Aurul nu a strălucit în timpul conflictului din Orientul Mijlociu, dar analiştii rămân optimişti

Preţul aurului are tendinţa să se aprecieze puternic în perioade de crize globale, deoarece investitorii consideră metalul galben un activ de refugiu, însă de această dată lucrurile nu au stat astfel. Aurul s-a depreciat cu circa 20% din momentul în care Statele Unite şi Israelul au atacat Iranul, la finele lunii februarie, tranzacţionându-se vineri, după amiază, la preţul de 4.150 de dolari pe uncie, cu 1.250 de dolari sub recordul istoric atins în ianuarie de circa 5.400 de dolari.

Declinul apare pe fondul creşterii inflaţiei care a alimentat temerile că băncile centrale nu vor reduce ratele dobânzilor, ci este chiar posibil să le majoreze pentru a ţine sub control creşterea preţurilor, conform unui articol publicat la recent de Al Jazeera.

Originea accelerării inflaţiei se află, în mare măsură, în blocarea traficului din Strâmtoarea Hormuz de către Iran, ceea ce a afectat una dintre principalele artere pentru transporturile de petrol şi gaze naturale. În acest context, inflaţia în Statele Unite a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani, de 4,2%. În acelaşi timp, piaţa muncii a rămas solidă, spulberând aşteptările privind o reducere iminentă a ratelor dobânzilor, mai scrie Al Jazeera.

Astfel, deşi aurul reprezintă o protecţie împotriva inflaţiei pentru investitori, nivelul mai ridicat al ratelor dobânzilor tinde să pună presiune asupra metalului preţios, în condiţiile în care aurul este considerat un activ ”fără randament”, deoarece nu generează venituri dincolo de propria sa valoare. ”Aurul nu generează dividende şi nici nu oferă vreun randament până când preţul său nu creşte. Oamenii cumpără aur pentru aprecierea sa”, a spus Justin Cardwell, analist-şef pentru opţiuni la OptionSpreaders.com, citat de Al Jazeera, adăugând: ”Aurul îşi pierde din atractivitate ca investiţie atunci când ratele dobânzilor sunt ridicate şi investitorii se îndreaptă masiv către dolar”.

Conflictul cu Iranul a susţinut dolarul american, dar, deoarece aurul este evaluat în dolari, preţul metalului preţios şi moneda americană tind să se mişte în direcţii opuse. ”Când dolarul se apreciază, aurul resimte presiune; când dolarul se depreciază, aurul tinde să crească. În prezent, dolarul este puternic, iar acest lucru se resimte asupra aurului”, a spus Collin Plume, directorul general al Noble Gold Investments, conform sursei menţionate.

• Întărirea dolarului şi avansul S&P 500 ar fi implicat o scădere de circa 10% a aurului, potrivit Barclays

Aprecierea dolarului american, creşterea apetitului investitorilor pentru acţiuni şi poziţionarea masivă a investitorilor pe aur sunt printre elementele care au dus la scăderea preţului metalului galben, consideră echipa grupului financiar Barclays, conform unui articol publicat săptămâna trecută de Mining.com.

Conform analiştilor Barclays, întărirea dolarului şi avansul de circa 10% al indicelui bursier S&P 500 de la începutul războiului din Iran (n.r. până la începutul acestei săptămâni) ar fi justificat, împreună, o scădere de aproximativ 10% a preţului aurului. Restul deprecierii a provenit din marcarea profiturilor şi închiderea poziţiilor speculative pe aur, inclusiv a celor cu efect de levier, acumulate în perioada de apreciere a metalului, potrivit sursei menţionate.

Preţul aurului a avut o creştere puternică în anii 2024, 2025 şi la începutul acestui an, apreciindu-se de la circa 2.000 de dolari pe uncie la peste 5.000 de dolari în primele luni din 2026.

