
Zilele trecute am participat la o emisiune unde moderatoarea m-a întrebat ce cred despre noua "propunere de pace” pe care Donald Trump încearcă să o înfunde pe gâtul Ucrainei. Nu am ştiut ce să răspund. Problema - am zis în cele din urmă ceva - este că Donald Trump se suceşte de două-trei ori pe zi. Ieri juca în picioare Ucraina, acum spune că este mulţumit, mâine va spune că se înţelege de minune cu Putin. Nu pot să mai comentez ce face omul acesta - am încheiat - pentru că în timp ce aş face asta este posibil să vină un "breaking news” cu cine ştie ce trăznaie.
Donald Trump pare să se ghideze după principiul "dacă nu poţi să îi convingi, zăpăceşte-i”. Aici nu are nici o limită. Săptămâna trecută spunea că noul primar al New York-ului este un comunist (aici a nimerit-o). După care l-a primit în Biroul Oval şi l-a lăudat. Nu-i vorbă, că şi respectivul părea foarte încântat. Dumnezeu mai ştie ce este în capul lor!
Am în faţă lista preşedinţilor Statelor Unite ale Americii. Vreau să verific ceva. Din câte îmi dau seama, nu a existat nici unul care să fie atât de penibil precum "The Donald”. Haideţi să vedem. John Tyler a fost în funcţie între 1841 şi 1845. A fost proprietar de sclavi şi s-a dat de partea Confederaţiei. A fost calificat de istorici drept "inept”. Însă a avut o politică externă impresionantă şi a fost probabil primul preşedinte american care a exercitat puterile prezidenţiale într-o manieră modernă.
Millard Fillmore a fost preşedinte între 1850 şi 1853. Şi el a fost caracterizat drept "ridicol” sau "mediocru”. Însă şi el a avut o politică externă competentă, iar soţia sa a întemeiat prima bibliotecă de la Casa Albă. Franklin Pierce (preşedinte între 1853 şi 1857) este şi el considerat un dezastru. Însă şi Pierce este amintit cu o anume blândeţe de istoricii funcţiei de preşedinte. A fost un om prudent şi amabil. De asemenea, el are note bune în zona politicii internaţionale.
Ideea este simplă. Niciodată funcţia de preşedinte nu a fost ocupată de o persoană atât de necalificată precum Donald J. Trump. Şi măcar dacă ar fi doar atât. Probabil într-un clasament al echipelor prezidenţiale aceea a lui Trump ar câştiga detaşat premiul pentru cea mai incompetentă din istoria Statelor Unite.
Iată-l pe Steve Witkoff. Omul nu are nici o treabă. A făcut avere, la fel ca Trump, în sectorul imobiliar. Nu are nici o treabă cu politica internaţională. Şi totuşi a fost numit "mediator” în tot felul de dosare. De ce anume este simplu de explicat? Donald Trump are o ostilitate fundamentală faţă de experţii Departamentului de Stat. Ca orice megaloman, el crede că ştie mai bine. Uite că nu ştie. Witkoff şi Rubio (altă calamitate) au venit cu un "plan de pace” care este copiat după un document propus de Rusia acum circa doi ani.
Lista ofenselor la adresa raţiunii comise de Trump devine mai lungă în fiecare zi. Unei jurnaliste i-a spus, în avionul prezidenţial, "Taci, purceluşă!”. L-a primit în biroul său pe prinţul-moştenitor al Arabiei Saudite, considerat în lumea civilizată un criminal. Dosarul Epstein s-a transformat într-o farsă.
Şi apoi este Robert F. Kennedy Jr. Omul este într-o categorie aparte. Trump l-a numit secretar (ministru) al Sănătăţii. Te-ai aştepta ca în această poziţie să fie pus cineva care ştie ceva despre medicină. Însă RFK are o diplomă în... Drept. Ai avea pretenţia ca cineva într-o asemenea funcţie să nu aibă cazier. Însă RFK a fost condamnat pentru deţinere de heroină. Însă absolut de neînţeles este faptul că Trump a ales pe cineva care are idei, despre medicina modernă, care o fac pe Baba Vanga să pară o progresistă plătită de Soros.
Trump este o ruşine pentru America şi în primul rând pentru alegătorul american. Este adevărat că la ultimele alegeri alegătorii nici nu au avut ce să voteze. Kamala Harris era un monument de incompetenţă. Dar asta nu scuză alegerea lui Trump. Însă de ce mă mir? Credeţi că noi suntem mai deştepţi? Jumătate dintre români l-ar fi votat pe un extremist în pantaloni roşii care bătea câmpii despre "apă, hrană, energie”.
Probabil se petrece ceva cu mintea noastră colectivă dacă am ajuns la mâna unor asemenea indivizi. Posibil ca impactul reţelelor sociale să fie mai serios decât ne-am imaginat. Văd, peste tot, oameni care par să fie într-un fel de hipnoză. Se uită fix într-un telefon şi apoi derapează. Spun lucruri trăznite, vorbesc fără noimă, dau din mâni, se schimonosesc.
Am văzut un film, demult, cu un personaj care ajunge, fără voia sa, rege. La început este uimit. Cere voie să îşi pună o coroană, spune "pardon” lacheului etc. Cu timpul, ajunge să îi placă. Moment în care cererile sale devin extravagante.
Trump joacă în remake. Locul acţiunii este schimbat. Acum este Casa Albă, iar intrusul ajunge cel mai puternic om de pe planetă. În primul mandat încă nu s-a prins. La al doilea, îşi dă ntreaga măsură a incompetenţei şi a poftei sale de mărire. Cum să nu te fascineze spectacolul târârii prin noroi a celei mai puternice democraţii din istorie?










































1. fără titlu
(mesaj trimis de Vîjeu el Condor! în data de 25.11.2025, 00:16)
Tramp (cu „a” = zdreanță) îi o rușine ! indeed !
Se amuză ruțkis la maxim cît de moflii îs DeJay Vance, Witckof and Hegseth
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 25.11.2025, 00:57)
Lasă bananele bruxeleze că faci hemoroizi!
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.11.2025, 00:37)
... Feriti-va de momentul care rusinatul se va trezi pacalit! ... Sper ca-l mai tine mintea :)...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.11.2025, 00:44)
Se spune ca noapte e un sfetnic bun. In sensul ca-ti decanteaza ideile. De aceea n-o sa comentez, pe fond, articolul domnului Avramescu.
Doar o senzatie, la prima citire. Pare ca autorul e debusolat. Nu mai intelege nimic pentru ca nimic nu se mai aseaza in tiparul academic, familiar intelectualilor de rit vechi.
Biznismanii sint neschimbati. La fel sint azi, cum erau pe vremea lui Hammurabi, sau Ramses al II-lea. La fel sint si oamenii de litere.