Avertisment dur al Băncii Mondiale: „Problema apei nu mai este locală”

Continentele Pământului îşi pierd rezervele de apă dulce într-un ritm alarmant, echivalent cu patru bazine olimpice în fiecare secundă, potrivit unui nou raport publicat de Banca Mondială şi citat de publicaţia Live Science. Fenomenul, descris de experţi drept „aridizare continentală”, riscă să transforme criza apei dintr-o problemă locală într-una globală, cu implicaţii economice, sociale şi geopolitice majore. Raportul arată că pierderea accelerată a apei dulci de pe masele continentale a devenit principalul factor care contribuie la creşterea nivelului mărilor şi oceanelor, depăşind chiar topirea calotelor glaciare.

• De la topirea gheţii la pomparea apelor subterane

Aridizarea continentală este definită ca o scădere pe termen lung a disponibilităţii apei dulci pe suprafeţe vaste de uscat. Potrivit cercetătorilor, acest proces este alimentat de mai mulţi factori care se suprapun:

- topirea accelerată a zăpezii şi a gheţii;

- dezgheţarea permafrostului;

- creşterea evaporării pe fondul încălzirii globale;

- extracţia intensivă a apelor subterane.

„Întotdeauna considerăm că problema apei este una locală. Dar ceea ce arătăm în raport este că aceste probleme pot depăşi rapid graniţele naţionale şi pot deveni o provocare internaţională”, a declarat Fan Zhang, autorul principal al raportului şi responsabil global pentru Apă, Economie şi Schimbări Climatice la Banca Mondială, într-un interviu acordat Live Science, alături de coautorul Jay Famiglietti, hidrolog şi profesor la Universitatea de Stat din Arizona. Conform raportului, continentele pierd anual aproximativ 324 de miliarde de metri cubi de apă dulce, un volum suficient pentru a acoperi nevoile anuale de apă ale 280 de milioane de oameni. Exprimată simbolic, această pierdere echivalează cu dispariţia a patru piscine olimpice în fiecare secundă. Datele se bazează pe 22 de ani de observaţii furnizate de misiunea GRACE a NASA, care măsoară modificările minuscule ale câmpului gravitaţional al Pământului cauzate de deplasarea maselor de apă. Cercetătorii au corelat aceste date cu informaţii economice şi de utilizare a terenurilor, introducându-le într-un model hidrologic complex.

• Zonele aride, cele mai afectate

În medie, cantitatea de apă dulce pierdută anual reprezintă aproximativ 3% din „venitul” global de apă provenit din precipitaţii. În regiunile aride şi semi-aride, procentul ajunge însă la 10%, amplificând riscurile exact în zonele deja vulnerabile. „Aceasta este o problemă în creştere”, avertizează Zhang. Studii recente realizate de aceeaşi echipă arată că unele regiuni uscate evoluează rapid către stadiul de „super-uscate”, un prag critic dincolo de care recuperarea devine extrem de dificilă.

• Impact economic şi social sever

Consecinţele aridizării sunt deja vizibile, în special în regiunile unde agricultura reprezintă principalul motor economic. Africa Subsahariană şi Asia de Sud se numără printre cele mai afectate zone. „În Africa Subsahariană, şocurile de secetă reduc anual numărul de locuri de muncă cuprins între 600.000 şi 900.000”, a explicat Fan Zhang. Cei mai afectaţi sunt fermierii fără pământ şi alte categorii vulnerabile, care depind direct de disponibilitatea apei. Efectele nu se limitează însă la statele agricole. Ţările cu economii industriale sau bazate pe servicii sunt afectate indirect, întrucât importă alimente şi materii prime din regiunile aflate în curs de aridizare, ceea ce creşte riscurile de inflaţie, insecuritate alimentară şi instabilitate economică.

• Ecosisteme sub presiune şi incendii tot mai frecvente

Raportul avertizează şi asupra impactului ecologic major al uscării continentale. Fenomenul creşte semnificativ probabilitatea şi intensitatea incendiilor de vegetaţie, în special în zonele cu biodiversitate ridicată. Cel puţin 17 dintre cele 36 de regiuni globale de biodiversitate recunoscute, inclusiv Madagascar, părţi din Asia de Sud-Est şi Brazilia, prezintă o scădere constantă a disponibilităţii apei dulci şi un risc crescut de incendii. În prezent, cea mai importantă cauză a uscării continentelor este extracţia excesivă a apelor subterane, subliniază Jay Famiglietti. „Apa subterană este slab protejată şi gestionată deficitar în majoritatea regiunilor lumii. În ultimele decenii, a existat practic o pompare fără reguli.” Pe măsură ce clima devine mai caldă şi mai uscată, presiunea asupra acestor resurse va creşte, întrucât solurile se usucă, iar aportul din gheţari şi zăpezi se diminuează.

Soluţii posibile: agricultura, cheia reducerii pierderilor

Potrivit Băncii Mondiale, agricultura este responsabilă pentru 98% din amprenta globală a apei. Îmbunătăţirea eficienţei utilizării apei în acest sector ar putea avea un impact decisiv. Dacă eficienţa utilizării apei pentru 35 de culturi-cheie, precum grâul şi orezul, ar fi adusă la nivelurile medii globale, s-ar economisi suficientă apă pentru 118 milioane de oameni anual, arată raportul.

Printre soluţiile propuse se numără:

- adaptarea culturilor la disponibilitatea locală a apei;

- utilizarea inteligenţei artificiale pentru optimizarea irigaţiilor;

- stabilirea unor limite stricte de extracţie a apelor subterane;

- ajustarea preţurilor la apă şi energie pentru a descuraja risipa.

Raportul mai arată că ţările cu preţuri mai ridicate la energie înregistrează rate mai lente de aridizare, deoarece pomparea apei subterane devine mai costisitoare, stimulând utilizarea eficientă a resurselor. Concluzia experţilor este clară: pierderea apei dulci de pe continente nu mai este o problemă punctuală sau regională, ci o criză globală în plină desfăşurare, care necesită politici coordonate, investiţii şi reforme structurale. „Dacă nu acţionăm rapid, efectele aridizării vor depăşi capacitatea de adaptare a multor societăţi”, avertizează autorii raportului Băncii Mondiale.