PSD a pierdut tot şi n-a înţeles nimic; Reforma, cuvânt interzis în Kiseleff

Marcel Ciolacu nu mai este, de ieri, preşedintele PSD. Scandalurile nenumărate din guvernările sale, implicarea în cazul Nordis, pierderea alegerilor prezidenţiale anulate din toamna trecută, scorul înregistrat la alegerile parlamentare - procent ce l-a obligat să se înhame la o nouă alianţă de guvernare cu PNL şi UDMR -, pierderea turul I al alegerilor prezidenţiale din mai 2025, din cauza numirii unui candidat reşapat - Crin Antonescu, neimplicarea în susţinerea în turul al doilea a candidatului pro-european Nicuşor Dan i-au fost fatale lui Ciolacu, care a pierdut încrederea votanţilor şi simpatizanţilor PSD, dar şi încrederea mai multor lideri social-democraţi.

Cu toate acestea, în discursul său de adio, Marcel Ciolacu nu s-a referit la niciunul dintre aspectele de mai sus, ci a afirmat: "Azi am făcut un pas dificil, dar necesar: mi-am încheiat mandatul de preşedinte al Partidului Social Democrat, cu inima plină de recunoştinţă şi respect faţă de toţi cei care mi-au fost alături în acest proiect. A fost o onoare să conduc partidul care a dus România în NATO. Partidul care a deschis uşile către Uniunea Europeană. Partidul care a pus, recent, şi ultimul punct pe harta integrării europene, prin intrarea în spaţiul Schengen. Nicio altă forţă politică din această ţară nu are în istoria sa realizări legate atât de solid de progresul naţional. De aceea, PSD rămâne cel mai puternic brand politic românesc de care noi, social-democraţii, şi toţi cei care ne susţin trebuie să fim mândri şi de care să nu ne îndoim vreodată. (...) Astăzi este timpul ca alţi colegi să preia conducerea. Să ducă PSD mai departe, spre un partid modern, mai adaptat realităţii în care trăim, dar care să rămână aproape de oameni. Cei care vin trebuie încurajaţi şi susţinuţi cu toate forţele. Viitorul acestui partid stă în mâinile celor care cred cu adevărat în valorile solidarităţii, echităţii şi justiţiei sociale. (...) Am ales să mă opresc aici, dar nu plec nicăieri. Voi rămâne toată viaţa mea un om de stânga. Rămân aproape de voi, ca membru al acestei mari familii politice, cu toată încrederea că Partidul Social Democrat va continua să fie forţa principală a echilibrului şi progresului în România.

Rămân aici. Dar nu pe scenă. Nu în frunte, ci în rând, dar cu inima la fel de legată de PSD ca în prima zi".

Discursul lui Marcel Ciolacu, deşi pare a fi unul puternic, de încredere în partid, are menirea să ascundă sub preş ce a urmat practic după eşecul electoral: ieşirea de la guvernare, fără nicio demnitate, fără un plan, fără o minimă coordonare, lăsând un guvern sleit, o coaliţie eşuată şi un electorat care nu înţelege nici azi ce a vrut, de fapt, PSD.

În urma demisiei lui Marcel Ciolacu de la şefia PSD, locul vacant rămas cald a fost oferit imediat de dinozaurii politici social-democraţi lui Sorin Grindeanu. Da, vorbim despre acelaşi Grindeanu care în anul 2017 a fost ejectat de la Palatul Victoria, din fruntea Guvernului, de propriul partid după scandalul iscat de aprobarea şi abrogarea Ordonanţei 13, omul care întruchipează perfect imaginea politicianului fără profil clar: când tehnocrat, când baron local, când premier, când în plan secund pe scena politică social-democrată.

