Un studiu internaţional realizat de cercetători de la Universitatea Ebraică din Ierusalim şi colaboratori din SUA scoate la lumină o realitate psihologică profundă: oamenii apreciază mai mult sprijinul emoţional atunci când cred că provine de la un alt om, chiar dacă în realitate este generat de un model de inteligenţă artificială (AI). Publicat în prestigioasa revistă Nature Human Behaviour, studiul a implicat peste 6.200 de participanţi şi a testat în nouă experimente felul în care oamenii percep empatia, în funcţie de sursa mesajului: umană sau artificială.
• Percepţia contează
Toate mesajele din studiu au fost scrise de un model lingvistic de tip LLM (Large Language Model). Jumătate dintre participanţi au fost informaţi că mesajul pe care îl primesc provine de la o persoană reală, iar cealaltă jumătate, că mesajul vine de la un chatbot AI. Rezultatele au fost clare: Cei care credeau că mesajul provenea de la o persoană l-au evaluat ca fiind mai grijuliu, mai încurajator şi mai empatic. Aceştia au raportat mai multe emoţii pozitive şi mai puţine emoţii negative în urma interacţiunii.
Când li s-a spus că mesajul venea de la AI, reacţiile au fost semnificativ mai reci - deşi mesajele erau identice.
• Atingerea umană - de neînlocuit?
„Chiar dacă AI-ul poate simula empatia, oamenii continuă să distingă între ceea ce este uman şi ceea ce este artificial”, au explicat autorii. Această „atingere umană” pare a fi un element psihologic cheie în modul în care oamenii evaluează autenticitatea unui mesaj de sprijin. Cercetătorii avertizează că o dependenţă excesivă de AI pentru comunicarea emoţională ar putea avea efecte negative asupra relaţiilor umane, amplificând sentimentul de singurătate şi erodând încrederea interpersonală.
• Implicaţii pentru educaţie, sănătate şi tehnologie
Concluziile acestui studiu ridică întrebări importante pentru domenii în care AI este tot mai prezentă. În educaţie, AI-ul poate sprijini procesul de învăţare, dar nu poate înlocui complet profesorul ca model afectiv şi relaţional. În sănătate mintală, chatboturile pot fi un sprijin temporar sau de criză, dar relaţia terapeutică umană rămâne fundamentală. În designul interfeţelor AI, este crucial să înţelegem limitele empatiei simulate şi efectele psihologice ale utilizării AI în contexte sensibile.
Deşi modelele lingvistice avansate pot genera răspunsuri emoţionale şi persuasive, percepţia sursei influenţează profund reacţiile umane. Empatia rămâne, în esenţă, o trăsătură umană, iar simularea acesteia de către AI, oricât de sofisticată, nu poate substitui autenticitatea unui sprijin real oferit de un alt om. Într-o lume în care AI devine partener de conversaţie, alegerea între util şi uman va fi din ce în ce mai importantă.
Opinia Cititorului