Economia României traversează o perioadă marcată de dezechilibre structurale şi vulnerabilităţi macroeconomice, iar modelul de creştere bazat pe consum şi deficite şi-a atins limitele, potrivit opiniilor exprimate ieri în cadrul unei conferinţe organizate de Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR)
În opinia economiştilor, ţara noastră are nevoie de un nou model de creştere economică, susţinut de reforme, investiţii productive şi politici care să stimuleze competitivitatea, productivitatea şi dezvoltarea sectoarelor cu valoare adăugată ridicată.
• Valentin Lazea: ”Există oricând pericolul retrogradării la nivelul «nerecomandat investiţiilor», al opririi finanţărilor de pe pieţele externe şi al ajustării brutale a nivelului de trai”
Este necesar un pact politico-economic, care să oblige toate guvernele să nu depăşească anumite intervale ale indicatorilor macroeconomici, susţine economistul-şef al BNR, Valentin Lazea.
Domnia sa a afirmat: ”Traversăm o perioadă complicată din punct de vedere macroeconomic, deoarece avem cea mai înaltă rată a inflaţiei din Uniunea Europeană, cel mai mare deficit bugetar, iar anul acesta vom depăşi pragul de 60% datorie din PIB, ultimul criteriu Maastricht pe care îl mai îndeplineam. Având asemenea indicatori, există oricând pericolul retrogradării ţării la nivelul «nerecomandat investiţiilor», pericolul opririi finanţărilor de pe pieţele externe de capital şi al ajustării brutale a nivelului de trai. De aceea, este imperativ necesară stabilirea unor ţinte în care să se încadreze inflaţia, deficitul bugetar şi creşterea economică, ţinte care, odată atinse, să fie respectate de orice guvern, indiferent de coloratura ideologică. Cu alte cuvinte, este necesar un pact politico-economic, care să oblige toate guvernele să nu depăşească anumite intervale în ceea ce priveşte indicatorii macroeconomici. Întâmplarea face ca respectivele intervale să fie identice, între 2,5 şi 3%, pentru cei trei indicatori - inflaţie, deficit bugetar şi creştere economică - ceea ce putem numi «minunata coincidenţă»”.
Valentin Lazea a adăugat: ”Deja datoria publică a depăşit 220 de miliarde de euro, adică circa 60% din PIB, cifră care merită comparată cu datoria externă de 11 miliarde de dolari de pe vremea regimului comunist, care a dus România la încetarea de plăţi. Pentru ca datoria publică să se stabilizeze şi apoi să înceapă să scadă, dacă nu în termeni nominali, măcar ca procent din PIB, este necesar ca deficitul bugetar consolidat să scadă sub nivelul cheltuielilor bugetare cu dobânzile. Având în vedere că acestea din urmă sunt acum de aproximativ 2,8% din PIB, procent care probabil va creşte, rezultă că este necesar să ajungem cu deficitul bugetar în intervalul 2,5-3% din PIB, dacă dorim ca datoria publică să se stabilizeze şi apoi să înceapă să scadă. Cu alte cuvinte, trebuie să atingem un punct de surplus primar, aşa cum am avut ultima dată în anul 2015. Este minimum ce putem face dacă vrem să putem privi în ochii copiilor şi nepoţilor noştri fără să roşim”.
• ”România nu mai poate creşte cu rate de 4, 5 sau 6% anual, precum economiile în curs de dezvoltare”, potrivit economistului-şef al BNR
În ceeea ce priveşte dinamica economică, Valentin Lazea susţine că, în prezent, ritmul sănătos, sustenabil, de creştere al economiei ţării noastre, este de circa 2,5 până la 3% pe an.
”Deloc întâmplător, majorarea deficitului bugetar din ultimul deceniu a fost motivată de clasa politică cu argumentul sprijinirii creşterii economice. Nu a interesat pe nimeni dacă respectiva creştere economică reflecta potenţialul economiei româneşti sau îl depăşea cu mult, caz în care se transforma în deficite externe şi inflaţie. Antreprenorii, atât cei români, cât şi cei străini, sectorul de business, în general, au susţinut cu frenezie acest tip de forţare a creşterii economice, crezând în mod eronat că o creştere economică este cu atât mai bună cu cât este mai mare, ceea ce nu este adevărat. Când se depăşeşte PIB-ul potenţial, creşterea face mai mult rău decât bine. Ritmul sănătos, sustenabil, de creştere al economiei este, în prezent, de circa 2,5 până la 3% pe an”, a spus economistul-şef al BNR.
Conform domniei sale, primul argument pentru care economia nu poate creşte mai repede ţine de faptul că, unul dintre cei trei factori de producţie, forţa de muncă, ceilalţi doi fiind capitalul şi productivitatea totală a factorilor, este limitată de numeroase neajunsuri: spor natural negativ, emigraţie, educaţie precară, participare slabă în economia formală etc. ”Iar al doilea argument este că economia României este deja considerată dezvoltată, high income (...). Astfel, România nu mai poate creşte cu rate de 4, 5 sau 6% anual, precum economiile în curs de dezvoltare”, a spus Valentin Lazea.
