Analiză Frames: regenerabilele au crescut rapid, flexibilitatea a rămas în urmă

Vara lui 2026 a arătat cât de vulnerabil este sistemul energetic românesc. Capacităţile regenerabile au crescut rapid. Soarele şi vântul produc tot mai mult. În acelaşi timp, stocarea şi flexibilitatea rămân în urmă. Când hidraulica scade din cauza debitului redus pe Dunăre, când temperaturile ridicate împing consumul în orele de vârf şi când producţia solară scade seara, sistemul simte presiunea, conform unui comunicat de presă emis de Frames. Importurile şi rezervele tehnice trebuie să intervină. Nu este o criză de generare pe termen lung, potrivit sursei citate. Este o problemă de sincronizare între producţie, consum şi capacitatea de a muta energia în timp, arată o analiză realizată de compania de consultanţă Frames, menţionează aceeaşi sursă.

Conform comunicatului, pe 29 iunie, în plină caniculă, România a ajuns în vârful clasamentului european al preţurilor pe piaţa pentru ziua următoare, cu valori care au depăşit 4.200 lei/MWh în orele de seară. Câteva săptămâni mai târziu, seceta prelungită a dus la oprirea, pe rând, a ambelor reactoare de la Cernavodă - pentru prima oară în 23 de ani ţara a rămas fără producţie nucleară, sursă care asigură în mod normal aproximativ o cincime din energia naţională. Nivelul scăzut al Dunării a redus şi producţia hidrocentralelor de la Porţile de Fier. În unele zile critice, din aproape 19 GW de capacitate instalată, sistemul a reuşit să producă doar 6,9 GW, adică mai puţin de o treime din potenţialul teoretic.

,,Problema nu a fost lipsa investiţiilor, ci dezechilibrul structurii lor. În doar patru ani, capacitatea solară şi eoliană a explodat: de la circa 0,6 GW instalaţi la prosumatori în 2022, la peste 3 GW fotovoltaici, peste 3 GW eolian şi 3,7 GW la prosumatori în 2026. Este o reuşită reală a tranziţiei energetice'', spune Adrian Negrescu, managerul Frames.

În schimb, investiţiile în stocare, centrale pe gaz de rezervă şi modernizarea reţelelor de transport au avansat mult mai lent. Planul Naţional Integrat Energie şi Schimbări Climatice prevedea, până de curând, doar 16,2 MW de capacitate de stocare la nivel naţional - o cifră simbolică raportată la miile de megawaţi regenerabili. Comisia Europeană a subliniat, în raportul de ţară pentru 2026, că reţeaua de transport şi distribuţie reprezintă una dintre principalele vulnerabilităţi ale României, incapabilă să ţină pasul cu ritmul de dezvoltare a noilor capacităţi.

,,Pe scurt, am construit motorul, dar nu şi rezervorul. Energia solară abundentă de la prânz nu a putut fi stocată pentru orele de vârf ale serii, când consumul creşte şi producţia fotovoltaică scade'', a mai spus Negrescu.

Proiectele care schimbă logica: stocare integrată la scară mare

Soluţia nu mai este teoretică. Ea se construieşte deja pe teren. Un exemplu relevant este proiectul hibrid de la Ogrezeni (judeţul Giurgiu), dezvoltat de compania austriacă Enery, considerat unul dintre cele mai mari proiecte solar-plus-stocare din Europa. Capacitatea fotovoltaică de 761 MWp este cuplată cu un sistem de stocare de 534 MW / 1.068 MWh. Investiţia totală se ridică la aproximativ 460 de milioane de euro - una dintre cele mai mari investiţii private din energie realizate în România. În faza de construcţie sunt estimate circa 350 de locuri de muncă, cu o componentă importantă de execuţie şi aprovizionare locală. Odată finalizat, în 2027, parcul ar urma să producă anual 1,4-1,5 TWh, echivalentul consumului a aproximativ 684.000 de gospodării.

