Anatomia unei pieţe capturate: ASF „sancţionează” simbolic, Swiss Capital continuă să încaseze

Swiss Capital a fost amendată cu 65.400 de lei şi încă trei amenzi contravenţionale pentru câţiva membri ai conducerii sale (incluzându-l pe Bogdan Juravle), un demers de luna trecută al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF) ce ar putea fi confundat, de la distanţă, cu un act de supraveghere riguroasă, dacă n-ar fi atât de evidentă discrepanţa dintre magnitudinea problemelor şi lejeritatea sancţiunilor aplicate.

ASF a reuşit, încă o dată, performanţa să sancţioneze fără să deranjeze, adică să facă exact ceea ce ştie cel mai bine această institrutie, indiferent de cine o conduce.

Directorul general al Swiss Capital, Bogdan Juravle, a fost amendat cu 20.400 de lei, sumă care, într-un an obişnuit, nu acoperă nici măcar costurile hârtiei pe care se imprimă extrasele lunare de la Active Dinamic. Iar Olimpiu Blăjuţ, ofiţer de conformitate responsabil de prevenirea spălării banilor, a fost „ars” cu 33.695 de lei, în timp ce Robert Pană, ofiţer RCCO, a fost sancţionat cu 18.900 lei.

Dincolo de aceste sume care pot fi achitate fără să strice feng shui-ul "marelui elveţian”, ASF „a impus instituirea unui plan de măsuri pentru remedierea neregulilor constatate”, formulare atât de generică încât poate însemna orice sau nimic.

Am întrebat ASF despre ce fapte concrete este vorba, care au fost societăţile sau investitorii implicaţi în operaţiunile pentru care au fost sancţionaţi cei de la Swiss Capital, dar am fost trimişi să citim deciziile de luna trecută, unde toate datele respective au fost anonimizate de Autoritate, sub pretextul respectării GDPR.

Desigur, totul se întâmplă în acelaşi registru familiar, despre care ziarul BURSA a informat cititorii de mai bine de şapte ani.

„SAI Swiss Capital a transferat 6% din acţiunile SIF4 către SIF1, acţiuni care au fost cumpărate în principal cu banii acţionarilor SIF1 şi SIF4”, scria investitorul Ben Madadi într-o analiză din 2021.

Iar pentru această manevră în cerc închis - banii acţionarilor cumpără acţiuni proprii care apoi votează în favoarea conducerii - ASF a găsit mereu un răspuns liniştitor: „nu există conflict de interese”.

Nici vorbă de concertare.

Doar coincidenţe repetate şi „fonduri independente” aliniate perfect la vot.

Faptul că Swiss Capital administrează fondurile Active Plus şi Active Dinamic, care „au cumpărat aproape exclusiv acţiuni la SIF-uri” cu banii altor SIF-uri, nu pare să fi stârnit vreo tresărire la ASF. În fond, dacă „Active Plus investeşte 86,11% din activ în acţiuni la SIF-uri”, este probabil doar o întâmplare, iar dacă „acţiunile sunt folosite pentru voturi în favoarea conducerii”, este, evident, un act democratic, nu concertare în opinia ASF.

Ben Madadi o spunea clar, fără echivoc, pentru BURSA: „Piaţa românească, aşa cum arată acum, nu este făcută pentru investitori. Este făcută pentru ei: asefiştii, şefii SIF-urilor - sifonari cum îi numesc eu - şefii de la BVB şi colaboratorii lor.” Iar printre colaboratori, Ben Madadi aşeza în centrul scenei pe Swiss Capital - „controlată de marele elveţian” Bogdan Juravle.

De fapt, „Swiss Capital nu este nici pe departe cel mai mare broker la BVB, ci un simplu angrenaj într-un mecanism de corupţie, fără îndoială unul dintre cele mai mari din România de astăzi”, mai afirma investitorul citat.

Iar ASF?

Păi ASF „este cel mai important membru al Cooperativei”, completează Madadi.

Cum ar putea fi altfel, când aceeaşi instituţie care ar trebui să sancţioneze conflictul de interese îl acoperă cu tăceri senine, cu răspunsuri sumare şi ocolişuri de manual?

De pildă, întrebată despre concertarea dintre fondurile care cumpărau acţiuni SIF1 şi SIF4 cu banii aceloraşi SIF-uri, ASF a răspuns sec: „Nu se confirmă”.

Atât.

„Orice explicaţie ar fi fost autoincriminantă”, nota MAKE, într-unul dintre articolele sale, referitoare la manevrele făcute de Bogdan Drăgoi cu ajutorul Swiss Capital la SIF 1 şi SIF 4.

Dar despre ce concertare vorbim?

Când „fondurile cu majoritatea acelor bani au cumpărat acţiuni SIF1 şi SIF4”, iar apoi „au votat şi votează cu acele acţiuni la adunările generale SIF1 şi SIF4 în favoarea grupării”, este limpede că nu mai avem de-a face cu o schemă de investiţii, ci cu o inginerie de consolidare a puterii, potrivit opiniilor exprimate în ultimii ani în ziarul BURSA de investitorii Ben Madadi şi Cătălin Buzdea.

„Este vorba de costul de oportunitate, la care se adaugă comisioanele oneroase, plătite fără să aducă absolut niciun beneficiu acţionarilor”, mai scrie Madadi.