• Achiziţiile băncilor centrale au schimbat dinamica pieţei aurului

Pentru o bună parte din ultimele două decenii, evoluţia aurului putea fi explicată în mare măsură printr-o singură variabilă: ratele reale ale dobânzii, adică dobânzile ajustate cu inflaţia. În perioadele când randamentele ajustate cu inflaţia creşteau, aurul de regulă se deprecia, în vreme ce în perioadele în care acestea scădeau, aurul se aprecia, conform unui articol publicat, recent, de Morningstar.

Stephen Coltman, şeful departamentului de macroeconomie al companiei financiare 21Shares consideră că această relaţie s-a deteriorat semnificativ începând din 2022. În opinia sa, punctul de cotitură a fost reprezentat de măsurile introduse după ce Rusia a invadat Ucraina.

”Se pare că îngheţarea rezervelor valutare ale Rusiei a determinat o creştere a cererii din partea băncilor centrale pentru active care nu pot fi supuse sancţiunilor, cum ar fi deţinerile fizice de aur”, a spus Coltman, citat de Morningstar.

Peter Kinsella, directorul serviciilor de investiţii pentru Marea Britanie al băncii private elveţiene Union Bancaire Privee, susţine, de asemenea, că sancţiunile impuse Rusiei au modificat fundamental modul în care multe bănci centrale din pieţele emergente abordează administrarea rezervelor. ”Aproximativ 80% din rezervele valutare totale ale lumii sunt deţinute de băncile centrale din pieţele emergente. Ele au realizat că, dacă ajung într-un dezacord politic cu Statele Unite, se expun riscului de confiscare a activelor”, spune Kinsella, citat de Morningstar.

Rezultatul a fost un val de achiziţii din partea băncilor centrale, element pe care mulţi analişti îl consideră drept una dintre principalele forţe care au stat la baza creşterii preţului aurului din ultimii ani. De altfel, potrivit unor estimări recente ale Băncii Centrale Europene, aurul a depăşit titlurile de stat americane în structura rezervelor băncilor centrale la nivel mondial, mai notează sursa menţionată.

Conform unui articol publicat de Reuters săptămâna trecută, tot mai multe bănci centrale, precum Banca Angliei sau Rezerva Federală din New York, aleg să îşi păstreze rezervele de aur pe teritoriul propriei ţări, reducând dependenţa de centrele tradiţionale de depozitare din străinătate, după cum reiese din sondajul anual realizat de Consiliul Mondial al Aurului.

În plus, sondajul, realizat în perioada februarie-mai şi bazat pe răspunsurile a 74 de bănci centrale, indică faptul că aproape 90% dintre respondenţi se aşteaptă ca rezervele globale de aur ale băncilor centrale să crească în următoarele douăsprezece luni. În acelaşi timp, 45% dintre instituţiile participante estimează că îşi vor majora propriile stocuri de aur, în timp ce doar 1% anticipează o reducere.

Pe lângă băncile centrale şi investitorii de retail au revenit pe piaţă, deşi din motive oarecum diferite. Kinsella de la Union Bancaire Privee consideră că o mare parte din raliul început la sfârşitul anului 2025 a fost alimentată de achiziţiile de ETF-uri, produse din aur fizic (bullion) şi chiar active digitale garantate cu aur, scrie Morningstar.

În opinia lui Russell Coltman de la 21Shares, în spatele acestei tendinţe se află o schimbare socială şi economică mai amplă. ”Există o nelinişte tot mai mare şi o conştientizare din partea publicului larg că finanţele publice urmează o traiectorie nesustenabilă. Acest lucru va conduce probabil, în timp, la monede mai slabe, inflaţie mai ridicată şi rate ale dobânzilor mai mari. Investitorii de retail japonezi, de exemplu, au văzut cum moneda lor şi-a pierdut semnificativ din valoare în ultimii cinci ani, pe măsură ce guvernul încearcă să îşi reducă povara datoriei prin inflaţie. În mod firesc, cererea de aur în Japonia a fost foarte puternică, deoarece acesta oferă investitorilor de retail o modalitate de a încerca să păstreze puterea de cumpărare a economiilor lor”, a spus Coltman, citat de Morningstar.

