Analiză AEI: Va ieftini energia noua centrală de la Mintia?

Primul megawatt produs de noua centrală pe gaze de la Mintia a fost injectat în Sistemul Energetic Naţional (SEN), marcând un moment simbolic după aproximativ cinci ani de la oprirea fostei termocentrale pe cărbune, conform unui comunicat de presa al asosciatiei energiei inteligente (AEI) remis redactiei.

Noua centrală pe gaze de la Mintia este, probabil, cel mai important proiect energetic al României din ultimii ani. Investiţia, estimată la aproximativ 1,2-1,4 miliarde euro, aduce în Sistemul Energetic Naţional circa 1.700 MW noi, într-o configuraţie de ciclu combinat gaz-abur.

Tehnic, centrala nu trebuie privită ca „două grupuri de 550 MW”, ci ca o centrală CCGT în configuraţie 2+1, două turbine cu gaz mari, fiecare de 550 MW, două cazane recuperatoare şi o turbină cu abur comună de 600 MW. Puterea totală ajunge astfel la 1.700 MW, în funcţie de condiţiile tehnice şi de regimul de operare.

Mintia nu este mare. Este foarte mare. Sistemul Energetic Naţional are nevoie de o centrală care să funcţioneze multe ore pe an sau România are nevoie de flexibilitate, echilibrare şi capacitatea de a produce exact în orele scumpe?

România are un sistem energetic mixt, nuclear, hidro, gaz, cărbune în retragere, eolian şi fotovoltaic în creştere rapidă. În anii recenţi, problema nu a fost doar lipsa capacităţii instalate, ci lipsa capacităţii disponibile exact în orele critice.

Avem ore în care producţia hidro, nucleară şi regenerabilă acoperă mare parte din consum. Dar avem şi ore de seară, iarnă, secetă sau vânt slab în care România importă energie la preţuri ridicate.

Aici intră Mintia. Centrala poate acoperi rapid un gol mare de producţie, mai ales în orele în care fotovoltaicul dispare, hidro este limitat, iar importurile sunt scumpe. Dar dimensiunea grupurilor este şi avantaj, şi problemă. Un grup de 550 MW nu este o baterie, nu este hidro şi nu este o centrală mică de reglaj. Poate fi flexibil pentru o unitate CCGT modernă, dar tot rămâne o maşinărie industrială mare. Nu va porni şi opri economic pentru orice dezechilibru minor din sistem. De aceea, ipoteza unei funcţionări de 7.000-8.000 ore/an pare prea optimistă într-un sistem cu tot mai mult solar.

Costul marginal, cheia impactului asupra preţului. Preţul pe piaţa spot este dat, în multe intervale, de ultima tehnologie necesară pentru acoperirea cererii. Dacă ultimul MWh vine din import scump sau dintr-o centrală pe gaz mai veche, preţul este ridicat. Dacă Mintia intră în locul acelei surse, poate reduce preţul marginal.

Dar Mintia nu va reduce toate preţurile. Nu poate concura cu fotovoltaicul la prânz, când preţul marginal al solarului este aproape zero. Nu poate concura cu hidro ieftin în perioade bogate în apă. Nu poate concura cu nuclearul în bandă.

Mintia va influenţa mai ales orele de dimineaţă, orele de seară, zilele de iarnă, perioadele cu vânt slab, perioadele cu importuri scumpe si situaţiile de stres în sistem.

Deci efectul nu va fi „preţuri mici permanent”, ci mai degrabă „mai puţine vârfuri extreme de preţ”.

La 1.700 MW instalaţi, producţia anuală depinde enorm de numărul de ore echivalente de funcţionare.

Astfel:

• 2.000 ore/an înseamnă circa 3,4 TWh/an;

• 3.000 ore/an înseamnă circa 5,1 TWh/an;

• 4.000 ore/an înseamnă circa 6,8 TWh/an;

• 5.000 ore/an înseamnă circa 8,5 TWh/an;

• 6.000 ore/an înseamnă circa 10,2 TWh/an;

• 7.000 ore/an înseamnă circa 11,9 TWh/an.

Capacitatea teoretică de aproape 12 TWh/an presupune un factor de utilizare foarte ridicat, de peste 75-80%. Acest lucru ar fi posibil doar dacă gazul este competitiv, cererea regională este mare, interconexiunile permit export şi regenerabilele nu comprimă prea mult preţurile în timpul zilei.

Scenariul de bază - 4.000-5.000 ore/an. Cel mai probabil scenariu pentru perioada 2028-2030 este ca Mintia să funcţioneze între 4.000 şi 5.000 ore/an. Asta înseamnă o producţie anuală de aproximativ 6,8-8,5 TWh.

În acest scenariu, centrala nu merge permanent în bandă. Funcţionează mult iarna, seara şi în perioade de deficit regional. Vara, în zilele cu producţie solară mare, poate fi redusă sau chiar oprită în anumite intervale.

Asta ar reducere preţul mediu PZU faţă de scenariul fără Mintia cu cca 5-10%; reducere semnificativă a importurilor în orele scumpe, scădere a numărului de ore cu preţuri extreme, creştere a siguranţei în alimentare, presiune economică pe centralele mai vechi şi mai ineficiente.

Acesta este scenariul cel mai echilibrat. Mintia devine importantă, dar nu domină piaţa în fiecare oră.

