English
Acum douăzeci de ani - jour par jour, cum ar zice francezii - era vremea baricadelor. Combinaţia fabuloasă dintre disperare şi speranţă dăduse curaj câtorva mii bucureşteni care au sfidat ceauşismul la Intercontinental. Acum e vremea comemorărilor, a rememorărilor şi a bilanţurilor. Şi tocmai în această zi a reamintirii, începe, doar aparent paradoxal, cel de-al doilea mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu. Deşi a fost anunţat ca un mandat nou, sine ira et studio, noul cincinal băsescist pare a începe cu punerea în practică a anunţatei revanşe în raport cu un parlament şi un sistem de partide care nu au acceptat preeminenţa instituţională şi politică a preşedintelui faţă de celelalte instituţii. Din separaţia puterilor în stat, abia introdusă la reforma constituţională din 2003 şi încă neaplicată integral, nu a rămas mare lucru. Parlamentul este atacat şi diabolizat iar Justiţia este asaltată şi timorată.
Drumul de la Marea Adunare Naţională spre Parlament a fost lung şi dificil. Drumul înapoi s-ar putea să fie foarte scurt şi mult mai simplu. Iar pentru un asemenea obiectiv, poate fi folosit ca argument o inginerie electorală, un referendum manipulat. Dar cine se va putea opune expresiei "pure" a suveranităţii naţionale? Doar că referendumul - un instrument uşor de manipulat politic şi emoţional, aşa cum a demonstrat-o şi referendumul elveţian de acum trei săptămâni privind construcţia minaretelor în Ţara Cantoanelor - a dat sens nu odată dictaturii opiniei fără cunoaştere şi majorităţilor fabricate. La noi, un parlament care abia s-a acomodat regulilor minimale ale pluralismului - în 1990 era încă vreme majorităţilor absolute cu 66% pentru FSN - se află în derută. Lipsa de strategie şi ambiţiile personale ale liderilor partidelor au compromis rolul legislativului în societatea românească ajutând la transformarea acestuia în principalul responsabil pentru eşecurile tranziţiei. Nu este surprinzător că şi imunitatea parlamentarilor, redusă la maximum în 2003, este acum pusă în discuţie. Imunitate care, e drept, nu era cunoscută sub regimul comunist. Dar imunitatea nu a fost şi nu este un privilegiu, ci o protecţie esenţială a parlamentarilor împotriva arbitrariului guvernamental. Introdusă de revoluţia engleză aceasta dădea parlamentelor puterea de a rezista şi a controla guvernele. Acum, preşedintele vrea - în numele reconcilierii naţionale? - să elimine imunitatea parlamentară, ba chiar şi mandatul reprezentativ. Împreună cu reducerea numărului camerelor şi a parlamentarilor am putea asista la revenirea unui fel de Marie Adunare Naţionale. Dacă mai adăugăm şi destructurarea partidelor de opoziţie, ca şi a opoziţiei în general, în paralel cu crearea unei largi mişcări prezidenţialiste avem un tablou al derivei politicii româneşti. În acelaşi timp însă puterile prezidenţiale nu vor fi reduse, ba din contră vor fi întărite. Poate că reducerea mandatului prezidenţial va mai permite o nouă candidatură. Oricum, un referendum "bine organizat" la data viitoarelor alegeri prezidenţiale va rezolva problema succesiunii.. Şi toată această strategie a fost şi va fi prezentată ca o reacţie împotriva pericolului comunist. Dar nu comunismul este acum pericolul, ci neofascismul îmbrăcat în haine neoconservatoare.
La douăzeci de ani după căderea ceauşismului s-or fi schimbat multe în societatea românească, de la structura proprietăţii la dinamica economică, dar nu şi structura puterii. De la serialul mineriadelor la cel al referendumurilor procesul a fost mereu acelaşi: eliminarea opoziţiei, oricare ar fi acesta. Mereu personalizată puterea a fost şi este exercitată de un clan. Şi dacă nomenclatura a fost încetul cu încetul marginalizată, Securitatea a rămas aproape intactă. Cele câteva condamnări suferite de câţiva ofiţeri de securitate nu au schimbat lucrurile. Decomunizarea clamată nu a afecta clanul torţionarilor care, şi după aceste alegeri prezidenţiale, a căzut în picioare. Pax Traiana, aşa cum se anunţă, nu pare începutul unei noi ere, ci continuarea în forţă a celei vechi. Ori, poate, indiciile înşeală?
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. fără titlu
(mesaj trimis de Masters în data de 21.12.2009, 17:54)
Citez din articol: "Lipsa de strategie si ambitiile personale ale liderilor partidelor au compromis rolul legislativului in societatea romaneasca ajutand la transformarea acestuia in principalul responsabil pentru esecurile tranzitiei ..." autorul sugerand inceputul noului mandat prezidential ca fiind punerea in practica a " anuntatei revanse " ?? impotriva nesupunerii politice a parlamentului si a unor partide politice care nu au acceptat preeminenta institutiei prezidentiale.
