Scurtă monografie: Aliaţii Iranului

În contextul atacurilor recente din februarie 2026 lansate de Statele Unite (sub administraţia Trump) şi Israel împotriva Iranului, reţeaua de aliaţi a Teheranului este structurată pe trei paliere principale: aliaţi strategici (mari puteri), parteneri regionali de stat şi grupările paramilitare din „Axa Rezistenţei”.

Iată situaţia detaliată, bazată pe rapoartele de ultimă oră (februarie 2026):

1. Aliaţii Strategici (Marile Puteri)

Aceşti parteneri oferă Iranului sprijin diplomatic, economic şi tehnologic, deşi tind să evite implicarea militară directă pentru a nu declanşa un conflict global.

- Rusia: Rămâne cel mai apropiat aliat strategic. Conform /Institute for the Study of War (ISW)/ şi /Financial Times/, Iranul a semnat recent (decembrie 2025) contracte majore pentru sisteme de apărare antiaeriană (precum MANPADS Verba) pentru a contracara dronele şi rachetele americane. Totuşi, Rusia a ezitat să furnizeze sisteme S-400, prioritizând propriul front din Ucraina (/ISW, 24 Februarie 2026/).

- China: Este principalul „colac de salvare” economic, achiziţionând peste 80% din exporturile de petrol ale Iranului. Diplomatic, Beijingul condamnă atacurile, pledând pentru „reţinere”. Pe plan tehnic, rapoartele indică faptul că China furnizează Iranului sisteme de apărare cibernetică şi componente pentru rachete anti-navă (CM-302) pentru a ameninţa flota SUA din Golf (/Modern Diplomacy, 28 Februarie 2026/).

2. Axa Rezistenţei (Aliaţii Paramilitari)

Aceştia reprezintă braţul armat prin care Iranul răspunde asimetric. În urma atacurilor din 28 februarie 2026, aceşti aliaţi au lansat deja acţiuni de represalii:

- Hezbollah (Liban): Deşi slăbit de conflictele anterioare, continuă să fie cel mai important aliat militar, coordonându-şi atacurile cu rachete asupra Israelului ca răspuns la bombardamentele din Teheran (/The Guardian, 28 Februarie 2026/).

- Miliţiile din Irak (ex: Kataib Hezbollah): Grupurile din cadrul „Comitetului de Coordonare a Rezistenţei Irakiene” au declarat „front deschis” împotriva bazelor SUA din regiune (Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar) ca represalii pentru atacul asupra Iranului (/ISW, 26 Februarie 2026/).

- Houthi (Yemen): Aceştia continuă să vizeze transportul maritim şi ţinte din Peninsula Arabică, fiind o piesă cheie în strategia Iranului de a bloca rutele comerciale în caz de război total.

3. Poziţia Statelor Regionale

Majoritatea statelor din Golf (EAU, Qatar, Bahrain) se află într-o poziţie extrem de dificilă:

- Găzduiesc baze americane utilizate în atacurile asupra Iranului (precum Al-Udeid în Qatar sau Al-Dhafra în EAU).

- În consecinţă, au devenit ţinte ale rachetelor iraniene, ceea ce le împinge mai degrabă spre o cooperare defensivă cu SUA şi Israel, distanţându-se de Iran (/India Today, 28 Februarie 2026/).