Scenariul optimist - 5.500-7.000 ore/an. Acest scenariu presupune trei condiţii favorabile, gaz competitiv, inclusiv din Marea Neagră şi mai ales suficient în orice moment (!!!), interconexiuni suficiente pentru export si cerere regională ridicată în Ungaria, Serbia, Bulgaria şi Balcani.

În acest caz, Mintia poate produce 9-12 TWh/an. România ar putea deveni exportator net în multe intervale, iar centrala ar concura nu doar în România, ci regional.

Apreciem că vor exista preţuri medii cu 10-15% mai mici decât în scenariul fără Mintia, reducere puternică a importurilor, exporturi mai mari în orele de deficit regional si creşterea rolului României ca Pol energetic european.

Totuşi, acest scenariu are o probabilitate mai redusă, pentru că fotovoltaicul şi bateriile cresc rapid. Cu cât apar mai mulţi MW solari şi mai multe baterii, cu atât o centrală mare pe gaz are mai puţine ore foarte profitabile.

Scenariul restrictiv - 2.000-3.000 ore/an. Mintia este foarte mare, iar sistemul va avea tot mai multe regenerabile şi baterii. În acest caz, centrala nu mai este folosită ca producător de energie de bază, ci ca producător de siguranţă. Funcţionează mai ales iarna, seara, în episoadele fără vânt, când hidro este slab, când importurile sunt scumpe, pentru servicii de sistem etc.

Producţia anuală ar putea fi de 3,4-5,1 TWh, iar impactul estimat este ca are efect redus asupra preţului mediu anual, dar un efect important asupra preţurilor de vârf si venituri mai mari din flexibilitate, capacitate şi servicii de sistem. Probabil recuperarea investiţiei este mai dificilă doar din vânzarea energiei pe PZU.

În acest scenariu, Mintia nu este neimportantă. Din contră, devine o centrală de securitate energetică. Dar economic, nu ar mai fi o centrală care câştigă din volum mare de energie, ci din valoarea orelor rare şi scumpe.

Centrala Mintia are două turbine de peste 550 MW fiecare sunt excelente pentru randament, dar mai dificile pentru reglaj fin. Într-un sistem cu mult solar, diferenţa dintre prânz şi seară poate deveni brutală.

Exemplu simplificat:

• la ora 13:00, România poate avea mult fotovoltaic şi preţ mic;

• la ora 19:00, solarul dispare, consumul rămâne mare, iar preţul creşte;

• Mintia devine utilă exact în această rampă de seară.

Dar dacă preţul este mic timp de 6-8 ore pe zi, centrala trebuie să decidă dacă rămâne pornită la sarcină redusă sau se opreşte. Aici apar costurile de pornire, limitele tehnice, contractele de gaz, costul dezechilibrelor pe piaţa de gaze şi strategia de ofertare.

De aceea, bateriile devin esenţiale. Dacă investitorul dezvoltă şi capacităţi mari de stocare, combinaţia gaz + baterii poate fi mult mai profitabilă decât centrala singură. Bateriile pot absorbi energie ieftină la prânz şi pot livra seara, în timp ce Mintia acoperă perioadele mai lungi de deficit. Dezvoltatorul a anunţat şi intenţia unor investiţii masive în baterii, de ordinul a 2.500 MW în mai multe locaţii, inclusiv la Mintia. Asta sugerează că şi investitorul se aşteaptă ca flexibilitatea şi serviciile de sistem să devină esenţiale pentru monetizarea centralei într-un sistem cu multe regenerabile.

Mintia va reduce importurile în orele în care România cumpără energie scumpă din regiune. Dar nu va elimina complet importurile. Importurile depind de preţul regional, producţia hidro, disponibilitatea nucleară, producţia eoliană, consumul intern, capacitatea de interconexiune si preţul gazului. Dacă Ungaria sau Serbia au preţuri mai mici într-o anumită oră, România poate importa chiar dacă Mintia există. Piaţa nu funcţionează patriotic, ci economic. Centrala va produce când preţul pieţei acoperă costul marginal şi costurile operaţionale.

Consumatorul final nu va vedea automat o scădere egală cu reducerea de pe PZU. Factura include energie activă, tarife de transport, distribuţie, taxe, contribuţii, marja furnizorului, mecanisme de sprijin sau plafonare, dacă există. Mintia poate reduce componenta de energie în anumite perioade, dar nu poate controla toată factura.

Cel mai realist efect este scădere a preţurilor angro în orele scumpe, volatilitate mai mică, risc mai mic de crize de aprovizionare si presiune descendentă asupra contractelor pe termen mediu.

In concluzie Mintia va ajuta Sistemul Energetic Naţional, dar nu va transforma automat România într-o piaţă cu energie ieftină permanent. Centrala este foarte valoroasă pentru securitate, pentru reducerea importurilor scumpe şi pentru acoperirea vârfurilor de consum. Totuşi, într-un sistem cu tot mai mult fotovoltaic, eolian şi baterii, este puţin probabil să funcţioneze constant ca o termocentrală clasică.

Estimarea AEI este ca punere în funcţiune va fi treptată (2026-2027), cu o producţie parţială si o funcţionare de 4.000-5.000 ore/an (2028-2030), cu o producţie probabilă de 7-9 TWh/an. Impactul pe preţul mediu va fi o scădere de 5-10% faţă de scenariul fără Mintia, dar cu un impact mare pe vârfuri de preţ.

Mintia nu va ieftini energia în toate orele, dar va reduce riscul ca România să cumpere scump exact când are cea mai mare nevoie de energie. Valoarea ei reală nu va fi doar în MWh produşi, ci în MWh produşi la momentul potrivit.