Ogrezeni ilustrează direcţia necesară: proiecte care nu mai vând doar megawaţi de producţie brută, ci şi flexibilitate - capacitatea de a muta energia din intervalele de abundenţă către orele de deficit. Fiecare lună de întârziere în astfel de şantiere se traduce în ore de vârf acoperite din import scump, în loc de energie stocată local.

Cererea creşte, iar mixul trebuie să se adapteze

Consumul intern net este estimat la circa 53.600 GWh în 2026, cu vârfuri instantanee care s-au apropiat de 7.000 MW în plină vară. Pe termen mediu, autorităţile anticipează adăugarea a aproape 13 GW de capacităţi noi până în 2032, într-un mix care include gaze naturale, nuclear, eolian, fotovoltaic şi aproximativ 2,25 GW de stocare în baterii. Finalizarea unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă ar putea ridica ponderea nucleară de la 18-20% către circa 30% din consum. În paralel, capacităţile pe cărbune (aproximativ 1.900 MW) urmează să fie retrase până cel târziu la finalul lui 2030, conform angajamentelor din PNRR. Acest calendar face urgentă înlocuirea lor cu surse flexibile, nu doar cu regenerabile suplimentare.

Două blocaje structurale rămân nerezolvate

Potrivit analiştilor de la Frames, primul este legislativ şi de piaţă. Mecanismele de răspuns al cererii - prin care consumatorii mari sunt plătiţi să-şi reducă sau să-şi mute consumul în orele critice - sunt încă afectate de bariere de reglementare. ANRE a anunţat că România devine prima ţară din UE care adoptă un mecanism explicit de plată pentru reducerea cererii. Rămâne însă de văzut cât de rapid şi de atractiv va fi implementat pentru industriile mari (siderurgie, ciment, chimie), al căror consum nu poate fi oprit instantaneu, dar poate fi programat dacă regulile sunt clare.

Al doilea blocaj este reţeaua. Modernizarea liniilor de transport şi distribuţie rămâne, potrivit Comisiei Europene, principala vulnerabilitate structurală. Fără ea, chiar şi proiectele de stocare şi regenerabile deja construite riscă să nu poată fi integrate eficient, iar congestiile pot anula parţial beneficiile investiţiilor din amonte. De la 2026, alocarea de capacitate de reţea trece la un mecanism competitiv, ceea ce aduce mai multă disciplină, dar necesită o implementare predictibilă.

Flexibilitatea pe partea de consum: contoare inteligente şi tarifare orară

O parte importantă a soluţiei vine din modul în care se consumă energia. Guvernul a anunţat instalarea a aproximativ 800.000 de contoare inteligente, capabile să măsoare consumul în timp real. Odată finalizat proiectul, va deveni posibilă introducerea tarifării dinamice.

Consumatorii care îşi programează aparatele electrocasnice sau încărcarea maşinilor electrice în orele cu surplus solar ar putea economisi, potrivit primelor estimări, între 10% şi 20% din factura anuală. Prosumatorii - sute de mii de gospodării şi firme - contribuie deja la acoperirea consumului local din timpul zilei şi pot reduce presiunea pe reţea dacă sunt echipaţi cu baterii.

Vara lui 2026 a confirmat diagnosticul

,,România a investit corect şi rapid în producţie regenerabilă, dar insuficient, până acum, în capacitatea de a o folosi la momentul potrivit. Direcţia s-a schimbat. Proiecte precum Ogrezeni arată că investiţiile private pot aduce simultan capacitate şi flexibilitate, cu impact local'', spune Adrian Negrescu.

Miza pentru anii următori nu mai este dacă sistemul poate produce suficientă energie - capacitatea instalată există şi continuă să crească -, ci dacă are disciplina de execuţie şi cadrul instituţional necesare pentru a finaliza la timp stocarea, modernizarea reţelelor şi instrumentele de flexibilitate a consumului. Acestea vor decide dacă valul regenerabil se transformă într-un avantaj de securitate energetică sau dacă vulnerabilităţile de vară se repetă an după an.