Acordul UE-Mercosur este inutil - Europa nu este competitivă în raport cu China şi SUA, pe piaţa sud-americană

Implicaţiile acordului dintre UE şi organizaţia Mercosur (Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay şi Uruguay) au generat discuţii aprinse mai ales din punct de vedere al impactului asupra agriculturii din UE, în special din punct de vedere al standardelor de siguranţă alimentară şi a capacităţii producătorilor locali de a rezista în faţa unor producătorilor sud-americani, care pot avea până la patru recolte pe an.

Dezavantajele au fost considerate, probabil, suficient de reduse de către autorităţile de la Bruxelles, mai ales când sunt puse în balanţă cu exporturile industriale ale Europei, marcate sever de scăderea puternică a competitivităţii.

Dar dacă acordul a venit prea târziu pentru a salva industria Europei şi a Germaniei, având în vedere negocierile care au durat decenii? Sau poate că nu mai contează, deoarece acordul nu le mai poate salva?

Costul ridicat al energiei rămâne una dintre principalele obstacole în faţa creşterii competitivităţii economiilor europene, iar în raport cu Mercosur decalajul este foarte mare.

Datele preluate în presa internaţională arată că energia este cu 30% până la 70% mai ieftină la nivelul ţărilor din organizaţie. De exemplu, preţul electricităţii din Paraguay este la un sfert faţă de cel din Germania, în timp ce preţul combustibililor fosili este la o treime.

În aceste condiţii, Europa riscă să piardă sectoare industriale în loc să câştige cote noi de piaţă în America de Sud.

Mai este, apoi, şi problema majoră a concurenţei directe din partea Chinei, care nu a investit doar în capacităţi de producţie pentru diverse sectoare industriale, inclusiv auto sau chimic, ci şi în proiecte masive de infrastructură. Toate acestea arată o viziunea complet diferită a Chinei faţă de cooperarea economică cu partenerii din America de Sud.

Analiştii preluaţi în presa internaţională arată că sectorul auto, industria chimică şi farmaceutică, precum şi sectorul ingineriei mecanice din Germania vor fi pricipalii beneficiari ai acordului.

Unul dintre aspectele importante îl reprezintă şi un acces mai bun la materiile prime critice pentru tranziţia energetică, industria de apărare şi tehnologiile înalte.

Din păcate, efectele pozitive ale accesului direct la materiile prime critice, în mare parte din categoria pământurilor rare, vor fi limitate de lipsa unor capacităţi de prelucrare la scară mare pentru a obţine produse de o puritate extrem de ridicată. În prezent, o parte importantă a minereurilor extrase în ţările Mercosur din care se obţin metalele rare sunt transportate în China pentru prelucrare.

Pe de altă parte, o serie de analişti independenţi au subliniat că acordul de liber schimb este departe de a fi suficient pentru reduce decalajul de competitivitate al Europei faţă de principalele economii globale.

Aceştia subliniază că niciunul dintre produsele industriei prelucrătoare din Europa, chiar dacă este vândut direct către ţările din Mercosur, nu are preţuri competitive cu produse similare din SUA sau China, pentru care sunt aplicate tarife.

Singura excepţie din punct de vedere al competitivităţii o reprezintă sectorul ingineriei mecanice, care este încă un sector industrial important, mai ales în Germania.

Chiar şi aşa, problemele vor persista, mai ales că vor apărea presiuni din partea SUA şi Chinei pentru reducerea tarifelor pentru propriile exporturi către Mercosur.

La intrarea în vigoare a acordului, situaţia industriei din Germania este extrem de dificilă, pe fondul prelungirii unei crize determinate de costurile ridicate ale energiei, cererea internă redusă, creşterea concurenţei din partea Chinei, dar şi de birocraţie, lipsa investiţiilor şi îmbătrânirea forţei de muncă.

În faţa acestor probleme structurale profunde, acordul cu organizaţia Mercosur nu poate oferi soluţii miraculoase, mai ales că reducerile tarifare se vor aplica treptat pe o perioadă îndelungată.

Un exemplu este oferit de exporturile de automobile, unde reducerile tarifare se vor face pe o perioadă de circa 15 ani, cerinţă care a venit din partea Braziliei pentru protejarea propriei industrii auto.

Un semn mult mai mare de întrebare apare în legătură cu efectele acordului asupra sectorului chimic din Europa şi din Germania.

Ştiri recente de la Bloomberg arată că Asociaţia Industriei Chimice din Germania (VCI) aşteaptă o scădere de 3,5% a producţiei din sector în acest an, în condiţiile în care volumul producţiei a scăzut cu peste 20% din 2021, o pierdere pe care mulţi o consideră permanentă.

Agenţia de ştiri americană mai subliniază că facilităţile de producţie din industria chimică a Germaniei, al treilea sector industrial major după cel auto şi cel de inginerie mecanică, funcţionează în prezent doar la 70% din capacitate, nivel care s-a mai înregistrat doar în perioada crizei financiare globale şi semnificativ sub pragul minim de rentabilitate (vezi graficul).

Recâştigarea competitivităţii în industria chimică, marcată în prezent de închideri ale unor unităţi de producţie integrate în lanţurile de aprovizionare ale altor sectoare industriale, cum este instalaţia de cracare de pe platforma de la Leuna, deţinută de Dow Chemical, va fi dificil de realizat, pe fondul creşterii dependenţei de importurile de gaze lichefiate (GNL).

"Diferenţa de preţ la energie faţă de Statele Unite şi China rămâne semnificativă şi un factor cheie în deciziile de investiţii ale companiilor din Europa", a declarat Markus Beyrer, director general al BusinessEurope, pentru Bloomberg, care mai scria la mijlocul lunii trecute că revenirea gazelor naturale mai ieftine nu a rezolvat criza industrială a Europei.

"Dacă aţi luat decizia de a muta producţia în altă parte sau de a vă muta într-o jurisdicţie cu costuri mai mici, nu veţi reveni automat doar din cauza schimbărilor pe termen scurt ale preţurilor la energie", a subliniat Raoul Ruparel, directorul în cadrul Boston Consulting Group.

Preţurile ridicate din anii precedenţi "au golit părţi din nucleul industrial al Europei şi chiar şi cele mai mici preţuri sezoniere la gaze din 2020 încoace nu sunt suficiente pentru a redeschide fabricile închise", mai scrie Bloomberg, în condiţiile în care "diferenţa de preţ la energie faţă de Statele Unite şi China rămâne semnificativă şi un factor cheie în deciziile de investiţii pentru companiile din Europa". Dincolo de preţurile energiei, "afacerile supravieţuitoare ale continentului se confruntă cu multe probleme noi, pe care energia mai ieftină nu le poate rezolva singură".

Fără reforme structurale fundamentale, în special cele subliniate în Raportul Draghi din toamna anului 2024, efectele acordului UE - Mercosur asupra sectorului industrial european vor fi, cel mai probabil, radical diferite de aşteptările actuale ale liderilor de la Bruxelles.

În ciuda perioadei semnificative trecute de la publicarea raportului, noile concluzii, prezentate la aniversarea primului an, în septembrie 2025, sunt extrem de îngrijorătoare.

Mario Draghi a declarat atunci că "toate provocările pe care le-am semnalat s-au agravat", iar Europa se află într-o poziţie şi mai dificilă.

Acordurile de liber schimb nu sunt suficiente pentru a schimba această situaţie, iar voinţa politică nu pare să existe pentru aplicarea reformelor structurale de care au nevoie economiile din UE.