discuţie puternică la nivel global asupra fenomenului delocalizării investiţiilor, conform profesorului Mircea Coşea. El apreciază că, în contextul efectelor pandemiei, ţările dezvoltate au realizat dintr-o dată dependenţa ridicată pe care o au faţă de state în care şi-au delocalizat capitalul şi lanţurile valorice.
S-a ridicat, în acest context, problema relocalizării investiţiilor de pe piaţa chineză, în special în contextul disputelor comerciale cu SUA. Profesorul Mircea Coşea atrage, însă, atenţia asupra faptului că China este a doua putere economică a lumii şi, mai mult, a reuşit să facă în ultimii 20 de ani trecerea de la statutul de "fabrica lumii" la cel de "centru nervos al globalizării".
PIB-ul Chinei a crescut, de altfel, de patru ori în acest interval, iar ţara deţine aproximativ 20% din bogăţia lumii şi 30% din producţia industrială mondială. China este în centrul valoric al industriei auto, este principalul jucător din industria textilă, ca şi în cea a componentelor electronice. În acest context, Mircea Coşea consideră că relocalizarea investiţiilor prin scoaterea Chinei din majoritatea lanţurilor valorice nu e susţinută de "realitatea şi logica economică".
El îşi argumentează opinia prin faptul că ponderea foarte mare a contribuţiei chineze la lanţurile valorice globale limitează posibilitatea de rupere a acestora prin relocalizare, atât datorită costurilor foarte mari care ar fi necesare, cât şi datorită incapacităţii de atingere rapidă a unui grad de calificare a personalului din zonele unde ar urma să se realizeze relocarea la un nivel simular cu cel deja existent în industria chineză. Acest lucru ar face ca industria relocalizată să aibă un grad de competitivitate inferior, care ar conduce la pierderi de profit, dar şi la o creştere a costurilor pe pieţele occidentale.
Profesorul Mircea Coşea concluzionează că "se cere multă prudenţă în considerarea relocalizărilor din China ca pe o şansă a reconstrucţiei economiei occidentale".