Vorbim despre acelaşi Sorin Grindeanu care în urmă cu aproape doi ani declara, potrivit News.ro, despre funcţia de preşedinte al PSD: "Nu cred că e o funcţie care să mi se potrivească, vă spun sincer. Marcel Ciolacu ştie foarte bine acest lucru. Eu nu am foarte multă răbdare de a interacţiona cu problemele care nu sunt neapărat vitale pentru bunul mers al lucrurilor în România. Nu am fost niciodată un bun ascultător, în nicio funcţie pe care am avut-o. (...) De multe ori, funcţia asta de preşedinte la PSD vine la pachet cu o răbdare extraordinară pe care Marcel o are, de a sta de vorbă cu aproape fiecare membru de partid şi de a-i asculta în adevăratul sens al cuvântului. Astea sunt lucruri pe care eu nu le am, nu am foarte multă răbdare, sunt mai degrabă de acţiune, decât să stau să analizez, să ascult. Nu cred că în acest moment e o funcţie care să mi se potrivească ca şi profil".

Consiliul Politic Naţional al PSD a votat ieri rapid şi aproape fără dezbateri. Daniel Băluţă, primarul Sectorului 4 al Capitalei, reales în funcţia respectivă în 9 iunie 2024 ca dovadă că activiatea depusă ca edil a fost apreciată de bucureştenii din respectivul sector, a fost al doilea nume pe listă de candidaţi la funcţia de preşedinte interimar al PSD, dar probabil că înscrierea sa a fost una pentru mimarea democraţiei în cadrul formaţiunii social-democrate. În urma votului, Grindeanua obţinut 67 voturi, iar Băluţă 14 voturi. Deşi Grindeanu a fost numit preşedinte interimar, partidul nu pare deloc mai stabil.

Cea mai lucidă şi usturătoare voce a momentului vine din Buzău. Constantin Toma, primarul municipiului Buzău, a detonat o bombă internă pe care baronii social-democraţi o evitau de ani întregi: "PSD-ul, în formula actuală, dacă merge tot aşa, se va autodistruge." N-a fost doar o critică, a fost o diagnoză. Toma a vorbit despre decuplarea completă a conducerii de baza partidului, despre incapacitatea de a sprijini un candidat democratic în turul al doilea şi despre laşitatea politică a unei conduceri care a preferat neutralitatea strategică în faţa unui val extremist.

Cei care n-au avut curajul să rostească numele lui Simion sau să-i ceară electoratului să aleagă democraţia în faţa radicalismului, acum vorbesc despre reformă. Ridicol.

PSD se află într-un moment de răscruce, confruntându-se cu necesitatea unei reforme profunde pentru a-şi recâştiga credibilitatea şi sprijinul electoratului. Alegerea unui nou lider şi redefinirea strategiei politice sunt esenţiale pentru viitorul partidului. Victor Negrescu, vicepreşedinte al Parlamentului European, a subliniat nevoia de a regândi modul în care PSD face politică şi de a recâştiga încrederea românilor.

Practic, în acest moment PSD arată ca un partid care şi-a pierdut busola ideologică. Este o formaţiune care se teme de propriul trecut, dar nu are curajul să îmbrăţişeze viitorul. PSD arată ca o entitate politică îmbătrânită, în care discursul social-democrat autentic a fost înlocuit cu un hibrid sterp de populism moale şi tehnocraţie simulată. Un partid care nu mai ştie cui se adresează: pensionarilor? Tinerilor? Clasei muncitoare? Mediului de afaceri? Nimeni nu ştie. Nici măcar PSD.

Ce urmează? Probabil un congres extraordinar, lupte interne între "reformişti" şi "vechii baroni" şi, poate, o schimbare de lider. Dar fără o viziune clară, fără un reset profund şi fără oameni care înţeleg lumea în care trăiesc, PSD riscă să devină irelevant. Nu pentru că nu are oameni competenţi, ci pentru că nu are curajul să-i scoată în faţă. Nu pentru că n-ar avea resurse, ci pentru că le risipesc în conflicte sterile şi calcule de gaşcă. Iar când vorbim de gaşcă ne referim la gruparea alcătuită din Paul Stănescu, Marian Neacşu, Ioan Rus, Vasile Dîncu, Olguţa Vasilescu, Gabriela Firea, şi alţii din preajma lor.

PSD este o formaţiune politică muribundă nu pentru că a pierdut alegerile, ci pentru că a uitat cine este. Şi mai grav e faptul că nu pare să mai vrea să afle.