Editorial

Este adevărat, politica mare nu se prea discută în public.

Reality show-ul a mai făcut un pas în cucerirea pieţei din România

Este în afara oricărei îndoieli că nimeni nu are răspunsul cel mai potrivit în legătură cu adevăratele sau realele efecte ale fiscalităţii progresive.

Imaginea e una de coşmar.

Noul PSD, cu Victor Ponta la cârmă, pare acelaşi vechi PSD în care Ion Iliescu şi Adrian Năstase stau în umbră şi decid.

Dacă politica de la noi ar avea ceva de a face cu lumea în care trăim, am fi avut deja o mare dezbatere în Parlamentul României despre consecinţele create în Uni-unea Europea-nă de situaţia Greciei, la care Guvernul ar fi pus pe masă un plan de...

Înţelegem că Premierul Boc simte tot mai incomod, în coaste, sula FMI, care îi cere reducerea cheltuielilor bugetare.

Ne place să dăm sfaturi. Aşa făcând, ni se întâmplă să ne amestecăm în lucruri despre care nu ştim mare lucru.

În PSD, deşi, cu mai puţină vehemenţă, nu au scăpat de aceeaşi problemă nici celelalte partide, s-a declanşat o adevărată gherilă de partid.

Una dintre ciudăţeniile discuţiilor, de la noi, despre criza economică prăvălită peste tranziţia noastră, mai eternă decît eternitatea, este chiar înţelesul termenului de criză, cu care se operează.

Deşi anul 2009 a fost an de criză, societăţile de investiţii financiare au obţinut cele mai mari profituri din întreaga lor existenţă.

Martie 1938: Sub presiunea Germaniei fasciste şi a Partidului Naţional Socialist austriac, cancelarul Kurt Schuschnigg încearcă să organizeze un referendum pentru a întreba poporul austriac dacă vrea sau nu să se unească cu Germania. Pe 11 martie...

Încet dar sigur, savanţii ne ajută să înţelegem că nu doar lumea micro-particulelor fizice, ori a fenomenelor la scara cea mare a universului este aprig dis-putată între logica predictibilului şi cea a impredictibilului, ci şi lumea oamenilor şi...

Ajungem îndată şi la actualitate. Pentru început însă, puţină istorie a reprezentărilor puterii politice. Degetele au fost întotdeauna un obiect al fascinaţiei.

Ca după fiecare exerciţiu electoral încheiat, partidele par să interpreteze o partitură deja clasică: tocata în re(gistru) minor pentru preşedinte şi orchestra sa de trompete şi tromboane.

În mod teoretic, un organism al statului este înfiinţat să efectueze o anumită funcţie.

Aproape toate domeniile de activitate umană, specializate, dezvoltă o patologie specifică, "bolile profesionale".

Dacă un posesor de bani m-ar întreba dacă e bine să investească pe bursă acum, nu ştiu ce răspuns i-aş da. Nici nu ştiu dacă l-aş încuraja să deturneze banii de la afacerile sale pentru a investi la bursă.

Merită să le vedeţi. Le găsiţi pe Internet.

După încă un an electoral şi o scurtă vacanţă postelectorală întreruptă de dezbaterea bugetului, partidele s-au trezit în plină luptă pentru "reformă".

Istoria României poate fi înţeleasă ca un joc de lego. Unitatea de compunere este "Deceniul".

Nu mi se întîmplă des, dar zilele trecute era să nu-mi mai revin. Perplexitatea, ca o masă vîs-coa-să, agresivă, mă înghiţea fără de milă.

Zilele trecute am fost la o dezbatere politică unde un coleg (profesor la Universitate, însă mai aproape de partidele politice decât subsemnatul) îmi reproşa, amical, stranietatea modelelor pe care le propun.

După alegerile prezidenţiale din decembrie - oarecum previzibil, şi nu doar pentru că nu a dat preşedintele, ci mai ales din cauza situaţiei interne instabile, PSD se găseşte într-un moment politic delicat.

Pentru Barack Hussein Obama, chiriaşul de la Casa Albă, a trecut primul an petrecut în noua locuinţă.

"El ţine de garantarea dezvoltării libere a personalităţii umane!" După cum susţine Gabriel Decuble în introducerea la micul tratat de dialectică eristică, al lui Schopenhauer, replica i-ar aparţine lui Mark Twain şi este oferită...

La ora la care scriu acest articol sunt transmise primele estimări ale votului din Ucraina.

Ce coincidenţă ca, la aceeaşi dată, pe 17 ianuarie, să fie organizate şi primele alegeri parţiale din Româ-nia la Colegiul 1 din Bucureşti, dar şi primul tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina.

Cînd am susţinut că societatea românească în care trăim astăzi şi în care ne pregătim să trăim mîine este una ce ţine de feudalismul timpuriu, unii au crezut, poate, că exagerez, de dragul efectului jurnalistic.

Ideea că organizările sociale se înşiră ca mărgelele pe aţa timpului, de la triburi familiale, la sclavagism, de acolo la feudalism şi mai apoi la capitalism şi socialism-comunism, ori post-capitalism, este una dintre cele mai grave fraude...

Numele său era Figueres. Născut într-o familie de orgine spaniolă şi auto-educat în biblioteca municipală din Boston, după ce renunţase la cursurile de inginerie de la MIT, omul nostru avea o plantaţie de cafea şi o fabrică de frân-ghie.

După alegerile prezidenţiale, a fost reluată ideea guvernării de dreapta.

Dacă anul 2010 este, pentru politica de la noi, unul al dilemelor locale, aproape fără relevanţă pentru lumea din care facem parte, în cea a politicii internaţionale se pregăteşte o "glaciaţiune".

Ca tot editorialistul care se res-pectă, mi-am zis că nu putem începe anul fără un răspuns, fie el şi tentativ, la întrebarea: Ce ne aşteaptă în 2010?

La acest început de an, Europa se întoarce din nou către obârşie.

Criza economică globală care a afectat lumea în 2009 a relevat punctele nevralgice ale modelului social şi economice dezvoltat în Vest, mai ales în America, în ultimele decenii ale secolului trecut. Statul minimal, încrederea oarbă în capacitatea...

Anul 2009 a fost complet ratat. Nu doar criza economică a surprins România nepregătită, şi nu doar economic şi financiar, ci şi politic şi ideologic, iar campaniile electorale - atât cea pentru europene, dar mai ales cea pentru prezidenţiale - au...

Acum douăzeci de ani - jour par jour, cum ar zice francezii - era vremea baricadelor.

Au trecut, din decembrie 1989, două decenii, care permit o perspectivă realistă asupra evenimentelor: deşi anti-comunistă, Revoluţia a fost confiscată şi "valorificată" tocmai de privilegiaţii vechiului regim; evident, cu complicitatea...

Cineva, sincer vă spun, nu mai ştiu cine, a spus că politica este arta compromisului.