• ”Pensiile de stat nu pot creşte mai repede decât salariile care le alimentează”, subliniază economistul BNR
Privitor la inflaţie, al trilea factor din aşa-numita ”minunata coincidenţă”, Valentin Lazea a punctat că există două tipuri de şocuri ce au consecinţe inflaţioniste.
”Pe de o parte, vorbim de şocul pozitiv de cerere, aşa cum s-a întâmplat în România, alimentat de politici fiscale şi salariale relaxate, care duce la o creştere a inflaţiei împreună cu creşterea producţiei. De regulă, astfel de şocuri pozitive de cerere sunt de origine internă. Pe de altă parte, vorbim despre şocuri negative de ofertă - război, pandemie, restricţii în comerţul internaţional -, ce au drept efect tot o creştere a inflaţiei, doar că, de data aceasta, împreună cu scăderea producţiei. Cel mai adesea, astfel de şocuri sunt exogene, provenind din exteriorul ţării. Problema este că, în timp ce majoritatea statelor europene, inclusiv cele central-europene cu care ne comparăm, au cunoscut doar inflaţia exogenă, abţinându-se de la inflaţia autoindusă, România a cunoscut cu prisosinţă ambele tipuri de inflaţie. Aşa se face că, în ultimii 20 de ani, de când s-a trecut la ţintirea inflaţiei, rata medie anuală a inflaţiei s-a situat în România la 4,9% pe an, faţă de 2,5%, plus/minus un punct procentual. Şi cred că este plauzibilă ipoteza că, în absenţa şocurilor de cerere autoinduse, inflaţia din România s-ar fi situat în partea superioară a ţintei, adică între 2,5 şi 3,5% pe an”, a spus economistul-şef al BNR.
În opinia sa, ”minunata coincidenţă” arată că economia României se poate stabiliza şi poate evita repetarea ciclurilor de avânt şi prăbuşire, doar că aceste corelaţii nu se stabilesc automat, ci mai au nevoie de încă două condiţii. ”Prima este legată de ritmul de creştere salarială, care nu trebuie să depăşească ritmul productivităţii muncii sau, alternativ, am putea spune că salariile nu trebuie să crească mai repede decât PIB-ul nominal. Iar dacă vă uitaţi la ultimii unsprezece ani, veţi vedea că, în nouă ani, salariile nete au crescut mai repede decât PIB-ul nominal. Al doilea lucru este ritmul de creştere al pensiilor; pensiile din Pilonul I, de stat, nu pot creşte mai repede decât salariile care le alimentează”, a spus Valentin Lazea.
În concluzie, o economie care să semene cu economiile high income ar presupune, în cazul României, să se ajungă şi, mai ales, să se păstreze valori de 2,5 până la 3% pentru deficitul bugetar, pentru creşterea economică şi pentru rata inflaţiei, respectiv un ritm de creştere de 5-6% pe an pentru salarii şi de 4,5% pe an pentru pensii, a afirmat economistul-şef al BNR, adăugând: ”Nu este greu dacă renunţăm la populisme şi dacă începem să respectăm populaţia, educând-o în loc să o ducem cu zăhărelul”.
• Ionuţ Dumitru: ”Economia performează destul de slab, în ciuda unor deficite pe care le-aş numi chiar uriaşe”
România nu are în momentul de faţă doar o problemă de încetinire economică temporară sau chiar recesiune, ci are mai degrabă o problemă structurală de competitivitate, care nu a apărut recent, ci s-a perpetuat şi chiar s-a accentuat în ultimii ani, susţine Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank.
”Practic, România şi-a pierdut competitivitatea, iar modelul de creştere economică, care se baza pe «forţa de muncă ieftină şi bine calificată», nu mai este valabil”, a afirmat economistul.
Domnia sa a adăugat: ”În momentul de faţă avem un PIB per capita foarte bun din perspectiva comparaţiilor cu mediile europene. Am avut timp de peste două decenii cea mai rapidă convergenţă din Uniunea Europeană. PIB-ul per capita astăzi este 78% din media Uniunii Europene, la paritatea puterii de cumpărare, venind de la un nivel de sub 30% din medie, la începutul anilor 2000. Convergenţa a fost rapidă, iar la nivelul de PIB per capita de astăzi suntem peste ţări precum Croaţia, Ungaria, Slovacia, Letonia, Grecia şi Bulgaria, precum şi la mică distanţă de Polonia. Salariile au crescut accelerat, iar consumul populaţiei per capita, la paritatea puterii de cumpărare, în 2025 a ajuns la 93,6% din media Uniunii Europene (...) De remarcat însă decalajul dintre ce producem şi ce consumăm, adică diferenţa dintre PIB-ul per capita şi consumul populaţiei per capita. Totuşi, în spatele acestei convergenţe foarte rapide, economia românească a acumulat dezechilibre structurale tot mai mari, iar modelul pe care s-a bazat această creştere economică din ultimele decenii şi-a atins deja limitele, lucru pe care deja îl vedem manifestându-se”.