• Peter Kinsella, Union Bancaire Privee: ”Considerăm că, până la sfârşitul anului, aurul se va tranzacţiona la niveluri mai ridicate, de circa 5.500 de dolari pe uncie”

Deşi experţii au opinii diferite cu privire la evoluţia preţului pe termen scurt, ei sunt în general de acord că factorii structurali care au alimentat creşterea aurului rămân intacţi, scrie Morningstar.

Stephen Coltman de la 21Shares consideră că stabilizarea situaţiei din Orientul Mijlociu poate elimina un obstacol temporar din calea creşterii aurului. ”Dacă se ajunge la un acord cu Iranul şi actuala criză din Orientul Mijlociu este depăşită, atunci preţul aurului ar trebui să îşi reia trendul ascendent de dinainte şi să urce din nou peste 5.000 de dolari pe uncie până la sfârşitul anului”, a spus analistul macro.

Preşedintele american Donald Trump şi preşedintele iranian Masoud Pezeshkian au semnat digital, la mijlocul acestei săptămâni, un memorandum de înţelegere prin care cele două ţări se angajează să nu mai desfăşoare operaţiuni militare una împotriva celeilalte. Memorandumul reprezintă un cadru pentru negocierea unui acord de pace permanent în maximum 60 de zile, scrie CNBC.

Conform documentului, Iranul garantează reluarea traficului comercial prin Strâmtoarea Hormuz, fără taxe timp de 60 de zile, mai notează sursa menţionată.

Pe de altă parte, poate paradoxal, o nouă escaladare a conflictului poate exercita iniţial presiuni asupra preţului aurului, în loc să îl susţină. Ţările afectate de creşterea costurilor energiei ar putea fi nevoite să îşi majoreze lichidităţile prin vânzarea unor active din rezervele lor, inclusiv aur, aşa cum au procedat Turcia şi alte state importatoare de energie în perioade anterioare de tensiuni, scrie Morningstar.

Kinsella de la Union Bancaire Privee consideră că următoarea etapă de creştere a aurului necesită îndeplinirea a două condiţii: diminuarea incertitudinilor geopolitice şi aşteptări privind scăderea dobânzilor pe termen scurt.

”Considerăm că, până la sfârşitul anului, aurul se va tranzacţiona la niveluri mai ridicate, de circa 5.500 de dolari pe uncie”, spune el, conform sursei menţionate.

• Collin Plume, Noble Gold Investments: ”Ratele dobânzilor şi inflaţia sunt ca cele două capete ale unui balansoar, iar aurul se află chiar la mijloc”

Collin Plume, directorul general al Noble Gold Investments, consideră că există multă incertitudine privind evoluţia viitoare a aurului şi dolarului american, potrivit Al Jazeera.

”Cu câteva luni în urmă, următorul pas aşteptat era o reducere a ratelor dobânzilor, motiv pentru care preţurile urcau, iar activele se apreciau pe scară largă. Acest scenariu s-a schimbat. Acum ne confruntăm cu factori nefavorabili, inclusiv cu posibilitatea reală a unei majorări a ratelor dobânzilor. Orice activ este afectat de această schimbare, iar aurul este foarte sensibil la nivelul dobânzilor”, a spus Plume.

În prima reuniune a Rezervei Federale sub conducerea lui Kevin Warsh, banca centrală a Statelor Unite a menţinut, miercuri, dobânda-cheie în intervalul 3,5%-3,75%, nivel aflat în vigoare din decembrie 2025, dar a indicat posibilitatea unei majorări chiar în acest an, scrie CNBC.

Conform CME FedWatch, traderii din pieţele futures atribuiau la finele săptămânii trecute o probabilitate de 78% ca Rezerva Federală să ridice dobânda de referinţă până la sfârşitul anului.

Plume susţine că această evoluţie va influenţa probabil preţul aurului. ”Ratele dobânzilor şi inflaţia sunt ca cele două capete ale unui balansoar, iar aurul se află chiar la mijloc. Problema în 2026 este că ambele se manifestă simultan, iar în acest moment partea dobânzilor este cea care prevalează. De aceea aurul se confruntă cu presiuni nefavorabile”, a spus Plume, conform Al Jazeera.