Autorul nu are nici macar rabdarea de astepta inceputul, ca sare deja la gatul Presedintelui; ptr. a-l intarata si apoi ptr ( probabila ) justificare a presedintelui pus pe scandal.
Am vazut o replica la un articol al autorului, in care acesta era numit 'Tirfulescu" dupa prezenta si atitudinea luata in emisiunile Realitatea sau Antena 3 (poate in ambele) inaintea turului doi ; acum reiese mai limpede atitudinea si scopul urmarit de catre autorul articolului.
Te inseli domnule; Presedintele nu vrea sa elimine imunitatea parlamentarilor; vrea doar sa elimine posibilitatea abuzului parlamentarilor - de ce esti parsiv ??.
Intre mineriade si referenumuri, nu poti face nicio distinctie ? si daca da, pentru care optezi domnule ?
1.1. un retardat (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Blufy în data de 22.12.2009, 01:40)
Parvulescule, pentru tine o fi si Elvetia o dictatura. Marsh de-aci, te-ai compromis complet, tu si hrebenciucul.
1.2. La loc comanda! (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de T. în data de 22.12.2009, 02:16)
Baieti, inainte sa va ordone: "rupeti randurile", nu au apucat sa va destainuie ca Hrebe a lucrat si lucreaza pentru voi?
De ce sunteti asa rai cu el? Sa nu se supere si sa nu va parasca la Seful, baieti!
1.3. Ptr. "RETARDAT" (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2009, 09:43)
Nu blufa domnule; n-ai auzit ca este Tirfulescu, nu Pirvulescu ?
1.4. Un mediocru cu pretenţii (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Valeraş de la oraş în data de 22.12.2009, 10:20)
Nu pierdeţi vremea cu "dezinfomatori" de opinie. S-au învăţat să mestece vorbele şi prostesc omu´ românesc, iar cei slabi de fire ( nu sunt puţini) participă la"prosteală".
Prostia care este infinită ca Universul nu poate fi răpusă decât prin indiferenţă! DIXIT!
2. Pax...
(mesaj trimis de 69-er în data de 22.12.2009, 03:20)
Amice, chiar nici macar nu mai poti
mima o judecata onesta? asa cum ai facut-o atatia ani?
Ai mai vazut dumneata in lumea
civilizata un parlamentarism similar
cu cel practicat de cei pe care ii deplingi ?si te plangi ca Traian isi impune Pax Traiana?
Domnule Parvulescu,dumneata esti ub
un Cal Troian strecurat in Democratia
Romaniei
2.1. un elev al meu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Hrebe în data de 22.12.2009, 03:23)
Va place? E omu meu, Parvulache asta!
2.2. Ptr. 6 (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de anonim în data de 22.12.2009, 09:46)
Pardon ! Tirfulache, nu Pirvulache.
3. Constitutia e sfidata in materie de imunitate
(mesaj trimis de Moftangiu în data de 22.12.2009, 08:37)
Desi imunitatea a fost redusa la minim in 2003, ea este maxima. Desi Constitutia reduce imunitatea la activitatea politica si guvernamentala, atat pentru parlamentari cat si pentru Presedinte, ea se aplica la toate categoriile de infractiuni.
Presedintele are imunitate pentru Flota si pentru casa din Mihaileanu dobandita ca primar prin fals in declaratii.
Nu trebuie schimbata Constitutia in materie de imunitate, ttrebuie doar aplicate prevederile ei.
4. majorităţi fabricate
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 23.12.2009, 08:11)
E interesant de observat disonanţa cognitivă a autorului. Memoria selectivă. Vorbeşte de majorităţi fabricate. Majorităţile forjate (în sensul englezesc) sunt şi cele numerotate 322 şi 254. Majorităţi conjuncturale, formate pe criterii resentimentare, cu singurul argument: "trîntim Preşeditele/ Guvernul pentru că putem". Atît şi nimic mai mult. Asemenea majorităţi sunt periculoase pentru că stîrnesc furia poporului suveran. A vexa un suveran este nociv pentru democraţie. Asta trebuie să reţină parlamentarii. Nu au mandat imperativ, dar au un stăpîn, pe care, dacă-l înfurie, e vai şi-amar de ei!
4.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de anonim în data de 24.12.2009, 10:23)
Ai dreptate; vexatul a si dovedit-o, este vai si amar de ei; ce mai: au fost ciuruiti, dar nu de catre autorul perlei ci de catre alegatorii atatati de ei.