Editorial

În România, caracterul abuziv şi distructiv al statului se manifestă pe scară tot mai largă, în raport cu societatea, comunităţile şi oamenii ei.

N-am priceput nici atunci, nu pricep nici acum. Răsfoiam, înainte de 1989, un catalog adus "din Vest". Contrastul dintre rafturile goale din regimul "socialismului real" şi oferta capitalismului sărea în ochi.

Transformarea politicii într-o simplă unealtă a unei economii fondată pe egoism şi individualism exacerbat este una din cauzele profunde ale crizei actuale. Departe de a fi doar o criză economică oarecare, ceea ce se întâmplă deja de cinci ani...

Mai învăţaţii bisericii resping, astăzi, cu dispreţ, apartenenţa poruncii "crede şi nu cerceta" la corpul autentic al învăţăturilor creştine.

Ori cheia s-a tocit, ori cineva a schimbat lacătul! Miracolul modernităţii dă semne alarmante de epuizare. Ce zic, eu? Horcăie! Paradoxal, sursele sale, educaţia sistematică şi cvasi-generalizată, cultura, inovaţia susţinută instituţional în...

Se întâmplă şi la case mai mari. O universitate engleză a oferit o diplomă în "Studii David Beckham". Alta oferea diplome în "Managementul jocului de golf". Alta, în "Construcţia Coşurilor de Răchită".

Prostia, în stare pură, exhibată în spaţiul nostru public sub cele mai diverse forme, de la "prestaţii" artistice şi sentenţe (sic!)

Mai întâi, o întâmplare. Zilele trecute s-a deschis o pizzerie în Manchester. Patronul a prezentat-o drept un local cu bucătărie italiană fină. A chemat la deschidere un grup consistent de VIP-uri pe care le-a servit - evident - cu pizza...

Din ce în ce mai mulţi clienţi ai marilor magazine constată că în oglinzile cabinelor de probă (şi nu doar în acelea!) par mai suplii sau mai bine făcuţi decât în oglinzile de acasă.

Acum, că proiectul viitoarei Constituţii şi reforme administrative a căzut în haznaua încăpătoare a "Minunatelor iniţiative politice amînat-uitate", ar fi momentul să relansez dezbaterea publică despre rosturile, rezultatele şi costurile...

Bonjour... post-civilizaţie! Ştiu, poate mă grăbesc puţin, dar nu sunt singurul! Tot mai multe voci autorizate converg asupra mesajului: "Civilizaţia, aşa cum o cunoaştem, şi-a epuizat timpul, resursele, modelele şi mai ales capacitatea de a...

Ce materii noi ar trebui predate în şcoală? Să facem un exerciţiu. Ecologie? Istoria Asiei? Statistică? Psihologie socială? Fiecare are, sunt convins, o listă scurtă.

Biata Italie! Cum s-a putut ajunge aici? Cum poate fi o ţară adusă de politicienii săi pe marginea prăpastiei?

Nu ştiu dacă şi-a făcut cineva iluzii! Cine şi-a închipuit, însă, că încheierea actualului ciclu politic va fi una lină şi bine unsă de constrîngerile "coabitării", cu siguranţă n-a mai călcat de mult pe meleagurile dragi ale patriei! Mă...

Vara, timpul nemişcat, ca eternitatea, al politicianul nostru de baltă, este împărţit între concediul oficial, şpriţurile, parăzile şi carnavalurile de pe Litoral, întîlnirile de taină cu "amicii", mascate sub forma unor inocente partide...

În secolul al XVIII-lea exista o practică interesantă în Marina Regală (Royal Navy). Pentru fiecare 50 sau 75 de marinari de pe o navă, căpitanul mai adăuga în registre un nume oarecare.

Pe 15 septembrie 2008 banca Lehman Brothers intra în faliment. Suntem la aproape cinci ani de la acest eveniment - cel mai important faliment din istoria Statelor Unite - şi criza începută oficial atunci nu pare să se diminueze, ci, din contră...

Din vremuri pre-biblice şi pînă astăzi, toate codurile de conduită socială condamnă drastic falsificarea unităţilor de măsură, fie că este vorba despre măsura cantităţii, a valorii banilor, a calităţii mărfurilor etc.

Un joc cu miză e un joc cu miză! Mizele mari nu atrag, de regulă, decît profesioniştii.

Citesc într-o gazetă o ştire halucinantă. O bătrână de 72 de ani, mascată, este acuzată că şi-a jefuit o vecină în vârstă de 95 de ani.

E vară deja, şi chiar dacă temperaturile nu au atins (încă) cotele de anii trecuţi pentru a se transforma în Marele Eveniment al sezonului, aparenta linişte estivală s-a aşternut peste spaţiul politic românesc.

...Acolo merge şi puterea!, pare să fie o "înţelepciune" demnă de înălţimea adevărurilor care nu mai trebuie dovedite, ci doar acceptate ca atare şi utilizate, pentru a înţelege lumea şi mersul ei.

De voie, de nevoie, cercetez aproape în fiecare săptămînă lista lungă a problemelor care fisurează temeliile, şi aşa şubrede, ale societăţii româneşti!

Realizez acum cât de nesigură este memoria omului.

Cînd democraţiile gîfîie şi se ofilesc, cultura totalitară dă în floare.

Ştiu: pe noi, practica ne omoară! Vă rog, însă, să mă credeţi că nici cu teoria nu stăm mai bine!

Priveam şi nu îmi venea să cred.

În numărul de la sfârşitul săptămâ­nii trecute al International Herald Tribune (ediţia internaţională a New York Times) la pagina a şaptea, la rubrica "Commentary letters" se află un sugestiv desen inspirat de ultimele evoluţii politice...

Dacă ar fi să ne luăm după naraţiunea colocvial-memorialistică a fos­tului Premier al României, Radu Vasile, fie-i ţărîna uşoară!, care, la rîndul său, citează "o aroganţă" marca Putin: "Nu mare lucru"!

Eu unul, vă spun cinstit, am rămas puţin mirat! Dacă activităţile şcolare şi extra-şcolare legate de Bacalaureat, la un singur liceu din Bucureşti, au ajuns să mobilizeze Procuratura şi SRI-ul, stau şi mă întreb ce-au păzit unităţile speciale ale...

Există o credinţă adânc înrădăcinată, anume că politica este o chestiune strict practică.

Imaginea unui război de uzură împotriva politicilor sociale, privite şi prezentate ca un fel de coloană a cincea, este asociată permanent interminabilei crize economice pe care o parcurgem.

Dacă nu ar fi existat, Edward Snowden trebuia, cu siguranţă, inventat!

Tendinţele autoritare ale guvernului Orban nu sunt un secret pentru nimeni.

S-au împlinit, luni, 65 de ani de la declanşarea Blocadei Berlinului.

"Noi... eu... nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră; căci în dis­trictul nostru putem face şi noi ce fac dînşii în al lor..."

Am spus că mă ocup doar de subiecte uşoare... dar, cine mă lasă?

Gata cu metafizica... au venit căldurile! Vremea şpriţurilor... pardon, a subiectelor, uşoare!

Aţi văzut, probabil, filmul "Pianul" (1993), despre o pianistă mută care ajunge în Noua Zeelandă, în jurul anului 1850, căsătorindu-se cu un fermier din Sud.

În societatea contemporană, dincolo de venerarea libertăţii individuale, controlul social şi politic atinge cote pe care doar scriitorii de ficţiune politică îl intuiau acum opt decenii.