Economistul-şef al Raiffeisen Bank a atras atenţia asupra reducerii ritmului de creştere economică din ultimii ani. ”În 2023 - 2,3% creştere economică; 2024 - 0,9% creştere economică; 2025 - 0,7% creştere economică, care, dintr-o perspectivă istorică, sunt cifre foarte mici pentru o ţară ca România. Este de menţionat şi faptul că aceste cifre în încetinire pentru creşterea economică arată că economia performează destul de slab în ciuda unor deficite foarte mari, le-aş putea numi chiar uriaşe”, a spus Ionuţ Dumitru.
• ”România pierde rapid bază industrială, care are un rol esenţial în exporturi, productivitate, inovaţie, salarii mai mari şi sustenabile”, susţine economistul-şef al Raiffeisen Bank
Referitor la sectoarele productive, în special industria are o performanţă slabă, a punctat Ionuţ Dumitru, subliniind că sunt circa zece ani de când sectorul se situează pe o tendinţă negativă.
”Economia încă rezistă datorită consumului şi serviciilor, dar structura economică pe care o avem devine tot mai fragilă, deoarece nu poate să susţină o convergenţă rapidă fără sectoare productive puternice”, a spus Ionuţ Dumitru, adăugând: ”România pierde rapid bază industrială, care este importantă deoarece are un rol esenţial în exporturi, productivitate, inovaţie, salarii mai mari şi sustenabile. Fără o industrie puternică, în mod clar, convergenţa nu are decât să încetinească şi vedem deja acest lucru în ultimii ani. Dacă ne uităm la scară europeană, la modificarea ponderii industriei prelucrătoare în statele UE între 2015 şi 2025, vedem că România a avut cea mai mare contracţie, de zece puncte procentuale, a ponderii industriei prelucrătoare. Comparativ cu Polonia, Cehia sau Ungaria, România a pierdut mai multă industrie prelucrătoare. Acesta este un semnal serios de dezindustrializare. Pe sectoare economice, vedem că declinul industrial este generalizat, ceea ce sugerează că avem o problemă structurală de competitivitate, nu este doar un şoc temporar”.
În opinia economistului, una dintre principalele cauze pentru care vedem această dezindustrializare foarte rapidă a României este costul energiei, în vreme ce al doilea factor este legat de creşterea costurilor cu salariile.
”Salariile au crescut mult mai rapid decât productivitatea, atât în termeni nominali, cât şi în termeni reali. Ceea ce spun nu este o pledoarie pentru salarii mici, ci este o pledoarie pentru productivitate mai mare. Salariile trebuie să crească şi ele, inevitabil, cresc, pentru că e legea firii, cumva, să se întâmple lucrul acesta. Însă trebuie să lucrăm pe partea de productivitate pentru a putea susţine salariile mai mari”, a spus Ionuţ Dumitru.
Economia României are probleme structurale foarte serioase, a mai spus Ionuţ Dumitru, adăugând: ”Modelul bazat pe consum, deficite, costuri ridicate, investiţii productive insuficiente, pierdere de competitivitate nu mai poate fi susţinut”.
• ”Obiectivul este să avem o economie cu productivitate mare, care să susţină salarii mai mari şi competitivitate ridicată”, consideră economistul-şef al Raiffeisen Bank
În ceea ce priveşte soluţiile, Ionuţ Dumitru consideră că România are nevoie, în primul rând, de stabilitate fiscală, investiţii şi energie competitivă.
”Părerea mea este că, fără scăderea preţului energiei, avem o problemă uriaşă pe care nu cred că o putem rezolva. Pentru că, în ceea ce priveşte partea de salarii versus productivitate, sigur, toată lumea se aşteaptă ca salariile să continue să crească. În opinia mea, cheia va fi să asigurăm o creştere de salarii, spre exemplu în sectorul public, moderată, care să dilueze factura de salarii ca pondere. Pe scurt, salariile să crească mai rapid decât PIB-ul nominal, în anii următori (...). Este nevoie de investiţii majore în economie, absorbţia de fonduri europene, debirocratizare, digitalizare. Obiectivul trebuie să fie stimularea investiţiilor private şi a sectoarelor productive. Nu avem o problemă doar de recesiune, ci avem o problemă de competitivitate. Fără industrie şi exporturi puternice, fără îndoială, convergenţa va încetini”, a spus economistul-şef al Raiffeisen Bank.