MAKE a surprins esenţa într-unul din articolele sale referitoare la acest subiect: „Visul oricărui broker: să se înavuţească, fără niciun contact cu clientela naturală a pieţei - investitorii şi/sau emitenţii”.

Swiss Capital îl trăieşte deja.

Comisioanele de 12,55% încasate de la SIF Muntenia pentru fondul Active Dinamic sunt doar partea vizibilă a icebergului. Iar comisioanele luate chipurile pentru „administrare”, sunt în realitate pentru deţinerea pasivă a unor acţiuni. Iar în schimbul acestor comisioane, fondurile se prezintă la adunări generale şi votează, aşa cum nota Ben Madadi „în favoarea premierii domnului Drăgoi chiar dacă acel vot ar fi în defavoarea SIF1 şi a acţionarilor săi”.

Un mecanism simplu, rotund, eficient.

„O patologie cu care Cooperativa celor trei SIF-uri şi a brokerilor aferenţi, dimpreună cu protectorii lor din ASF, au contaminat întreaga piaţă”, mai preciza Ben Madadi.

„Swiss Capital s-a prezentat la AGOA [...] şi a votat împotriva cererii noastre, a acţionarilor SIF4, de atragere a răspunderii administratorului SAI Muntenia”, dezvăluia Madadi, într-o analiză detaliată, după ce investitorul a dorit să preia, fără a primi vreo remuneraţie, conducerea SIF 4 pentru a rentabiliza şi pentru micii acţionari respectivul fond de investiţii.

Ce altceva decât conflict de interese poate fi atunci când un fond investeşte banii unui SIF în propriile acţiuni şi apoi votează în favoarea conducerii care l-a plătit?

Iar când ai nelămuriri, ASF îţi oferă adrese cu citate din lege, dar fără vreo acţiune concretă. Şi, uneori, "sistemul" îi mai şi premiază pe jucătorii activi în schemele pe care ar trebui să le descurajeze.

Astfel, în 2021, Swiss Capital a fost desemnat „Brokerul Anului” de către BVB.

Desigur, nu pentru transparenţă sau performanţă, ci poate, aşa cum a scris Ben Madadi la vremea respectivă, pentru „propovăduirea idealurilor sifonării”.

Deşi pare paradoxal, premiul acordat de BVB pentru Swiss Capital reprezintă semnul unei relaţii de parteneriat solid potrivit domnului Madadi: „Bogdan Drăgoi, ca orice partener care se respectă, prin acest gest măreţ de premiere, i-a oferit o alinare bine-meritată elveţianului [Bogdan Juravle]” pentru anul greu pe care l-au avut. Căci 2021 a fost plin de „dezvăluiri despre faptele lor”. Dar, nu-i nimic. Ben Madadi nota: „Swiss Capital a fost nevoit să-şi diminueze comisionul de căpuşare la Active Dinamic de la 12,55% pe an la 3,6%”, un sacrificiu simbolic pentru liniştea pieţei.

Relaţia dintre Bogdan Drăgoi şi Bogdan Juravle a fost observată şi de regretatul nostru colaborator, Mihai Antonescu, care afirma într-una din analizele sale referitoare la SIF-uri:

"De altfel, cifrele nu mint: fără aportul SIF1 şi SIF4, Swiss Capital ar fi înregistrat pierderi în ultimii şase ani. Aşadar, nu performanţa i-a adus în topul brokerilor, ci relaţiile profunde cu gruparea Lakis-Drăgoi, prin care banii investitorilor sunt reciclaţi, convertiţi în comisioane, iar comisioanele în voturi de susţinere”.

„Am lucruri mult mai bune de făcut decât să mă ocup de deşeuri”, spunea MAKE într-un editorial, scris cu privire la piaţa de capital din ţara noastră. Dar până şi domnia sa recunoaşte că e o obligaţie morală „faţă de colegii mai tineri din redacţie, faţă de tradiţia de verticalitate a ziarului BURSA, faţă de cariera mea de ziarist şi faţă de mine însumi”.

MAKE susţinea în acelaşi editorial că să scrii despre Cooperativă, despre Swiss Capital, despre ASF, nu este activism, ci igienă.

Într-un editorial publicat în ziarul BURSA, investitorul Cătălin Buzdea observa cu un calm aproape englezesc cum ASF „analizează lent, în ritmul unui ficus”, chestiuni care „privesc zeci de mii de acţionari şi miliarde în active”. „Până când se ajunge la o concluzie, faptele s-au prescris, iar banii s-au evaporat în comisioane”, notează el, cu o ironie care nu mai lasă loc de confuzii. Buzdea punctează fără să ridice tonul: „ASF mimează transparenţa cu aceeaşi convingere cu care Cooperativa mimează legalitatea”.

Într-un astfel de context, amenzile aplicate recent de ASF în cazul Swiss Capital par un gest de curtoazie. O formalitate, o reverenţă. Între timp, banii acţionarilor continuă să alimenteze fonduri care nu servesc decât unui scop: menţinerea unei structuri de control care şi-a pierdut orice legătură cu spiritul pieţei libere. Şi, cu fiecare răspuns vag sau amânare birocratică, ASF se afundă mai mult în rolul său preferat: supraveghetor decorativ, parte din decor, nu din soluţie.

Piaţa de capital românească nu este slabă pentru că investitorii nu o înţeleg. Este slabă pentru că investitorii o înţeleg prea bine.