Convergenţa dintre stat şi industrie, bazele noii apărări româneşti

Este nevoie de colaborarea dintre Armată, Guvern, companiile din domenii, mediul academic şi partenerii internaţionali, pentru ca industria de apărare să renască în actualul context geopolitic şi strategic, în care va beneficia de fonduri substanţiale alocate de la bugetul Uniunii Europene, dar şi prin programul SAFE, au afirmat ieri participanţii la conferinţa "Make it in Romania”, al cărei scop este promovarea ideii că intrăm într-o epocă în care nu doar cumpărăm armament, ci fabrică,, inovăm şi reîncepem să recâştigăm influenţa pierdută în domeniul apărării.

La conferinţa care a avut loc la Bucureşti şi la care au participat peste 600 de stakeholderi din domeniul apărării - actori instituţionali şi reprezentanţi ai mediului de afaceri, s-a vorbit despre oportunitatea istorică pe care o are industria de apărare din ţara noastră, oportunitate pe care nu avem voie să o ratăm.

În deschiderea conferinţei, generalul-locotenent în rezervă Corneliu Postu a spus:„Asistăm la o reală reconfigurare a mediului de securitate... iar lecţia fundamentală este că trebuie să te poţi baza pe propria industrie de apărare”. Avertismentul său vine într-un moment în care infanteria revine în prim-plan, investiţiile în infrastructură devin uriaşe, iar rapiditatea achiziţiilor devine esenţială într-o regiune în care Marea Neagră nu mai este doar un interes strategic, ci o zonă de risc permanent. În această tensiune geopolitică, întrebarea generalului Postu -„Este industria capabilă să răspundă acestor nevoi?”- devine fundaţia unei dezbateri care implică Guvernul, Armata, mediul academic, companii româneşti şi giganţi internaţionali.

Actualul context global nu le mai permite companiilor din industria de apărare să lucreze, a afirmat Sebastian Tudor, CEO al TNT Productions România, compania care a organizat evenimentul de ieri. Domnia sa a arătat că tehnologia evoluează mai repede decât procesele şi a afirmat că este nevoie de o colaborare reală şi acces la informaţie, deoarece investiţiile nu mai pot merge într-o industrie fragmentată.

În acelaşi sens s-a exprimat şi Eduard Dumitraşcu, preşedintele Asociaţiei Române pentru Smart City şi Mobilitate, care a precizat că nu echipamentele, nu gadgeturile, nu „lista de cumpărături” fac o naţiune puternică, ci ecosistemele şi proiectele integrate. „Instituţiile nu mai cumpără produse, ci soluţii. Viitorul începe azi, dar nu cu SAFE, ci cu companiile din România şi ecosistemul pe care îl construim”, a afirmat Eduard Dumitraşcu, care a vorbit şi despre Defense Network România, platforma pe care o promovează şi urmăreşte exact această coagulare între industrie, stat, mediul academic şi finanţare. Domnul Dumitraşcu consideră că această colaborare este singura formă prin care România poate trece de la lohn la producţie reală şi capacităţi proprii în industria de apărare.

Corneliu Vişoianu, expert în securitate, a aruncat în dezbatere cifrele din acest moment: România importă 70% din echipamentele militare esenţiale, iar acest model „nu poate asigura independenţa” în domeniul apărării şi securităţii. El avertizează: „Avem o fereastră de oportunitate istorică... dar fără fabrici moderne, strategia naţională de apărare rămâne doar teorie”. Domnul Vişoianu propune trei direcţii urgente: retehnologizare masivă, integrare în lanţurile europene de furnizare şi reconstrucţia cercetării prin prototipare rapidă şi parteneriate cu universităţile şi programul DIANA gestionat de NATO. Mai mult, el a solicitat ca 30% din bugetul naţional de cercetare să fie direcţionat către parteneriate public-private şi a motivat cererea astfel: „Fără inovare nu există competitivitate, iar fără competitivitate nu există independenţă.”

