Ziua Mondială a Cafelei Turceşti va avea loc pe 5 decembrie

Renumită pentru aroma sa intensă şi gustul profund, cafeaua turcească este una dintre cele mai preţuite tradiţii culturale ale Turciei, conform unui comunicat TGA remis redacţiei, din care urmează să relatăm. Metodele sale unice de preparare şi servire, alături de însemnătatea sa socială şi istorică, transformă această băutură într-o experienţă esenţială pentru orice vizitator al Turciei.

Cafeaua turcească a fost inclusă în 2013 pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, iar de atunci, data de 5 decembrie, ziua recunoaşterii sale, este celebrată oficial ca „Ziua Mondială a Cafelei Turceşti”. Anul acesta, cafeaua turcească şi-a reafirmat importanţa culturală şi istorică la nivel internaţional, devenind primul „produs cu denumire tradiţională” al Turciei înregistrat oficial în Uniunea Europeană.

Cu o istorie de peste 500 de ani, cafeaua turcească a fost introdusă în teritoriile otomane din Yemen, în secolul al XVI-lea. A cucerit rapid inimile oamenilor, ceea ce a dus la deschiderea primelor cafenele, unde se purtau discuţii profunde şi semnificative. În scurt timp, cafeaua turcească şi-a făcut loc şi în casele oamenilor, devenind o tradiţie îndrăgită. Pe măsură ce popularitatea sa creştea, negustorii au început să o exporte, iar cafeaua turcească a ajuns în Europa, punând bazele culturii cafelei în regiune.

Dincolo de gustul său bogat, cafeaua turcească este un adevărat ritual al conexiunii, aducând împreună familii şi prieteni. De la o băutură servită după masă, a ajuns să fie nelipsită la logodne, sărbători şi evenimente religioase. A oferi o cafea turcească este o formă atemporală de ospitalitate şi căldură, exprimată perfect de vechiul proverb: „O ceaşcă de cafea te leagă de o prietenie de patruzeci de ani.”

Ceea ce face cafeaua turcească cu adevărat specială nu este doar puterea sa de a reuni oamenii, ci şi cultura autentică pe care o reflectă, de la preparare până la savurare. Una dintre cele mai vechi metode de preparare a cafelei, încă folosită şi astăzi, este o dovadă a patrimoniului culinar durabil al Turciei. Boabele de cafea sunt prăjite, măcinate foarte fin şi apoi fierte la foc mic într-un ibric numit „cezve”, alături de apă rece şi, opţional, zahăr. În Turcia, vi se va pune probabil întrebarea: „Cum preferaţi cafeaua?” - fără zahăr, puţin dulce, medie sau dulce.

Distinctivă prin zaţul rămas şi spuma bogată, cafeaua turcească se remarcă şi prin prezentarea sa. Spre deosebire de cafeaua servită în pahare de carton în agitaţia cotidiană, cafeaua turcească este tradiţional savurată în ceşti mici de porţelan, însoţită de un pahar cu apă şi o bucată de rahat turcesc.

Pe măsură ce călătoriţi prin regiunile Turciei, veţi descoperi multiple variante locale ale cafelei turceşti. Pe coasta Mării Egee, puteţi încerca cafeaua aromatizată cu gumă de mastic, o specialitate locală datorată arborilor de mastic din zonă. La Gaziantep, se serveşte menengiç, o cafea obţinută din boabele arborelui Pistacia terebinthus, care beneficiază şi de indicaţie geografică (IG) înregistrată în UE. În provinciile estice, precum Şanliurfa şi Mardin, merită să încercaţi mirra, o variantă mai tare şi mai intensă, ce reflectă tradiţiile profunde ale regiunii.