Franţa, în pragul unei revolte fiscale

O campanie online împotriva impozitelor, cunoscută sub sloganul „Nicolas qui paie” („Nicolas plăteşte nota”), câştigă amploare în Franţa şi îngrijorează Palatul Élysee, relatează Politico, de la care transmitem cele ce urmează.

Simbolul mişcării este imaginea unui angajat fictiv din clasa de mijloc, considerat „prea bogat” pentru beneficii sociale, dar nu suficient de bogat pentru a evita povara fiscală. „Suntem atenţi la mişcări precum «Nicolas qui paie»”, a declarat un consilier prezidenţial. „Este un semn că impozitele nu trebuie să crească.”

Fenomenul, amplificat pe reţelele sociale, a înregistrat peste 503.000 de postări de la începutul anului, cu o creştere bruscă din iunie. Într-o parte a discursului online, mesajul capătă accente anti-imigraţie, acuzând străinii că profită de sistemul social francez.

Contextul politic este delicat: premierul François Bayrou propune pentru 2026 un buget auster, cu reduceri de cheltuieli de 44 miliarde euro şi noi taxe, inclusiv eliminarea a două zile libere legale. „Situaţia se va încinge în toamnă”, avertizează un oficial francez.

Comparată deja cu mişcarea „Vestele Galbene” din 2018-2019, „Nicolas qui paie” ar putea mobiliza clasa de mijloc activă, nucleul electoral al lui Emmanuel Macron, spre partide rivale. Potrivit analistului Bruno Jeanbart, această categorie de alegători „crede în munca asiduă” şi a fost esenţială pentru victoria lui Macron, motiv pentru care „tabăra prezidenţială are dreptate să fie îngrijorată”.

Deja au apărut apeluri online pentru „blocarea ţării” pe 10 septembrie, iar politicieni din opoziţie încearcă să exploateze tema. Ministrul de interne Bruno Retailleau a criticat bugetul propus, afirmând că „Nicolas va continua să plătească” dacă nu se iau măsuri, potrivit sursei citate. Parlamentarul Éric Ciotti a folosit acelaşi mesaj pentru a ironiza depăşirea bugetului Jocurilor Olimpice de la Paris: „Nicolas este cel care plăteşte nota”.

Sociologii avertizează că, deşi trecerea de la nemulţumirea online la vot este dificilă, dacă extrema dreaptă reuşeşte să atragă acest electorat, „ar putea să se apropie de majoritatea electorală”.