Criza copiilor dispăruţi - peste 9.500 de sesizări într-un singur an

Fenomenul copiilor dispăruţi din România continuă să ia amploare, atrăgând atenţia autorităţilor şi organizaţiilor non-guvernamentale. Între 20 mai 2024 şi 20 mai 2025, poliţia a înregistrat 9.548 de sesizări privind minori daţi dispăruţi, potrivit unei statistici furnizate de Inspectoratul General al Poliţiei Române (IGPR), la solicitarea organizaţiei Salvaţi Copiii. Dintre aceste cazuri, peste 60% reprezintă plecări voluntare din centre de plasament, cămine şcolare sau alte unităţi ale Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Cea mai mare parte a sesizărilor se referă la adolescenţi cu vârste cuprinse între 14 şi 17 ani, însă datele arată că fenomenul nu ocoleşte nici copiii mai mici. Peste 2.000 de dispariţii s-au înregistrat în rândul copiilor între 10 şi 14 ani, în timp ce 131 de cazuri au implicat copii cu vârste între 5 şi 10 ani, iar alte 101 sesizări au vizat dispariţia unor copii mai mici de cinci ani. La acest moment, sunt active 482 de cazuri de minori dispăruţi, majoritatea dintre aceştia fiind adolescenţi.

Organizaţia Salvaţi Copiii atrage atenţia asupra caracterului complex al acestui fenomen, explicând că plecările voluntare ale copiilor nu sunt simple acte de răzvrătire, ci semnale de alarmă care indică suferinţă emoţională, abuzuri, neglijenţă sau dificultăţi de integrare în familie ori în sistemul educaţional. Printre motivele frecvente se numără conflictele familiale, violenţa domestică, lipsa unei relaţii afective sigure, dar şi presiunea academică, bullying-ul, dorinţa de autonomie sau influenţele negative din anturaj.

Mai grav este că aceşti copii devin adesea victime ale abuzurilor, inclusiv sexuale. Procurorul Alexandra Tomescu, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, confirmă că mulţi dintre minorii care fug de acasă sau din centre de plasament ajung în situaţii de exploatare, devenind pradă uşoară pentru agresori. "Prădătorii sexuali simt vulnerabilitatea copiilor şi, în scurt timp, le câştigă încrederea, îi constrâng şi îi transformă în victime", a declarat magistratul, subliniind că, deşi pedofilii sunt adesea condamnaţi la pedepse severe, rănile psihologice ale copiilor sunt greu de vindecat, mai ales atunci când sunt reintegraţi în aceleaşi medii toxice din care au fugit. Experţii subliniază nevoia unor intervenţii sistemice reale - nu doar măsuri reactive, ci politici educaţionale, sociale şi psihologice care să ofere copiilor siguranţă, ascultare şi sprijin concret. Într-o societate în care statisticile sunt alarmante, iar vocile celor mai vulnerabili rămân adesea neauzite, este esenţial ca autorităţile, părinţii, educatorii şi întreaga comunitate să îşi asume un rol activ în protejarea copiilor. O fugă de acasă nu este niciodată un simplu gest impulsiv: este, de cele mai multe ori, un strigăt disperat după ajutor.