Următoarea criză financiară se va declanşa, oare, din sectorul creditului privat?

Tensiunile continuă să se acumuleze pe piaţa creditului privat. Semnalele care au apărut de mai multe luni în SUA acum se manifestă şi la nivel internaţional, din Europa până în Australia.

BCE a cerut recent celor mai mari bănci din Europa să prezinte situaţia expunerilor faţă de creditul privat, după cum scrie Bloomberg.

Conform datelor de la Bloomberg Intelligence, patru mari bănci - Deutsche Bank AG, Barclays, BNP Paribas SA şi HSBC Holdings - concentrează aproape două treimi din expunerea sectorului bancar faţă de creditul privat. Analiştii de la BI susţin că riscul este controlabil, în condiţiile în care finanţarea acordată creditorilor privaţi reprezintă doar 2,3% din creditarea totală.

Şi autoritatea de supraveghere a pieţelor financiare din Australia investighează fondurile de credit privat, care sunt avertizate să se asigure că "evaluările activelor sunt fundamentate pe ipoteze realiste".

"Piaţa creditului privat pare stabilă, dar acest calm aparent este înşelător”, se subliniază într-o analiză de la Citi, preluată de Bloomberg, iar prognoza este deosebit de îngrijorătoare: "următorul val de stres nu va fi o scădere treptată, ci un eveniment accelerat, neliniar".

Tocmai pentru o astfel de situaţia par să se pregătească investitorii în fondurile de credit privat administrate de unele dintre cele mai mari companii financiare din lume.

Apollo Global Management a limitat retragerile din fondul său Apollo Debt Solutions, conform unei ştiri Bloomberg, pe fondul îngrijorărilor privind calitatea activelor. Cererile de răscumpărare ale investitorilor s-au ridicat la aproape 17% din activele totale, de circa 25 de miliarde de dolari, însă limita impusă de companie a fost de 5%.

Limita de 5% a fost impusă şi investitorilor în fonduri de credit privat administrate de giganţi financiari precum BlackRock, Cliffwater sau Ares Management Corporation, în faţa unor cereri de răscumpărare de peste 13% din totalul activelor.

Efectele s-au observat rapid în preţurile acţiunilor acestor companii, care au înregistrat scăderi semnificative în a doua jumătate a lunii iunie 2026 (vezi graficul)

"Investitorii individuali şi-au accelerat cererile de retragere din fondurile de credit privat, cândva deosebit de solicitate, în al doilea trimestru, ceea ce creşte presiunea asupra sectorului", scrie şi Wall Street Journal, care arată că o imagine mai clară se va forma la sfârşitul luni, după publicarea unor date agregate la nivelul companiilor Apollo Global Management, Ares Management şi Blue Owl Capital.

Opinii exprimate în cadrul Bloomberg Global Credit Forum din New York susţin că pierderile din sectorul creditului privat vor creşte puternic în anii următori, deoarece "cred pur şi simplu în legile fizicii", după cum a declarat Holly Kim, partener fondator la Glendon Capital Management.

Şi în cadrul aceste conferinţe, participanţii şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la creşterea pierderilor, mai ales pentru creditele private acordate companiilor de software. Ultimele date prezentate de Bloomberg arată că rata de default a atins recent un nou record, de 6%, iar majoritatea cazurilor au apărut la nivelul companiilor industriale, de producţie şi de servicii comerciale.

"Creditul privat va fi următoarea criză", a declarat recent şi Aswath Damodaran, profesor de finanţe la Stern School of Business din cadrul New York University şi autor al unor cărţi de referinţă în domeniul evaluării companiilor.

Motivul principal îl reprezintă "comportamentul de turmă" al investitorilor, care urmăresc acelaşi timp de tranzacţii, în aceleaşi sectoare.

În opinia profesorului Damodaran, riscurile acumulate în sectorul creditului privat sunt mult mai severe decât cele de la nivelul capitalului privat sau al fondurilor de hedging, deoarece "atunci când îşi depăşesc limitele, companiile de credit privat îi trag şi pe alţii după ele".

Damodaran a mai avertizat că principiile fundamentale din finanţele corporative sunt încălcate atunci când firmele noi aleg să se finanţeze prin împrumuturi în loc să atragă capital, deoarece "nu poţi să plăteşti dobânda din potenţialul afacerii, pentru asta ai nevoie de fluxuri de numerar".

Profesorul de la NYU a mai accentuat şi faptul că legăturile sistemice dintre bănci, fondurile de pensii, companiile de asigurări sau fondurile suverane de investiţii sunt mult mai profunde decât îşi dau seama majoritatea actorilor implicaţi, iar costurile sociale ale unui ciclu real de neplată în sectorul creditului privat s-ar extinde cu mult dincolo de fondurile respective.

Având în vedere potenţialele costuri sociale, vor interveni şi acum băncile centrale cu programe de bailout şi de relaxare cantitativă? Sau reacţia negativă a societăţii va impune, într-un final, respectarea disciplinei financiare, prin acceptarea pierderilor, după decenii de alimentare iresponsabilă a hazardului moral?