Justin Cardwell de la OptionSpreaders.com consideră că perspectiva încheierii războiului poate fi favorabilă pentru aur, în baza aşteptărilor privins scăderea inflaţiei. Însă acest proces ar urma să dureze încă câteva luni.

”Intervalul în care se tranzacţionează în prezent aurul reprezintă, foarte probabil, un nivel de suport. Chiar şi după încheierea războiului, există atât de mulţi alţi factori care vor limita evoluţia preţului aurului”, a spus Cardwell, citat de Al Jazeera.

• UBS şi-a redus luna trecută estimarea pentru preţul aurului la sfârşitul anului de la 5.900 la 5.500 de dolari pe uncie

UBS şi-a redus semnificativ estimările pe termen scurt pentru aur, deşi banca elveţiană continuă să anticipeze preţuri mai ridicate pe termen lung, scrie Mining.com.

Într-o notă publicată recent, analiştii grupului financiar afirmau că se aşteaptă ca preţul metalului preţios să mai scadă cu 300 până la 900 de dolari pe uncie, invocând o aşa-numită ”dublă lovitură” reprezentată de datele economice solide din SUA şi amânarea relaxării politicii monetare de către Rezerva Federală.

”Aurul a intrat din nou sub presiune, întrucât datele solide de pe piaţa muncii şi creşterea randamentelor reale (n.r. ale obligaţiunilor) au determinat investitorii să ia în calcul posibilitatea unei majorări a dobânzilor în acest an”, au scris strategii UBS Dominic Schnider, Giovanni Staunovo şi Wayne Gordon.

”Indicatorii tip momentum (n.r. indicatori tehnici care evaluează forţa trendului preţului) sugerează că este posibil ca preţul aurului să se îndrepte către intervalul 3.850-4.000 de dolari pe uncie pe termen scurt”, au adăugat aceştia.

Potrivit analiştilor UBS, revizuirea estimărilor vine după ce ”reacţia modestă a aurului la escaladarea conflictului dintre SUA şi Iran a încurajat o parte dintre investitori să îşi marcheze profiturile”, ceea ce, în opinia lor, a făcut ca preţul metalului să fie ”mai expus factorilor macroeconomici tradiţionali, precum randamentele reale ale obligaţiunilor şi dolarul”.

Revizuirea vine după ajustarea în jos a prognozelor realizată de bancă în luna mai, când UBS şi-a redus estimarea pentru preţul aurului la sfârşitul anului de la 5.900 la 5.500 de dolari pe uncie.

În nota sa, UBS a afirmat că îşi menţine perspectiva pozitivă asupra aurului pentru următoarele douăsprezece luni, scenariul de bază al băncii presupunând în continuare că Rezerva Federală va reduce dobânda de referinţă cu până la 50 de puncte de bază în 2027, pe fondul unei creşteri economice în SUA sub tendinţa pe termen lung, scrie Mining.com.

De menţionat că proiecţia UBS este anterioară şedinţei Fed din această săptămână, în care Warsh a indicat posibiltatea unei majorări a dobânzii în acest an.

La începutul săptămânii trecute, atât Barclays, cât şi Citi au exprimat perspective optimiste privind evoluţia preţului aurului, conform unui articol publicat de platforma financiară TradingKey.

Citi şi-a majorat ţinta pentru preţul aurului pe termen de trei luni la 4.500 de dolari, după ce o redusese la 4.000 de dolari la începutul lunii iunie, menţinând în acelaşi timp prognoza optimistă de 5.000 de dolari pe uncie pentru un orizont de şase până la douăseprezece luni. La rândul său, Barclays consideră că această rundă de scăderi reprezintă o resetare a preţului, nu sfârşitul pieţei ”bull” a aurului.

Analiştii Citi consideră că progresul negocierilor dintre SUA şi Iran reprezintă unul dintre cele mai importante evenimente ale anului pentru pieţele de mărfuri, conformTradingKey.