Analiză macroeconomică: Diferenţele structurale dintre economiile României şi Poloniei depăşesc convergenţa indicatorului PIB pe cap de locuitor

Deşi indicatorii macroeconomici recenţi indică o reducere a decalajului dintre România şi Polonia în ceea ce priveşte PIB-ul pe cap de locuitor calculat la paritatea puterii de cumpărare (PPP), o analiză comparativă a fundamentelor structurale relevă diferenţe semnificative între cele două economii. În anul 2024, PIB-ul per capita (PPP) al României a atins 49.077 de dolari, comparativ cu 51.263 de dolari în Polonia, reprezentând o diferenţă de sub 5%. Cu toate acestea, indicatorii privind sustenabilitatea fiscală, complexitatea economică, capacitatea administrativă şi absorbţia fondurilor europene evidenţiază traiectorii de dezvoltare distincte, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

1. Finanţele publice şi sustenabilitatea fiscală

Datele Eurostat indică disparităţi majore în gestionarea bugetară:

Deficitul bugetar: România a înregistrat cel mai mare deficit din Uniunea Europeană în ultimii ani, cu valori de 9,3% din PIB în 2024 şi 7,9% în 2025, depăşind constant plafonul de 3% impus de Tratatul de la Maastricht începând cu anul 2019.

Datoria publică: Volumul datoriei publice a crescut de la 35% din PIB în 2019 la 59,3% în 2025, cu prognoze de depăşire a pragului de 63% până în 2027.

Ratingul de credit: România deţine în prezent un rating de credit de BBB− (ultima treaptă recomandată pentru investiţii), determinând costuri de împrumut de peste 7%. Prin comparaţie, Polonia menţine o politică fiscală predictibilă şi un spaţiu fiscal optimizat pentru investiţii productive.

2. Structura economică şi motoarele de creştere

Modelele economice ale celor două state prezintă caracteristici diferite:

Polonia: Dispune de o economie diversificată, unde sectorul serviciilor cu valoare adăugată ridicată generează exporturi anuale de 42,3 miliarde de dolari (5,7% din PIB), susţinut de centre globale de inovare (Intel, Samsung, Nokia) şi nouă centre urbane cu peste 10.000 de angajaţi fiecare în servicii de afaceri. Polonia raportează, de asemenea, o creştere constantă a intensităţii cheltuielilor pentru Cercetare-Dezvoltare-Inovare (CDI).

România: Creşterea economică rămâne dependentă de consumul intern. Conform European Innovation Scoreboard, România ocupă ultimul loc din UE la cheltuielile de cercetare-dezvoltare, cu un procent de 0,46% din PIB menţinut în ultimul deceniu.

3. Industria auto şi lanţurile de valoare

Deşi ambele state deţin sectoare auto puternice, structura de proprietate şi inovare diferă:

În România, industria este reprezentată de uzinele Ford (Craiova) şi Dacia (Mioveni), alături de un ecosistem extins de furnizori OEM (producători de echipamente originale). Totuşi, deciziile strategice şi de capital aparţin companiilor-mamă străine (de exemplu, investiţiile la Mioveni au înregistrat o scădere de 64% în 2025 pe fondul modificării planurilor globale ale grupului Renault).

Polonia a dezvoltat, în paralel cu investitorii străini, o reţea de furnizori autohtoni care deţin brevete, modele industriale proprii şi exportă independent pe pieţele internaţionale.

4. Absorbţia fondurilor europene şi Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR)

Eficienţa utilizării fondurilor structurale şi de coeziune rămâne un punct de diferenţiere:

De la aderare, Polonia a atras aproximativ 250 de miliarde de euro din fondurile UE. Datele Polish Economic Institute arată că, în absenţa acestor fonduri, PIB-ul per capita al Poloniei ar fi fost cu 31% mai mic.

La începutul anului 2020, rata de absorbţie a României era de 29% din alocarea de 30,9 miliarde de euro (penultima din UE), comparativ cu 43,5% în Polonia.

În cadrul PNRR, unde termenul limită de implementare este 31 august 2026, România a retras deja proiecte în valoare de 6,3 miliarde de euro din planul iniţial, iar instabilitatea politică din aprilie 2026 a generat riscuri suplimentare pentru alte 6 miliarde de euro.

5. Cadrul instituţional şi guvernanţa

Indicele de Percepţie a Corupţiei (2025): Polonia ocupă locul 52 la nivel mondial (scor 53), în timp ce România se află pe locul 70 (scor 45).

Colectarea fiscală: Veniturile fiscale ale României au reprezentat doar 28,8% din PIB în 2024, fiind al doilea cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană, fapt ce reflectă deficienţe în capacitatea administrativă de colectare şi guvernanţă, spre deosebire de Polonia, care a menţinut funcţionalitatea aparatului administrativ regional şi central inclusiv în perioade de volatilitate politică.

Perspective şi factori de stabilitate pentru România

În ciuda discrepanţelor structurale menţionate, economia României beneficiază de o serie de factori pozitivi stabili:

Un sector tehnologic (IT) competitiv la nivel regional.

Integrarea deplină în spaţiul Schengen începând cu anul 2025, aspect care a optimizat lanţurile logistice şi operaţiunile transfrontaliere.

Investiţii strategice în contextul parteneriatelor NATO.

Concluzie: Analiza structurală arată că simpla convergenţă a indicatorului PIB pe cap de locuitor nu este suficientă pentru a alinia economia României la modelul de stabilitate al Poloniei. Pentru o dezvoltare durabilă, priorităţile economice ale României trebuie să se concentreze pe consolidarea fiscală, creşterea eficienţei instituţionale, îmbunătăţirea colectării veniturilor la buget şi asumarea responsabilităţii decizionale în implementarea politicilor publice.

Despre autor: Datele şi concluziile tehnice sunt bazate pe analizele realizate de dr. Victor Iancu, consultant internaţional de strategie şi transformare de business, fost Partener EY-Parthenon şi KPMG, doctor în economie.