Obiectivul este să avem o economie cu productivitate mare, care să susţină salarii mai mari şi competitivitate ridicată, a spus Ionuţ Dumitru, care a conchis: ”Ca să facem asta, avem nevoie de investiţii, energie competitivă (să scadă preţul la energie), investiţii în infrastructură, un stat mai eficient, reindustrializare competitivă şi, ca să sintetizez totul într-un singur cuvânt, avem nevoie de reforme”.
• Florian Libocor: ”De la o creştere rapidă ar trebui să trecem la o creştere sustenabilă”
România se află într-un moment de tranzit, consideră economistul Florian Libocor, care a punctat că modelul de creştere economică din prezent, bazat pe consum şi forţă de muncă ieftină, este în proximitatea propriilor limite sau chiar le-a atins.
”Prin urmare, de la o creştere rapidă ar cam trebui să trecem la o creştere sustenabilă. Acest lucru nu înseamnă că procesul de dezvoltare economică şi de creştere economică nu a avut o componentă sustenabilă până acum, ci înseamnă doar că acea componentă sustenabilă trebuie accentuată. Este vorba despre productivitate, inovare, investiţii, capital uman bine pregătit; mai exact, curricula universităţilor ar fi bine să fie corelată cu necesităţile din piaţă”, a afirmat Florian Libocor.
Conform economistului, odată ce economia se maturizează, creşterea bazată pe recuperarea decalajelor devine mai dificilă, pentru simplul fapt că decalajele se reduc. ”Constrângerile macroeconomice, care nu sunt recente, scot în evidenţă limitele modelului actual de creştere. Prin urmare, este necesar să recalibrăm structural economia. Asta presupune transformări pentru a ne asigura că următoarea etapă va fi de dezvoltare. Unul dintre elementele-cheie cu care bravam întotdeauna a fost costul redus al forţei de muncă, dar acesta se erodează, iar competiţia se duce încet spre productivitate”, a spus Florian Libocor.
În opinia sa, în condiţiile în care lucrurile nu reintră pe un făgaş normal acum şi nu se stabilizează, există posibilitatea ca scăderea economiei din 2026, estimată de anumite instituţii la până la -0,5%, să se adâncească până la 1,7-2,2%.
”Este doar o ipoteză, peste trei luni lucrurile se pot schimba. Dar totul depinde de ce se va întâmpla în zona decidenţilor şi în celelalte zone care generează încredere, funcţionalitate şi, într-un final glorios, stabilitate. Este ceva ce am în vedere, dacă nimic nu se schimbă, până la finalul anului (...). Nu este o certitudine, ci o perspectivă care nu poate fi exclusă”, a afirmat economistul.
• Ciprian Dascălu: ”Nu cred în «downgrade» anul acesta”
Pentru ca să trecem la alt model de creştere economică, bazat pe «value added«», ne trebuie forţă de muncă educată, consideră economistul-şef al BCR, Ciprian Dascălu.
Domnia sa a spus: ”În principiu, economia este oarecum prinsă între probleme structurale, care ţin de căderea demografică, nivelul relativ redus de calificare a forţei de muncă şi, implicit, productivitate mai redusă, şi probleme ciclice, respectiv rate de dobândă destul de ridicate, şocul pe materii prime, cererea de consum destul de depresată în ultimele douăsprezece luni, cel puţin”.
Ciprian Dascălu a adăugat: ”Am avut deficite mari care, în schimb, nu au adus rezultatul dorit de cei care le-au făcut. În ultimii doi ani, am avut creştere economică subunitară, sub potenţial. Noi avem o estimare de potenţial, undeva la 2,2-2,3%. Dar, anul acesta, dacă nu se revizuiesc semnificativ datele, ceea ce se întâmplă destul de des, ne-am putea aştepta la o recesiune pe întreg anul, nu doar la o recesiune tehnică”.
În opinia sa, execuţia bugetară la cinci luni (n.r. care arată un deficit de 1,75% din PIB) oferă speranţe ”destul de bune” pentru încadrarea în ţinta acestui an. ”În schimb, ultimele comunicate de la agenţiile de rating sugerează că sunt speranţe destul de mari pentru o continuare a ajustării fiscale în 2027 şi indică destul de clar că aceasta trebuie să fie o responsabilitate politică şi, implicit, un guvern relativ stabil şi/sau, cel puţin, cu un «cross-party agreement», ca să se reuşească continuarea aceastei traiectorii de ajustare fiscală”, a spus Ciprian Dascălu.
Economistul nu crede că economia ţării noastre va fi retrogradată în acest an şi probabil cheia pentru menţinerea în categoria ”recomandată investiţiilor” va fi dată de modul în care va arăta planul bugetar pentru 2027.





















































Opinia Cititorului