ANALIZĂ XTB, Radu Puiu: Mai puţini angajaţi, mai mult profit

Atunci când evaluează sănătatea unei afaceri, investitorii se bazează adesea pe dimensiunea companiei sau pe preţul acţiunilor, dar un indicator important este eficienţa cu care aceasta îşi transformă cheltuielile privind personalul în randamente financiare concrete. Împărţind veniturile totale şi profitul net al unei companii la numărul mediu de angajaţi, poate fi analizat în profunzime indicele BET al Bursei de Valori din Bucureşti pentru a observa ADN-ul operaţional distinct al diferitelor industrii, arată Radu Puiu, analist financiar XTB România, conform unui comunicat de presă remis redacţiei.

Acest exerciţiu demonstrează, astfel, că productivitatea financiară este determinată în mare măsură de caracteristicile structurale ale sectorului în care îşi desfăşoară activitatea o companie.

Sectorul imobiliar: „perla coroanei”

Sectorul imobiliar, reprezentat de One United Properties, funcţionează mai degrabă ca un coordonator principal decât ca un angajator tradiţional. Asta îi permite să genereze venituri impresionante de 12,5 milioane lei şi un profit net de 3,75 milioane lei pentru fiecare angajat.

Caracteristica definitorie a acestui sector este dependenţa puternică de un model de externalizare. Concret, în loc să angajeze mii de muncitori în construcţii şi să îşi asume obligaţii salariale uriaşe, dezvoltatorii imobiliari îşi menţin echipele interne mici şi specializate, concentrându-se exclusiv pe strategia corporativă, departamentul juridic, achiziţia de terenuri şi vânzări.

Astfel, One prezintă cel mai mic număr de angajaţi din cadrul BET, doar 120 în medie pe parcursul anului trecut. Prin externalizarea execuţiei fizice a proiectelor, care necesită multă muncă, către terţi, aceştia pot gestiona proiecte de dezvoltare de milioane de euro cu un personal intern redus, generând un efect de levier financiar masiv pe angajat.

Sectorul utilităţilor automatizate: efectul de levier al infrastructurii

În contrast, sectorul energiei şi utilităţilor automatizate valorifică active fizice masive, construite anterior, pentru a atinge o eficienţă spectaculoasă, aşa cum se observă în cazul Hidroelectrica. Compania este cel mai mare producător de energie verde din România, cu o capitalizare de piaţă de zeci de miliarde de lei, şi înregistrează un venit per angajat de aproximativ 2,82 milioane de lei şi un profit net de aproape 1 milion lei pe angajat.

Caracteristica principală a acestui sector este aceea că, odată ce infrastructura de bază cu putere mare de capital (precum un baraj hidroelectric sau o centrală nucleară) este operaţională, forţa de muncă marginală necesară pentru menţinerea acesteia în funcţiune este redusă (aproximativ 3.400 de angajaţi).

Drept urmare, atunci când preţurile pieţei la energie cresc brusc, veniturile suplimentare se reflectă în profitul net al companiei, fără a fi necesară recrutarea vreunui nou angajat pentru a gestiona producţia crescută, punctează Radu Puiu.

Sectorul utilităţilor de reţea implică şi cheltuieli de întreţinere

Chiar şi în cadrul sectorului utilităţilor, există o diferenţă majoră atunci când activul principal al unei companii este o reţea de distribuţie, mai degrabă decât o centrală electrică.

Companiile de utilităţi de reţea, precum Transgaz, care gestionează mii de kilometri de conducte şi reţele electrice, prezintă cifre ale profitului pe angajat structural mai mici decât producătorii de energie electrică. Compania prezintă un venit per angajat de 475.000 de lei şi un profit de doar 44.000 de lei per angajat.

Caracteristica definitorie a acestui subsector este nevoia inevitabilă de echipe numeroase de întreţinere şi de tehnicieni de teren, cu 4.000 de angajaţi în medie pe parcursul anului 2025. Deoarece siguranţa şi continuitatea unei reţele energetice naţionale necesită monitorizare constantă şi reparaţii manuale, aceste companii nu îşi pot automatiza complet operaţiunile, ceea ce menţine numărul angajaţilor la un nivel ridicat şi diluează indicatorii de eficienţă.

La polul opus al matricei de performanţă se află reţelele de servicii cu utilizare intensivă a forţei de muncă, cum ar fi furnizorii privaţi de servicii medicale, precum MedLife, care operează cu marje de profit foarte reduse pe angajat.

În 2025, Medlife a înregistrat venituri considerabile ce s-au ridicat la 2,4 miliarde de lei, însă baza de angajaţi numeroasă (10.500), face ca metricele raportate la număr de angajaţi să fie trase în jos. Astfel, compania de servicii medicale prezintă un venit per angajat de aproximativ 228.000 lei, cu un profit de doar 4.285 de lei per angajat.

Caracteristica fundamentală a sectorului serviciilor este dependenţa strictă de creşterea liniară a forţei de muncă, ceea ce înseamnă că este, practic, imposibil fie automatizat produsul de bază, punctează Radu Puiu.

Pentru a genera venituri mai mari, o companie din domeniul sănătăţii trebuie să deschidă mai multe clinici, situaţie ce necesită angajarea unui număr mai mare de medici şi asistenţi medicali. Deoarece fiecare etapă de creştere necesită un aflux corespunzător de noi oameni, aceste companii se confruntă cu un plafon care menţine randamentele financiare pe angajat la un nivel redus. Acest proces impune o disciplină operaţională neîncetată pentru a-şi proteja profiturile.

Ce trebuie avut în vedere la crearea portofoliului

Pentru un investitor care îşi construieşte un portofoliu, înţelegerea acestor limite sectoriale este vitală pentru gestionarea riscurilor macroeconomice, precum inflaţia. Se poate observa, aşadar, că sectoarele cu randament ridicat, precum imobiliarele şi energia automatizată, sunt în mod natural ferite de penuria de forţă de muncă şi de creşterile salariilor, deoarece prezintă o pondere redusă în categoria costurilor operaţionale totale, arată analistul financiar XTB România.

În schimb, sectoarele de servicii şi reţele cu utilizare intensivă a forţei de muncă sunt extrem de sensibile la inflaţia salarială, ceea ce înseamnă că, atunci când aceste costuri cresc, întreprinderile sunt imediat forţate să aleagă între erodarea marjelor de profit sau majorarea preţurilor pentru consumatorii finali.