Minciuna elegantă a energiei: comparaţia absurdă dintre cărbune/gaze şi regenerabile

Există o ipocrizie elegantă - aproape invizibilă - în felul în care vorbim despre energie astăzi. Nu este zgomotoasă, nu se declară ideologică şi nu se prezintă niciodată drept manipulare. Tocmai de aceea este atât de eficientă, conform unui comunicat de presă remis de Asociaţia Energiei Inteligente(AEI).

Pentru că nu se bazează neapărat pe cifre false, ci pe selecţia convenabilă a cifrelor, ce alegem să măsurăm, ce costuri eliminăm din calcul şi, mai ales, în ce moment privim sistemul energetic.

Ni se spune că viitorul aparţine energiei curate. Este o direcţie greu de contestat într-o lume confruntată cu schimbările climatice. Dar consensul asupra direcţiei a devenit, paradoxal, o scuză pentru superficialitate. Odată ce scopul este declarat „moralmente corect”, mijloacele nu mai sunt supuse aceleiaşi rigori.

Aici începe marea impostură a comparaţiilor dintre cărbune/gaze şi regenerabile.

Comparăm produse diferite şi pretindem că sunt identice

În orice domeniu serios, comparaţiile se fac între produse care oferă acelaşi serviciu. Nu compari preţul unei maşini fără motor cu preţul uneia cu motor capabile să te ducă la destinaţie şi apoi declari că prima este mai ieftină. Nu compari o pensiune deschisă doar când este vreme bună cu un hotel care trebuie să funcţioneze 24 de ore din 24. Nu compari o umbrelă cu un acoperiş doar pentru că ambele te pot apăra, uneori, de ploaie.

În energie, exact asta facem.

Comparăm un MWh produs de un parc fotovoltaic la prânz, atunci când soarele străluceşte şi uneori există deja prea multă energie în piaţă, cu un MWh produs de o centrală pe gaze sau pe cărbune la ora 20:00, când consumul este ridicat, soarele a dispărut, iar sistemul are nevoie disperată de putere.

Pe hârtie, ambii sunt „un MWh”. În realitatea sistemului energetic, valoarea lor este complet diferită. Unul apare când îi permite vremea. Celălalt trebuie să apară când îl cere consumatorul.

MW instalaţi nu înseamnă MW disponibili

O altă confuzie întreţinută deliberat este amestecarea puterii instalate cu puterea sigur disponibilă. O mie de megawaţi fotovoltaici, o mie de megawaţi eolieni şi o mie de megawaţi într-o centrală pe gaze nu reprezintă aceeaşi capacitate pentru sistem.

Panourile pot produce zero noaptea. Eolienele pot ajunge la producţii foarte mici în perioade fără vânt. Centrala pe gaze poate produce atunci când este solicitată, în limita disponibilităţii tehnice şi a alimentării cu combustibil.

Cu toate acestea, în discursul public, se adună triumfal mii de megawaţi regenerabili şi se susţine că aceştia au „înlocuit” capacităţile convenţionale închise. Le-au înlocuit în statistica puterii instalate. Nu neapărat şi în siguranţa alimentării.

Diferenţa se vede seara, iarna, în perioadele de secetă, în zilele fără vânt şi în orele în care importurile devin insuficiente sau foarte scumpe.

Cărbunele şi gazul nu trebuie idealizate, dar nici judecate prin fraudă contabilă

Cărbunele este poluant când funcţionează. Gazul produce emisii şi creează dependenţă de combustibil. Centralele convenţionale necesită investiţii, mentenanţă şi costuri permanente. Aceste realităţi nu trebuie ascunse. Dar nici rolul lor sistemic nu poate fi eliminat din analiză doar pentru că încurcă povestea convenabilă a energiei „aproape gratuite”.

Nu este nevoie să iubim cărbunele pentru a recunoaşte că o centrală capabilă să livreze energie la comandă oferă un serviciu diferit de un parc fotovoltaic dependent de soare. Nu trebuie să transformăm gazul într-o soluţie eternă pentru a admite că el poate asigura flexibilitatea necesară într-un sistem cu producţie regenerabilă variabilă.

Şi nu trebuie să respingem regenerabilele pentru a cere ca acestea să fie evaluate împreună cu toate costurile pe care le provoacă sau le transferă către restul sistemului.

Adevărul nu este nici „cărbunele salvează totul”, nici „regenerabilele rezolvă totul”. Adevărul este că fiecare tehnologie oferă un produs diferit, cu avantaje, limite şi costuri diferite.

Comparaţia corectă

Dacă vrem onestitate, trebuie să comparăm sisteme capabile să ofere acelaşi rezultat. Nu „cât costă un MWh fotovoltaic la ieşirea din parc?”, ci cât costă livrarea continuă către consumator a unui MWh bazat pe fotovoltaic, inclusiv stocare, rezervă, reţele şi echilibrare. Nu „cât costă energia eoliană atunci când bate vântul?”, ci cât costă asigurarea consumului şi atunci când vântul nu bate.

Nu „cât costă un MWh produs din cărbune sau gaze?”, ci cât valorează şi serviciul de putere fermă, flexibilitate şi siguranţă pe care aceste capacităţi îl furnizează sistemului.

Abia după ce toate tehnologiile sunt obligate să livreze acelaşi produs - energie sigură, disponibilă la cerere şi cu impactul total calculat - putem spune care este cu adevărat mai ieftină.

Până atunci, comparaţia dintre cărbune/gaze şi regenerabile rămâne o comparaţie aiurea, construită pentru a produce un câştigător stabilit dinainte.

Nu regenerabilele sunt problema. Minciuna comparaţiei este problema

România are nevoie de energie solară, eoliană, hidro, nucleară, gaze, stocare, reţele şi capacităţi de rezervă. Tranziţia energetică este necesară, dar nu poate fi construită pe sloganuri şi contabilitate selectivă.

O tranziţie bazată pe cifre cosmetizate nu va produce energie ieftină şi sigură. Va produce capacităţi care arată spectaculos în comunicate şi importuri scumpe în orele critice.

Marea minciună nu este că regenerabilele ar fi inutile. Dimpotrivă, ele sunt esenţiale. Marea minciună este că un MWh produs când permite vremea ar fi identic, ca valoare şi cost pentru sistem, cu un MWh livrat atunci când îl cere consumatorul.

Tranziţia energetică nu trebuie abandonată. Trebuie maturizată.

Am avut o tranziţie construită pe comparaţii incomplete a produs în România, investiţii greşite, costuri ascunse şi vulnerabilităţi energetice. Tranziţia a instalat capacităţi nominale impresionante, dar nu neapărat capacităţi disponibile în orele critice. A închis centralele înainte ca înlocuitorii lor funcţionali să existe şi a descoperit prea târziu că puterea instalată nu ilumineaza casele dacă nu este disponibilă atunci când avem nevoie de ea.

Soluţia nu este revenirea necondiţionată la cărbune. Soluţia este un mix în care fiecare tehnologie este evaluată după acelaşi criteriu, cantitatea de energie efectiv livrată, continuitatea furnizării, emisiile pe întreg ciclul de viaţă, necesarul de materii prime, costul infrastructurii şi contribuţia reală la securitatea energetică.