EY: Preţurile de transfer şi valoarea în vamă nu pot fi tratate separat într-o economie globalizată

Într-un peisaj economic internaţional din ce în ce mai complex, în care lanţurile de aprovizionare traversează numeroase jurisdicţii, interacţiunea dintre preţurile de transfer şi valoarea în vamă devine tot mai relevantă pentru companiile multinaţionale, potrivit unui comentariu al lui Adrian Rus, partener EY România şi liderul departamentului Preţuri de transfer. Deşi urmăresc obiective diferite şi sunt reglementate separat - preţurile de transfer de către autorităţile fiscale, iar valoarea în vamă de către autorităţile vamale -, cele două componente se intersectează în mod inevitabil în cazul tranzacţiilor intra-grup, mai ales când acestea implică importuri sau exporturi de bunuri.

Adrian Rus, subliniază că, deşi ambele dimensiuni urmăresc evaluarea valorii unei tranzacţii, scopul este diferit. Preţul de transfer vizează stabilirea unui nivel corect al profiturilor impozabile în cadrul grupurilor, în timp ce valoarea în vamă are rolul de a calcula taxele vamale şi TVA-ul datorat la momentul importului. Reglementările aplicabile sunt şi ele diferite: OECD pentru preţurile de transfer şi Codul Vamal al Uniunii Europene pentru evaluarea în vamă.

Această diferenţă de abordare generează o provocare majoră: aceeaşi tranzacţie trebuie să fie considerată „corectă” din două perspective diferite, care nu întotdeauna converg. Un exemplu concret este reprezentat de ajustările retroactive ale preţurilor de transfer, frecvent aplicate de grupuri la finalul anului pentru a alinia profitabilitatea subsidiarelor. Dacă aceste ajustări afectează indirect şi valoarea bunurilor importate, autorităţile vamale pot considera că este necesară recalcularea valorii în vamă. În lipsa unei documentaţii clare şi a unei comunicări prompte, se poate ajunge la revizuiri de taxe, penalităţi sau chiar blocaje operaţionale în vămuire, potrivit partenerului EY.

Pentru a gestiona eficient aceste riscuri, companiile trebuie să trateze preţurile de transfer şi valoarea în vamă ca părţi ale aceluiaşi mecanism de conformare fiscală. Politicile interne privind preţurile de transfer trebuie gândite şi din perspectiva implicaţiilor vamale, mai ales în cazul tranzacţiilor intra-grup cu volume semnificative. De asemenea, acesta mai spune că acordurile de preţ în avans (APA), încheiate cu autorităţile fiscale, pot aduce predictibilitate în ceea ce priveşte tratamentul fiscal al tranzacţiilor între entităţi afiliate, în timp ce autorizaţiile de ajustare a valorii în vamă pot securiza valoarea bunurilor importate în faţa posibilelor reevaluări.

Chiar dacă reglementările sunt diferite, realitatea economică impune o abordare integrată. Documentarea solidă, actualizată şi adaptată contextului internaţional, comunicarea eficientă între departamentele financiare, vamale şi juridice ale companiilor, precum şi un dialog transparent cu autorităţile sunt esenţiale pentru a evita neconformităţi costisitoare. În final, preţurile de transfer şi valoarea în vamă nu mai pot fi tratate ca două universuri paralele. Ele sunt două feţe ale aceleiaşi realităţi fiscale internaţionale şi trebuie abordate împreună, cu rigoare, viziune şi pragmatism.