Asia devine noul pol de putere în domeniul energiei nucleare

Asia devine noul pol de putere în domeniul energiei nucleare se arată într-un articol publicat ieri pe site-ul Zeroghedge. Potrivit sursei citate, anul trecut producţia mondială de energie nucleară a atins 2.817 terawaţi-oră (TWh), depăşind precedentul record şi confirmând rolul din ce în ce mai important al acestei surse de electricitate cu emisii reduse de carbon. În spatele cifrelor, însă, se ascunde o realitate fragmentată: dacă unele state accelerează expansiunea centralelor, altele preferă să se retragă, prizonieri ai presiunii politice sau ai temerilor publice.

Sursa citată afirmă că saltul cel mai vizibil salt este făcut de statele din Asia. China a înregistrat anul trecut o majorare de aproape 13%, procent ce contribuie la dublarea producţiei sale de energie nucleară într-un singur deceniu. Practic, China a trecut pragul de 450 TWh, devenind astfel lider regional şi motor global al schimbării. India şi Coreea de Sud completează imaginea, astfel încât Asia-Pacific concentrează acum peste 28% din întreaga producţie mondială, dublu faţă de acum zece ani. Este o mutaţie geopolitică semnificativă: dominaţia tradiţională a Occidentului cedează treptat locul unor economii dispuse să investească pe termen lung, cu viziune strategică şi capital susţinut de stat.

America de Nord rămâne stabilă la suprafaţă, dar fragilă în profunzime. Statele Unite conduc clasamentul global, cu aproximativ 850 TWh anual de energie nucleară, care provin în mare parte de la centrale îmbătrânite, greu de menţinut. Totuşi, inaugurarea reactoarelor Vogtle 3 şi 4, primele construite după mai bine de 30 de ani, a adus un strop de optimism şi peste 2.200 MW capacitate nouă. Canada, în schimb, a coborât la 85 TWh, iar Mexicul continuă să alterneze între ani buni şi ani dificili, în funcţie de disponibilitatea reactoarelor sale, afirmă experţii citaţi de Zerohedge.

Europa se prezintă cu două viteze în această cursă a energiei nucleare. Franţa, odinioară model global, a coborât dramatic la 338 TWh, după probleme de întreţinere şi incertitudini politice. Germania a închis definitiv capitolul nuclear, iar Belgia, Elveţia şi Suedia ezită între prelungirea funcţionării centralelor nucleare şi retrageri din acest sector de producţie. La polul opus, Europa de Est trimite semnale de rezilienţă: Cehia, Slovacia şi Ungaria cresc producţia, Ucraina reuşeşte să menţină peste 50 TWh anual chiar şi în condiţii de război, iar România se pregăteşte de implementarea tehnologiei SMR şi de punerea în funcţiune a reactoarelor 3 şi 4.

Alte regiuni îşi fac simţită prezenţa prin paşi mai mici, dar semnificativi. Emiratele Arabe Unite au surprins lumea energetică prin centrala Barakah, care a adus peste 40 TWh în doar câţiva ani, transformând ţara într-un nou jucător regional. În America Latină, Brazilia şi Argentina păstrează un nivel constant, în timp ce Africa rămâne la 13 TWh prin singura centrală nucleară a Africii de Sud.

Japonia, deşi a repornit câteva reactoare, nu a revenit nici pe departe la nivelurile de dinainte de tragedia de la Fukushima, rămânând la 84 TWh faţă de peste 300 TWh în 2010. Taiwan se retrage treptat din producţia de energie nucleară, iar Pakistan şi Iran înregistrează creşteri modeste, dar constante.

Imaginea de ansamblu este clară: energia nucleară nu mai este exclusiv domeniul democraţiilor occidentale. Viitorul se scrie în Asia şi Orientul Mijlociu, unde investiţiile masive şi sprijinul politic pe termen lung pun bazele unei expansiuni solide. Pentru pieţele de energie şi pentru investitori, direcţia este limpede: următoarea mare oportunitate nu vine din Europa sau America, ci din Est.