Aceeaşi presiune o confirmă şi Armata. General-locotenentul Iulian Berdilă, locţiitor al şefului Statului Major al Apărării, a explicat: „Avem nevoie ca soluţiile să vină, pe cât posibil, din România; să producem aici, să inovăm aici”. În contextul în care NATO şi UE discută despre capacitatea industrială pe timp de război, România poate deveni actor relevant doar dacă transformă potenţialul în capabilităţi concrete, dacă dezvoltă furnizori locali şi dacă industria ţine pasul cu ritmul modernizării anunţate.

Statul confirmă, în premieră, aceeaşi direcţie. Secretarul de stat în MApN, Sorin Moldovan, a precizat că bugetul apărării pentru 2025 ajunge la 8,7 miliarde euro - 2,3% din PIB -, dintre care 2,5 miliarde merg către achiziţii majore şi cercetare. Până în 2028, media anuală a alocărilor va depăşi 32 de miliarde euro, cu peste 12 miliarde dedicate achiziţiilor. Moldovan subliniază că Rusia este „principala ameninţare”, iar consolidarea industriei naţionale devine obiectiv strategic, potrivit Strategiei Naţionale de Apărare.

Iulian-Cosmin Mărgeloiu, secretar de stat în cadrul Ministerului Economiei a împins discuţia mai departe şi a afirmat: „Industria naţională de armament este pe cale de a renaşte prin intermediul SAFE.” România ar urma să absoarbă circa 16,7 miliarde euro, dintre care 12 miliarde euro în echipamente şi capacităţi de producţie. El a arătat că în tot acest context, esenţial este principiul european al localizării şi al achiziţiilor comune: comenzi mari, pe cinci ani, care permit predictibilitate, investiţii şi dezvoltare industrială reală. „Nu ne dorim să fim doar ţară care achiziţionează echipamente, ci să le producem în România”, a spus secretarul de stat din cadrul Ministerului Economiei.

Surse guvernamentale prezente la conferinţă ne-au transmis că, pentru prima dată, România negociază echipamente pe principiul parităţii: pentru fiecare produs cumpărat de la o companie străină, aceeaşi companie ar produce în ţara noastră acelaşi tip de echipament pentru export. Este o schimbare radicală, imposibilă acum câţiva ani.

Industria locală se aliniază. Răzvan Pîrcălăbescu, directorul general Romarm, afirmă că cele 15 fabrici din subordine sunt „pregătite să absoarbă alocările din SAFE”, dar atrage atenţia asupra unui principiu-cheie: „Să pună Guvernul român un euro şi noi vom pune trei euro pentru dezvoltarea capacităţilor industriale”. Şeful Romarm insistă pe utilizarea duală a tehnologiilor şi pe necesitatea de a transforma oportunitatea dată de războiul din Ucraina într-un motor al inovării locale: „să aplicăm tehnologiile testate pe front în produsele noastre”.

Investitorii străini văd acelaşi potenţial, dar cer predictibilitate. Peter Bae, CEO Hanwha Aerospace România, vorbeşte despre „simplificarea legislaţiei” şi condiţionează investiţiile de existenţa unor capacităţi locale stabile şi competitive: „Companiile din state terţe doresc competiţie. Mai vrem ordine, predictibilitate şi sprijin, dar în primul rând o competiţie reală”. SAFE, spune el, poate deveni un accelerator major, dacă România îşi joacă inteligent cartea europeană.

Antreprenorii români arată că transformarea reală este posibilă, nu doar teoretică. Constantin Pintilie, CEO Blue Space Technology, a descris tranziţia unui sector care a trecut „de la haiduceala combinatorilor” la începutul anilor 2000, la ambiţia actuală de a produce tehnologie proprie. „Nimeni nu-ţi transferă know-how-ul; de aceea, trebuie să ardem etapele şi să producem în România”. Compania sa lansează pe 12 decembrie vehiculul militar VLAH, un 4×4 românesc realizat cu un partener slovac şi asamblat la Uzina Automecanica Moreni, un prim pas către libertatea tehnologică, într-o industrie în care până acum doar se asamblau vehicule, fără acces la proprietate intelectuală reală.